1.In raport cu sfera circulatiei monetare pe care o deserveste: a) Moneda efectiva (materiala): -moneda metalica l3l16lf
-biletele de banca b) Moneda scripturala a) Originea monedei efective se afla in perioada in care aurul si alte metale
pretioase erau monetizate. Ulterior sfera acesteia a fost largita prin includerea
bancnotelor, initial convertibile in aur monetar, iar ulterior neconvertibile.
La acestea se mai adauga moneda metalica (divizionara). b) Moneda scripturala este legata de cresterea rolului bancilor in economie
si este reprezentata de banii contabili, adica soldurile conturilor de disponibilitati
pe care agentii economici si le deschid la banci.
2.In functie de creatorul, emitentul monedei> a) Agenti economici b) Tezaur (stat) c) Banci a) Moneda creata de agentii economici era specifica perioadelor in care circula
moneda cu valoare deplina de aur si argint, astfel agentii economici, intreprinderi
sau persoane fizice se prezentau la monetarie unde se facea preschimbarea lingou
contra moneda efectiva. b) Moneda emisa de tezaur sau de stat. Aici se include moneda divizionara. Rolul
ei este sa faca posibile platile de valoare mica. Acesta moneda este confectionata
din aur sau argint si din alte metale: arama, bronz, nichel, aluminiu). Emiterea
de catre stat a unei astfel de monede, facea ca aceasta sa obtina un venit egal
cu diferenta dintre valoarea nominala inscrisa pe moneda si valoarea efectiva
a metalului din care era confectionata moneda.
In prezent moneda divizionara este emisa tot de banca centrala pentru ca toate
insemnele monetare din economie au caracter fiduciar (bazate pe incredere).
Tot in categoria monedei emisa de tezaur se mai include si moneda emisa de stat
atunci cand bugetul de stat inregistreaza deficite si nu sunt acoperite din
imprumuturi publice. c) Moneda creata de banci. In aceasta categorie se include biletele de banca
emise de banca centrala sau moneda scripturala emisa de bancile comerciale.
3.In functie de valoarea intrinseca a monedei: a) Cu valoare deplina - era moneda de aur sau argint. Valoarea nominala inscrisa
pe ea era egala cu valoarea metalului din care era confectionata. b) Moneda-semn - este moneda de hartie fara valoare. Circulatia ei se bazeaza
pe increderea utilizatorilor, de aici si numele de fiduciara.
4.In raport cu obligatiile pe care si le asuma emitentul (in raport cu convertibilitatea).
Notiunea de convertibilitatea a avut si are 2 sensuri:
-un sens era cel de convertibilitate interna, specific perioadelor in care circula
moneda de aur sau argint.
-alt sens este cel de convertibilitate externa si este specific perioadei actuale
in care circula moneda-semn.
Prin notiunea de convertibilitate interna se intelege ca toate insemnele banesti
din economie puteau fi prezentate bancii emitente pentru a fi preschimbate in
metalul monetar aur sau argint, existent in tezaurul acelei banci.
Convertibilitatea externa este conceptul actual si presupune dreptul unui posesor
de moneda nationala de a preschimba liber si fara restrictii intr-o moneda straina,
drept pentru care in prezent monedele pot fi impartite in
-monede liber divizibile, care au convertibilitate absoluta;
-monede cu convertibilitate limitata (numai pentru o categorie de agenti economici,
de regula nerezidenti sau numai pentru o categorie de operatiuni (comerciale));
-monede neconvertibile care nu au voie sa paraseasca teritoriul national (leul
pana in 1989).
5.In raport cu gradul de eliberare de datorii: a) Monede cu valoare deplina - moneda confectionata din etalon (aur sau argint)
si putea fi utilizata pentru plati indiferent de valoarea acesteia. b) Monede fractionare (divizionara) -; nefiind confectionata din etalon,
ci din metale ordinare avea un grad limitat in operatiunile de plati.
Puterea de cumparare a monedei
Notiunea de putere de cumparare este o categorie economica relativ recenta
aparuta dupa ce aurulu a fost demonetizat. Atunci cand aurul avea rol monetar
problema puterii de cumparare nu se punea pentru ca valoarea monedei era egala
cu valoarea aurului din care era confectionata.
Problema masurarii puterii de cumparare este dificila pentru ca masa bunurilor
si serviciilor care pot fi cumparate cu ajutorul monedei este diversificata,
iar pe de alta parte costurile de productie si preturile acestor bunuri se schimba
rapid in lumea contemporana ca urmare a cresterii productivitatii muncii, a
progresului tehnic, etc.
De regula pentru a aprecia puterea de cumparare a unei monede se folosesc indici
de pret pentru ca exista o legatura intre masa bunurilor si serviciilor din
economie si masa monetara din economie. Legatura dintre aceste 2 componente
este mijlocita de preturi.
Definim puterea de cumparare a monedei ca fiind un raport invers proportional
cu indicele preturilor.
RI = 200 %
IP = 300 %
Se poate calcula si un grad de depreciere al monedei, caz in care:
Gradul de depreciere = 1 -; Puterea de cumparare
Problema ramane complexa pentru ca in economie exista o multitudine de indici
de pret. Cel mai important este indicele general al preturilor numit si deflatorul
PIB. Acest indice masoara cresterea tuturor preturilor si tarifelor din economie,
dar din pacate nu este disponibil decat la sfarsitul anului dupa ce se calculeaza
PIB.
Pentru aceasta se utilizeaza indicele preturilor de consum. Acesta este cel
mai des indicator utilizat pentru masurarea inflatiei si puterii de cumparare
a monedei, insa are un caracter aproximativ, aceasta pentru ca se refera numai
la o categorie de bunuri, cele care intra in consumul populatiei, iar pe de
alta parte diversele bunuri luate in considerare sunt ponderate in functie de
niste valori medii (in functie de consumul teoretic al lor).
Indici sectoriali care masoara evolutia preturilor intr-un anumit sector de
activitate (agricultura, industrie) si in acest caz ramane caracterul limitat
al indicilor ca urmare a aria de cuprindere limitate.
Organizarea monetara
1. Sistemele monetare nationale
1.1. Unitatea monetara
1.2. Tipuri de sisteme monetare
1.3. Baterea si circulatia monedelor cu valoare integrala
1.4. Reglementarea emisiunii si punerii in circulatie a monedei de hartie
2. Sistemul monetar international
2.1. Formarea si dezvoltarea sistemului monetar international
2.2. Sisteme monetare regionale. Uniunea monetara europeana
1.1. Emisiunea si punerea in circulatie a monedei presupune existenta unor acte
normative care sa defineasca unitatea monetara, adica etalonul monetar ales,
valoarea paritara, elemente care fac posibile calculul raportului paritar si
a cursului de schimb.
Etalonul monetar inseamna alegerea aurului sau argintului ca unitate generala
de masura in emiterea monedei.
Valoarea paritara presupune stabilirea cantitatii de metal etalon care sa reprezinte
valoarea unei unitati monetare. De mentionat ca unele state chiar dupa ce aurulul
a fost demonetizat au continuat sa-si defineasca moneda prin intermediul aurului.
Raportul paritar -; raportul dintre continutul metalic al monedei nationale
si o alta moneda. Acest raport era necesar pentru a vedea echivalenta schimbului.
Cursul de schimb -; raportul dintre 2 monede stabilit de piata. Conceptul
de curs de schimb era valabil atat in perioada in care circula aurul si se stabilea
in raport paritar (care juca rolul de curs de schimb oficial), dar si in prezent.
Pentru a stabili cursul de schimb piata ia in considerare o serie de factori
precum: balanta comerciala si de plati a statului (soldul ei), inflatia interna,
diferentialul de dobanda, iar la intervale foarte scurte de timp (conjuncturale)
asupra cursului de schimb pot sa actioneze si factori psihologici, sociali,
etc.
1.2. Tipuri de sisteme monetare.
A. Sisteme monetare metaliste, se impart in 2 categorii: -monometaliste (Au,
Ag)
-bimetaliste
B. Sisteme bazate pe puterea de cumparare
Primul sistem monetar organizat a avut la baza argintul ca etalon monetar. Acest
sistem isi are originea in perioada de inceput a capitalismului sec. 17-18 si
au fost ….. in practica inainte de al II-lea razboi mondial.
Sistemele monetare bazate pe aur au inceput sa apara in sec. 19 pentru a incepe
sa se generalizeze in a doua jumatate a sec.19.
Sistemele bimetaliste bazate atat pe aur cat si pe argint au fost specifice
tarilor europene si au fost utilizate in sec.19, iar sistemele bazate pe puterea
de cumparare au aparut dupa al doilea razboi mondial.
Sistemul bimetalist presupune monetizarea atat a aurului cat si a argintului
si au fost practicate in tarile: Franta, Belgia, Italia, Elvetia, Grecia, Romania,
precum si in uniunea monetara germana (Prusia, Austria). Din punct de vedere
istoric bimetalismul a parcurs 3 etape: a)Bimetalismul integral (1800 -; 1830) consta in faptul ca monedele din
aur si argint aveau putere liberatorie deplina. Ele constituiau monede etalon.
Intre monedele de aur si argint se stabilea un raport de 1:15,5; 1 gr. aur =
15,5 gr. argint b) 1830 -; 1850 este perioada bimetalismului paralel. Moneda etalon se
batea din ambele metale. Monedele aveau putere liberatorie deplina numai ca
nu se stabilea nici un raport oficial intre Au si Ag. Acest raport trebuia sa
fie stabilit de catre piata. Explicatia statea in faptul ca productia de aur
in cea perioada a cunoscut o crestere puternica, aspect care a determinat o
depreciere a monedelor de aur si intarirea monedelor din Ag. c)Bimetalismul partial (1850 -; 1880) moneda etalon se confectiona atat
din Au, cat si din Ag, numai ca moneda din aur avea putere liberatorie deplina,
pe cand moneda de Ag avea o putere de liberare de datorii limitata. Cu moneda
de Ag se faceau plati de mica valoare. Explicatia: descoperirile unor zacaminte
de Ag in America au dus la o crestere a productiei de Ag, aspect care a facut
ca moneda de Au a carei valoare a crescut sa inceapa sa fie tezaurizata (scoasa
din circulatie), iar cea din Ag a inceput sa se deprecieze, aproape intreaga
circulatie monetara avand la baza Ag.
Sisteme bazate pe aur -; acestea au parcurs din punct de vedere istoric
urmatoarele etape:
-sistemul aur standard (Sold Specie Standard): a fost practicat pana la primul
razboi mondial si ii era specific faptul ca moneda etalon era confectionata
din aur. Moneda divizionara fiind confectionata din Ag, bronz, etc. acestei
perioade ii este specifica baterea libera a monedei, adica posesorii de aur
se prezentau la monetarie si il preschimbau in monede de aur.
Ca urmare a faptului ca productia de aur a inceput sa scada pe cand comertul
a cunoscut o dezvoltare puternica, moneda aflata in circulatie aparea ca o frana
in dezvoltarea comertului, drept pentru care bancile au inceput sa emita moneda
intr-o cantitate mai mare fata de stocul de aur. Acesta a fost motivul pentru
care s-a trecut la un alt sistem bazat tot pe aur, dar care presupune lipsa
monedei de aur din circulatie.
-sistemul aur-lingou (Sold Bullian Standard) se caracterizeaza prin faptul ca
moneda aflata in circulatie era formata exclusiv din bilete de banca si moneda
metalica divizionara confectionata din metal ordinar. Aurul se afla numai in
rezervele bancii de emisiune sub forma de lingouri (el nu mai era monetizat).
Convertibilitatea monedei aflata in circulatie in aur se facea pentru valori
foarte mari. Sistemul s-a practicat dupa primul razboi mondial. Totusi nici
acest sistem nu a rezolvat contradictia dintre aurul aflat la baza monedei din
ce in ce mai putin si schimburile comerciale drept pentru care s-a trecut la
a III-a forma a sistemului bazat pe aur
-sistemul aur-devize (Sold Standard Exceange). Acesta a aparut in perioada interbelica
si s-a generalizat dupa al II-lea razboi mondial. Caracteristic este aceea ca
emisiunea monetara a bancii centrale, adica biletele de banca si moneda metalica
divizionara au la baza pe langa stocul de aur si devizele aflate in rezerva
bancii.
Dupa al II-lea razboi mondial ca urmare a necesarului de lichiditate mare pentru
reconstructia de dupa razboi si mai tarziu ca urmare a faptului ca multe monede
europene si-au suspendat convertibilitatea in aur, bancile centrale de emisiune
au inceput sa includea in contrapartida emisiunii monetare si creditele acordate
economiei. Acest aspect marcheaza trecerea la sistemele monetare bazate pe puterea
de cumparare.
Sistemele bazate pe puterea de cumparare presupune ca aurul este repudiat din
circulatia monetara, el devine o simpla marfa tranzactionata la bursele de marfuri,
moneda nemanifestandu-se prin prisma metalului aurului/argint, ci prin marfuri
achizitionate cu ajutorul ei.
1.3.Baterea libera a monedei este mocanismul natural format de piata prin care
se regla circulatia monetara in perioada in care aurul si argintul aveau caracter
monetar. Sistemul permitea aprovizionarea cu moneda a economiei in functie de
necesitati, astfel firmele apreciau ca este mai rentabil sa detina monede de
aur sau Ag sau lingouri in functie de pretul lingourilor pe piata.
Mecanismul permitea pastrarea unei relative stabilitati a cursurilor de schimb.
Cursurile de schimb fluctuau si atunci, dar marja de fluctuare era redusa.
1A = 5 gr. Aur +5,5 pret exp. Aur
1B = 1 gr. Aur
1A = 5B TAAP punct oficial
TAAP = 10%
TAAP
+4,5
Sistemul conducea la echilibrarea automata a balantei comerciale. Atfel, atunci
cand imp > exp, pentru echilibrarea sistemului trebuie automat exportataur.
Cand imp < exp se importa aur.
1.4. Reglementarea emisiunii si punerii in circulatie a monedei de hartie
Initial emisiunea si punerea in circulatie a monedei de hartie avea un caracter
…. in sensul ca bancile emitente le era interzisa emiterea de moneda hartie
in exces in cantitate mai mare fata de aur sau argint din trezaur. De fapt aceasta
emitere ordonata avea la baza mecanismul convertibilitatii interne.
Convertibilitatea interna avea urmatoarele caracteristici:
-era libera si nelimitata;
-se realiza automat fara preaviz si fara conditionari din partea institutului
de emisiune;
-servea drept mijloc pentru a verifica capacitatea institutului de emisiune
de a ……… intreaga cantitate de bilete de banca;
-asigura cantitatea bnecesara de bilete de banca economiei.
Acest sistem incepe sa se rupa atunci cand stocul de aur si argint a inceput
sa coboare la valori de 30 -; 40 % din emisiunea monetara drept pentru
care bancile au inceput sa limiteze convertibilitatea bancnotelor.