d7v9vv
Instrumentele economice de mediu sunt de doua tipuri: coergitive si stimulative.
Instrumentele economice coergitive sunt de tip european si se refera la taxe,
penalitati sau alte forme prin care se urmareste conformarea cu legislatia in
vigoare.
Instrumentele economice stimulative sunt de tip OECD (ORGANIZATIA ECONOMICA
de COOPERARE si DEZVOLTARE) si ele creeaza piata in domeniul mediului.
In cele ce urmeaza sunt prezentate 19 tipuri de instrumente de piata aflate
in prezent in curs de aplicare in tari cu economie in tranzitie si in tari in
curs de dezvoltare:
1. Drepturi de proprietate:
- schimbari in proprietate, drepturi de folosinta si dezvoltarea acestora.
2. Crearea pietei:
- permise de emisie negociabile.
3. Responsabilitate:
- legislatie pentru reglementarea responsabilitatii:
4. Sisteme de taxare:
- taxe pe efluent
- taxe pe utilizare
- taxe pe produs
- taxe administrative
- taxe pe impact
- taxe pentru acces la resurse
5. Instrumente fiscale:
- taxe de poluare
- taxe pentru intrare
- taxe de import
- sprijin financiar in introducerea tehnologiilor noi.
- subventii pentru cercetarea de mediu si cheltuieli de dezvoltare
6. Sisteme de depozitare -; refinantare:
- scheme depozit -; refinantare pentru incurajarea reciclarii
- performante de mediu, cheltuieli de reconstructie ecologica
7. Instrumente financiare:
- subventii financiare
- imprumuturi cu dobanzi mici si imprumuturi nerambursabile
- fonduri sectoriale.
Prin aceste instrumente economice se doreste ca sa se reduca poluarea cat mai
mult, dar si crearea unor fonduri ce vor fi folosite pentru protectia mediului.
Problema este ca aceste instrumente economice sunt la inceput in multe zone
de pe glob si nu sunt inca eficiente: se aplica la inceput si se adapteaza
pe parcurs. In unele zone se reuseste, in altele nu, de aceea trebuie multa
atentie inainte de a pune in aplicare anumite instrumente economice, pentru
a nu face mai mult rau decat bine.
Aceste instrumente economice trebuie sa fie stimulative, sa determine pe poluatori
sa actioneze in asa fel incat sa protejeze mediul; prin schimbarea
tehnologiilor de productie sa obtina mai mult profit decat daca ar continua
sa produca in aceleasi conditii.
Polonia : taxa pe emisiile de SO2
La inceputul anilor ’80 a avut loc o resuscitare a politicii nationale
privind mediul. Problemele legate de poluarea aerului erau destul de grave din
cauza efectelor negative produse de emisiile de SO2 asupra sanatatii oamenilor,
asupra padurilor din sud-vestul Poloniei din cauza ploii acide.
Parlamentul polonez a inlocuit inadecvata lege a protectiei mediului cu
Legea Protectiei si Managementului Mediului natural, introducand un set
extins de reglementari. Aceste noi taxe erau asteptate sa joace un rol important
in fiecare domeniu al protectiei mediului, cu noi amendamente ce stabileau un
regulament complex privind controlul emisiilor de noxe si taxele pentru emisia
de SO2.
Oricum, pana la mijlocul anilor ’80 a devenit clar ca noua legislatie
nu aducea modificari majore. Emisiile Poloniei de SO2 au scazut numai cu 10%
in perioada 1985-1989. In 1992, emisiile de SO2 erau in continuare de 5 ori
mai mari decat cotele din Germania si de 6 ori mai mari decat media
din tarile europene ce fac parte din OECD.
Studiile facute au aratat ca slaba calitate a aerului era o serioasa amenintare
pentru sanatatea polonezilor, fiind depasite standardele de calitate a aerului
in 15 din cele 29 regiuni ale Poloniei. Concentratia de SO2 in orase ca Cracovia,
depasea cu mult standardele si era de cateva ori mai mare decat
in orasele din Germania cu nivel de dezvoltare similara.
Importul si exportul de SO2 a ramas la cote inalte pe toata perioada anilor
’80. pana in 1992, s-a inrautatit situatia: exportul de emisii era de
doua ori mai mare decat importul. Tarile nordice, destinatarii acestor
exporturi, au exercitat presiuni asupra Poloniei si s-au oferit sa acorde asistenta
pentru reducerea emisiilor.
Cauza majora a acestui nivel ridicat de SO2 este ca producerea energiei electrice
se bazeaza in principal pe arderea carbunelui. In 1992 producerea energiei pentru
populatie era responsabila de mai mult de jumatate de emisiile de SO2, incalzirea
publica si privata era responsabila de aproximativ 26,6 %, iar producerea de
energiei electrica pentru consumatorii industriali de restul 24%.
In 1991, politica nationala de mediu a cordat o mare importanta nevoii de a
reduce nivelul de poluare. Unul din obiectivele pe termen mediu, adica pana
in 200, este reducerea cu 30 % a emisiilor de SO2, fata de nivelul din 1980.
Cresterea semnificativa a taxei de emisie a fost considerata ca un instrument
important pentru atingerea acestui obiectiv.
Taxa de emisie
Taxa de emisie a SO2 este una clasica : este un pret ce trebuie platit de poluatori
pentru fiecare unitate de SO2 eliberata in aer. Tinta acestei taxe este stimularea
economica impotriva poluarii aerului prin arderea de combustibil. Taxa
este strans legata si de sistemul de autorizatii pentru intreprinderile
care polueaza in mod frecvent. Aceste autorizatii specifica nivelele permise
pentru fiecare tip de poluare a aerului, sunt definite sa atinga standardele
de calitate pentru aerul ambiant, responsabile cu aceste limite fiind departamente
regionale de protectie a mediului.
Pentru a obtine a autorizatie, fiecare firma trebuie sa prezinte un model de
dispersie a aerului pentru a determina cota de emisie a firmei respective. Rezultatele
sunt apoi revazute si aprobate de un expert independent, inainte ca autoritatea
regionala sa acorde autorizatia.
Poluatorii care au o autorizatie valida trebuie sa plateasca o taxa de poluare
a aerului, inclusiv taxa de emisie a SO2. Cei ale caror emisii depasesc standardele
specificate in autorizatiile lor , vor trebui sa plateasca o amenda. Amenda
ce trebuie platita pentru emisiile ce depasesc cu mai mult de 1 kilogram nivelul
permis este de 10 ori mai mare decat taxa obisnuita pentru emisia respectiva.
Implementarea taxei de emisie
Toti cei care platesc taxa de emisie de noxe, trebuie sa plateasca si taxa
de emisie a SO2. modul de calcul al taxei se bazeaza pe cantitatile de SO2 declarate
de firmele respective, iar inspectoratele provinciale sunt responsabile pentru
monitorizarea emisiilor si verificarea veridicitatii rapoartelor intocmite
de firme.
In 1996, taxa era de 94 $/ tona. Unele sectoare beneficiau de rate preferentiale.
De exemplu, rata pentru producatorii de medicamente era de 10 ori mai mica,
la fel pentru institutiile sociale si de sanatate, iar organizatiile educationale
si culturale erau scutite de aceasta taxa.
Tabelul 1 arata evolutia taxei in ultimii 8 ani. O crestere dramatica a avut
loc in iulie 1990 si in ianuarie 1991 cand sistemul de taxe a fost revizuit.
Tabelul arata un trend ascendent al ratei nominale, care desi era in dolari,
a crescut. Ratele din 1992 au fost impuse in ianuarie, dar noul guvern le-a
redus, inclusiv pentru emisia de SO2, ca raspuns la protestele puternice ale
industriei grele impotriva taxei inalte. Surprinzator, si aceste
rate scazute au provocat puternice proteste din partea industriasilor si a publicului.
Poluatorii, care deja se abatusera de la norme, s-au plans si veniturile
din taxele pe poluare au scazut cu 32 % fata de nivelul planuit. Pe 1 aprilie
1993, ca urmare a puternicelor critici din partea presei si a dezbaterlor publice,
noile rate au revocat cele mai multe din schimbarile din 1992 si vechile rate
au fost restabilite la vechile nivele.
1990 Iulie 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
USD/tona 1.9 28.4 64.3 80.7 66.1 66 78.5 88.91 85.4 85
Firmele au voie sa considere aceste taxe ca un cost normal de productie si
sa il scada din venit. Si mai au un avantaj : se scade din venitul pe
anul in curs, chiar daca nu platesc taxa sau o platesc cu intarziere
sau depasesc limitele prevazute in autorizatie.
Venitul anual provenit din taxa pe emisia de SO2 este relativ mare in comparatie
cu venitul provenit din celelalte taxe. Tabelul 2 arata venitul colectat din
taxa pe SO2 colectat intre 1990-1994.
An Plata in milioane de dolari
1990 7.05
1991 121.31
1992 11.47
1993 186.10
1994 105.24
1995 133.457
1996 126.67
Nivelul veniturilor anuale variaza de la an la an. Nivelul mare atins in 1993,
a fost cauzat in mare parte de intarzierile la plata taxelor pe
anul 1992, datorita incertitudinilor asupra taxei din anul 1992.
Acest venit este impartit intre 3 fonduri :
- fondul national pentru protectia mediului si managementul apelor
- fondul regional de mediu
- fondul municipal de mediu
Teoretic, emisia de SO2 fara autorizatie este penalizata cu o amenda de doua
ori mai mare decat taxa normala. Practic, asemenea amenzi sunt rare. Multi
poluatori functioneaza fara autorizatie. In anul 1992 erau 46305 firme inregistrate
ca poluatori de aer, dar doar jumatate aveau autorizati si platisera taxele
de poluare, iar din cele ce aveau autorizatii, multe trebuiau revalidate.
Unele din vechile intreprinderi nu pot obtine asemenea autorizatii deoarece
nu pot atinge asemenea standarde de emisie sau este mai profitabil sa continue
productia in aceleasi conditii, chiar daca ar plati amenda, iar multi altii
opereaza fara permis din cauza autoritatile provinciale care ingreuneaza
procesul de autorizare sau de reinnoire. Aceasta situatie nefericita a
dus la decizii influentate si negocieri cu poluatorii.
Alti poluatori raporteaza cantitati emise mult mai mici decat cele reale. Verificarea
acestor rapoarte este greu de facut in timp real datorita numarului redus de
personal si resurselor restranse, fapt ce ii determina pe cat mai multi
sa apeleze la asemenea fraude.
Alta piedica este costul ridicat al noilor tehnologii necesare pentru reducerea
emisiilor de SO2.
Impactul asupra mediului si asupra economiei
Este imposibil de atribuit si de cuantificat imbunatarile ecologice datorita
taxei pe
Emisiile de noxe. Ca in multe alte tari in tranzitie, emisia de SO2 a scazut
semnificativ in timpul perioadei de recesiune economica, dar, mai tarziu,
in ciuda unei cresteri economice de 5%, emisia de SO2 nu a mai crescut, asa
cum reiese si din tabelul urmator:
Emisia de SO2 in Polonia
1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995
SO2(mil. tone) 4.2 3.9 3.2 3.0 2.8 2.7 2.6 2.3
Impactul economic a fost determinat studiind un esantion de 112 dintre cei
mai mari poluatori din Polonia. S-a stabilit ca in 1992, taxa de poluare reprezenta
4,5%, din totalul costurilor.
Cea mai veche centrala electrica are inca probleme si se poate descurca numai
daca nu se supune noii politici, amanandu-si plata taxelor si amenzilor.
Paradoxal, sunt unele centrale care declara ca taxa pentru emisia de So2 este
prea mica pentru a determina restructurarea tehnologica a centralelor.
Concluzii
In contextul economic si institutional al Poloniei cand a fost introdusa
taxa, ea nu a jucat un rol determinant. Bugetul scazut ale intreprinderilor
de stat a determinat ca noua povara economica a fost mai mult sau mai putin
acoperita de stat. O consecinta interesanta a factorului institutional a fost
ca firmele nu au obiectat prea mult la introducerea si colectarea noii taxe
de poluare.. in perioada trecerii la economia de piata, costurile si profiturile
influentate de emisia de SO2 au devenit reale si a fost nevoie de interventia
factorului politic pentru restabilirea nivelului taxei.
Taxa pe emisia de noxe este un instrument pentru accelerarea protectiei mediului
si pentru a strange fonduri. S-a observat ca pentru cei mai mari poluatori
industriali ar fi mai eficient ca pana in 2004 un sistem de recompensare pentru
cei care isi mentin emisia de noxe sub standardele admise. Acest lucru va ajuta
in special centralele electrice care sunt cele mai afectate economic de taxe
si pentru cele care deja ua probleme financiare foarte grave.