In mangementul firmei sensul adevarat al actiunilor si al comportamentului
angajatilor nu poate fi descoperit fara cunoasterea motivelor care le-au generat.
Aceasta justifica frecventa cu care ne intrebam si suntem intrebati
aproape zilnic asupra motivelor deciziilor noastre si ale celorlalti. Cunoasterea
motivelor nu ajuta doar la marirea eficientei actiunilor, la cresterea posibilitatii
de explicare si predictie a comportamentului uman, ci si la descifrarea valorii
morale a acestuia. h6x20xe
Motivatia reprezinta suma energiilor interne si externe care initiaza si dirijeaza
comportamentul spre un scop care odata atins va determina satisfacerea unei
necesitati. Referitor la aceasta definitie se impun cateva precizari:
• Conditiile interne care au rolul principal in motivare nu pot
fi observate si nu pot fi izolate atunci cand se analizeaza un comportament.
Motive precum foame, securitate sau recunoastere nu se pot vedea. Ceea ce se
poate observa sunt doar comportamentele rezultante ale acestor nevoi interne.
In general, suntem capabili sa facem anumite presupuneri in legatura
cu motivele si de aceea se impune o crestere a exactitatii concluziilor ce vizeaza
oamenii si situatiile analizate.
• Multe dintre aspectele privind motivatia implica construirea unor modele
si utilizarea unor termeni specifici ce descriu procese neobservabile. Analizele
au la baza particularitatile individului, observatiile output-ului comportamental
si ipoteze asupra initierii lui.
• Rezultatul unei motivatii este intotdeauna actiunea. Oamenii raspund
la nevoile lor interne prin activitati ce vizeaza atingerea obiectivelor pe
care ei le cred generatoare de satisfactii.
• Comportamentul nu se poate confunda cu motivatia. Motivatia este un
factor important in determinarea comportamentului dar nu este singurul.
Influentele sunt si de natura biologica.
Multi manageri sunt de parere ca succesul unei firme este determinat de eforturile
depuse de membrii ei si ca abordarea comportamentului prin prisma motivatiei
este deosebit de dificila. Problemele care se ivesc pot fi de urmatoarea forma:
“ Cum poti sa-i determini pe oameni sa faca ceea ce vrei tu” sau
“Cum pot sa fiu sigur ca oamenii isi vor face munca fara un control
direct si permanent?”. De exemplu, daca un angajat are o discutie cu seful
sau si este concediat a doua zi, aceasta apare ca un comportament rezultat al
confruntarii. Totusi, comportamentul angajatului poate fi o combinatie de factori
ce include probleme de familie sau din afara organizatiei.
Oamenii pot avea motive diferite in abordarea unui anumit tip de comportament.
De exemplu, un manager prefera clubul firmei pentru ca il considera un
loc bun pentru intalnirile de afaceri; un altul prefera clubul pentru
atmosfera sociala; in timp ce un altul il prefera pentru ca sunt
programe interesante. Aceste diferite “de ce-uri” pot explica acelasi
comportament, in schimb, se complica procesul de deducere a motivatiei
pornind de la comportament. Personalitatea, conditiile sociale, expierenta,
influentele grupului sau alti factori pot avea impact asupra motivatiei.
In plus, acelasi motiv poate fi rezultatul comportamentelor paterne. De
exemplu, daca un angajat doreste promovarea, isi va propune obtinerea
unei performante excelente in munca sa. Un alt angajat care doreste de
asemenea promovarea, poate incerca sa-si “perie” seful pentru
a-si atinge obiectivul, iar un altul este retinut in toate actiunile ce
l-ar putea discredita. Acesti trei manageri au acelasi motiv, dar comportamente
diferite pentru a-si realiza dorinta.
Managerul preocupat cu adevarat de prosperitatea firmei isi evalueaza
in permanenta oamenii cu care lucreaza.
Intr-o economie in care domina competitia, managerul nu trebuie
sa fie orbit doar de perspectiva profitului. El trebuie sa se preocupe ca angajatii
lui sa dobandeasca sentimentul implicarii totale in excelenta firmei.
Prin programe manageriale de motivare si antrenare a personalului, firme ca
IBM, Coca-Cola, General Motors au reusit sa obtina prestigiul de care se bucura
astazi.
“O nevoie devine un motiv atunci cand atinge un nivel corespunzator
de intensitate. Un motiv este o nevoie suficient de prestanta pentru a determina
persoana respectiva sa si-o satisfaca. ”
Conform definitiei unanim recunoscuta si acceptata, motivatia exprima faptul
ca la baza conditiei umane se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri
(trebuinte, tendinte, efecte, interese, intentii, idealuri) care sustin reluarea
anumitor actiuni, fapte, atitudini.
Motivatia stabileste mobilurile interne ale comportamentului unui individ, indiferent
ca acesta le constientizeaza ori nu, sub forma unor cauze externe personalitatii
(excitanti, stimuli) care de obicei se fac simtiti ca trebuinte sau cauze interne,
(in general idealuri abstracte) . Mobilurile sunt cele care exprima o
prioritate in alegerea comportamentului, prin intermediul caruia individul
sa-si poata asigura deplina motivatie. In concluzie, motivatia apare in
randul factorilor stimulatori interni, indeplinind multiple roluri,
de exemplu activeaza si dezactiveaza actiunile, determinand preferintele
pentru anumiti factori interni si externi, care contribuie la ridicarea nivelului
performantei .
Motivatia ramane motorul conduitei individului, ratiunea care declanseaza
faptele, actele si reactiile, intrucat ii orienteaza comportamentul.
Un organism bine motivat isi cheltuieste energia in slujba propriei
creativitati, dependenta de aspiratii, asteptari, scopuri, pe de o parte si
pe capacitatea nativa de a-si concentra eforturile eliminand tensiunile
interne, pe de alta parte. Dintre toate, satisfacerea nevoilor si atingerea
performantelor sunt cele mai importante de studiat, deoarece dimensioneaza psihologia
persoanelor implicate intr-o activitate si rezultatele fizice, valorice
si morale.
Se apreciaza uneori ca individul este antrenat numai partial in munca
sa, insa alinierea la aceasta parere este o ipoteza falsa. In realitate
se probeaza urmatoarele axiome psihologice :
• Motivarea vizeaza intregul organism, deci nu se obtine o suma
a motivarii elementelor componente.
• Motivare apare ca un proces continuu cu trei faze fundamentale: a) declansarea -; in urma interactiunii cu factorii externi; b) insusirea; c) implinirea -; corespunzatoare etapei de satisfacere a nevoilor
initiale.
• Motivarea genereaza un anumit fel de comportament, aliniat la oricare
din fazele de mai sus, deoarece nu se poate intalni comportament
nemotivat.
Ceea ce determina varietatea comportamentelor este perceptia umana. Fiecare
individ are propriul sau sistem de apreciere a mediului.
Asa cum mai importanta este solutionarea conflictului decat invinuirea
uneia dintre partile aflate in confruntare, tot asa trebuie sa ne preocupe,
nu “de ce indivizii percep realitatea in mod diferit?” ci
“cum putem veni in intampinarea lor?”. Aici se
stabileste o relatie de cauzalitate intre ceea ce intelege fiecare
ca se defineste prin “lume reala” si consecintele incluziunii in
aceasta. Motivatia, ca proces central, apare cu dubla semnificatie: si de cauza
si de efect. Este cauza manifestarii comportamentului si efectului aparitiei
agentului excitator- nevoie, asteptare, scop, efort, rezultat. Logica analizarii
relatiei cauzale impune o abordare treptata demarandu-se studiul cu motivele
si factorii motivationali si sfarsindu-se in momentul realizarii
feed-back-ului -; activarea si directionarea comportamentului conform nivelului
performantei dinainte stabilit. De aceea, nu se poate opta pentru nici o politica
motivationala daca nu se cunoaste cu exactitate caror cerinte trebuie sa raspunda.