Piata i6b15bh
In Romania, piata serviciilor de alimentatie este in crestere
in ultimii ani.
Serviciile de livrare la domiciliu/sediu, in special in cazul pizzeriilor,
au luat o amploare deosebita in ultima perioada, mai ales in Bucuresti
si in marile orase. Avantajul unui sistem care ofera livrare la domiciliu
se refera la asigurarea unui volum zilnic de vanzari relativ constant,
deoarece astfel consumatorul nu se mai izbeste de restrictii cum ar fi conditiile
meteo, comoditatea, programul de lucru sau alte evenimente neprevazute care
impiedica deplasarea.
Diferentierea dintre multitudinea de firme care presteaza acest serviciu consta
in:
- gama si calitatea produselor oferite;
- preturile practicate;
- timpul de livrare.
Oferta poate include si alte produse, ca de exemplu bauturi, cafea, tigari etc.
Clientii
Serviciile de livrare pizza la domiciliu au doua mari grupe de clienti “traditionali”:
personalul firmelor, care comanda produsul in pauza de masa din timpul
pranzului sau in cursul dupa-amiezii si consumatorii “casnici”,
care lanseaza comenzile de acasa, cu precadere seara.
Asadar se recomanda un program flexibil, care sa acopere toate intervalele orare
cu cerere ridicata.
Concurenta
In ceea ce priveste concurenta, exista trei categorii de furnizori pe
piata: unitatile cu servire tip “restaurant”, cele cu livrare la
domiciliu si cele mixte (restaurant + livrare). Fiecare se adreseaza unor categorii
de clienti bine definite:
- primele vizeaza acei clienti care, pe langa servirea propriu-zisa a
mesei, urmaresc si o componenta de loisir (relaxare, petrecerea intr-un mod placut a timpului liber);
- urmatoarele (cele cu livrare la domiciliu) se adreseaza cu precadere unor
persoane ocupate, in criza de timp, pentru care servirea mesei este o
necesitate fiziologica pe care incearca sa si-o satisfaca, cu un consum
minim de timp;
- cele mixte urmaresc sa castige clienti apartinand ambelor categorii
descrise mai sus.
Se constata o aglomerare a furnizorilor acestui produs in zonele centrale
ale marilor orase si mai ales in Bucuresti. De aceea, o afacere nou-infiintata
in acest domeniu ar avea reale dificultati in a se adresa intregii
mase de consumatori, astfel fiind necesara o abordare de tip “nisa”
a pietei.
Inca din momentul realizarii planului afacerii trebuie gandit bine
care este grupul “tinta” catre care urmeaza sa se indrepte
oferta firmei, pentru a identifica si dimensiona corect nevoile acestora (de
exemplu: persoane cu un anumit nivel al veniturilor sau locuitorii unui cartier
invecinat, asftel incat livrarea sa se poata face in
timpul cel mai scurt). In functie de acest grup de potentiali clienti
se stabilesc toate celelalte coordonate privind activitatea viitoare a firmei:
localizarea (spatiul), personalul, politica de stabilire a preturilor, strategia
de promovare.
Promovarea
Pentru o afacere mica, aflata la momentul debutului, trebuie aleasa o strategie
promotionala care sa se adreseze precis segmentului de consumatori ales, in
randul carora sa genereze un impact puternic cu cheltuieli minime, evitandu-se
pe cat posibil o reclama de proportii ample, care nu ar genera rezultate
pe masura.
Se poate folosi ca metoda eficienta - si relativ ieftina - raspandirea
de pliante cu datele de contact ale firmei si o prezentare sumara a ofertei
(tipuri de pizza, eventual bauturi racoritoare etc.).
Costurile de inceput
O asemenea afacere necesita costuri de pornire destul de ridicate.
In afara costului infiintarii unei societati comerciale (de aproximativ
300 € pentru o societate tip SRL), trebuie adaugate o serie de costuri
aferente autorizatiilor care trebuie obtinute.
Pentru desfasurarea efectiva a activitatii este necesar un spatiu de productie
(bucataria), nu foarte mare, dar suficient incat sa nu pericliteze
respectarea regulilor de igiena alimentara. In conditiile in care
firma se ocupa doar de livrari, locatia este mai putin importanta si, implicit,
costurile aferente cumpararii/inchirierii spatiului sunt mult reduse.
Daca proiectul prevede, pe langa livrarea la domiciliul clientului, si
posibilitatea servirii in sistem “restaurant”, atunci cheltuielile
vor creste considerabil, proportional cu marimea si incadrarea unitatii,
ca si problemele legate de obtinerea unor autorizatii suplimentare.
De asemenea trebuie anticipat costul echipamentelor: o linie de panificatie
italiana cuprinde, in mod obligatoriu, un cuptor (simplu, dublu), camera
de dospire automata, malaxor, modelator, cernator faina. Alaturi de acestea
pot fi incluse si alte echipamente. In functie de dotarile care intra
in componenta sa, o astfel de linie de panificatie achizitionata “second-hand”
poate costa intre 20.000 si 50.000 € (preturi estimative).
Mai poate fi luata in calcul si varianta achizitionarii acestor echipamente
separat, bucata cu bucata, in raport cu necesitatile. Orientativ, putem
aprecia pretul unui cuptor de pizza din inox la 5000 €, o masa speciala
de pregatire a pizzei la 1500 €, o hota la 2000 €. Un frigider costa
intre 1000 si 2000 €, iar o camera frigorifica intre 2000 si
4000 €.
Mai trebuie cumparat (minimum) un automobil pentru deservirea clientilor, sau
chiar mai multe, in functie de fluxul comenzilor si de aria de acoperire.
Costul acestuia variaza extrem de mult, in raport cu marca, vechimea,
starea de functionare etc. O varianta ar putea fi, in special pentru faza-pilot,
distributia prin intermediul bicicletelor sau chiar pe jos, in cazul in
care zona de livrare este restransa.
Costurile de mai sus sunt orientative si trebuie luate ca atare. Printr-o cercetare
amanuntita a costurilor (absolut obligatorie in luarea unei decizii investitionale)
se poate obtine o economie importanta fata de costurile prezentate aici.
Pregatire si calificare
Pentru a avea succes intr-un asemenea demers, este necesara o combinatie
a mai multor calitati. Sunt deopotriva importante:
- cunostintele in domeniul artei culinare ale personalului care se ocupa
de productie, si care pot fi atestate prin diverse diplome si certificate recunoscute
pe plan national;
- amabilitatea si politetea personalului implicat in livrare;
- cunostintele despre piata, calitatile psihologice si receptivitatea in
fata solicitarilor clientilor, din partea persoanelor din conducere si a celor
care se ocupa de logistica.
Din cauza faptului ca este vorba despre o unitate de alimentatie publica, intregul
personal va trebui sa faca dovada insusirii notiunilor fundamentale de
igiena, prin absolvirea unui curs organizat de Institutul de Igiena.
Cadrul legal
Cel mai important aspect care trebuie avut in vedere in cadrul serviciilor
de alimentatie se refera la obtinerea tuturor autorizatiilor pe care le presupune
functionarea legala a afacerii. In primul rand ne referim aici la
avizul sanitar (care trebuie obtinut inainte de amplasarea, constructia
sau amenajarea obiectivelor) si autorizatia sanitara (care trebuie obtinuta
inainte de punerea in functiune a obiectivelor). Autoritatile responsabile
de emiterea acestor documente sunt: directiile de sanatate publica, agentiile
de protectie a mediului si directiile de urbanism si amenajarea teritoriului
judetene sau ale Municipiului Bucuresti. De asemenea sunt necesare: autorizatia
de mediu, autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii
si din punct de vedere al prevenirii si stingerii incendiilor.
In plus, trebuie obtinuta licenta de fabricatie pentru produsele care
urmeaza a fi comercializate (se obtine de la Directia Generala resurse si politici
agroalimentare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor,
directiile generale pentru agricultura si industrie alimentara judetene, respectiv
a municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala se afla unitatea).
Alte acte normative aplicabile acestei activitati includ:
--Hotararea nr. 1198 din 24 octombrie 2002 privind aprobarea Normelor
de igiena a produselor alimentare, publicata in Monitorul Oficial, Partea
I nr. 866 din 2 decembrie 2002;
--Regulament din 25 iunie 1999 al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei
cu privire la acordarea licentelor de fabricatie agentilor economici care desfasoara
activitati in domeniul productiei de produse alimentare, publicat in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 331 din 13 iulie 1999, cu modificarile si completarile
ulterioare;
--Metodologia din 14 iunie 2001 a Ministerului de Interne privind elaborarea
scenariilor de siguranta la foc, publicat in Monitorul Oficial, Partea
I nr. 570 din 12 septembrie 2001.
Activitatile desfasurate in aceste unitati intra sub incidenta Ordinelor
Ministerului Sanatatii nr. 975/16.12.1998 (privind aprobarea normelor igienico-sanitare
pentru alimente) si nr. 976/16.12.1998 (privind productia, prelucrarea, depozitarea,
pastrarea, transportul si desfacerea alimentelor).