PRINCIPIILE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI FIRMELOR
La baza conceperii si exercitarii managementului firmelor se afla un ansamblu
de principii care au o tripla determinare socio-economica, tehnico-materiala
si umana. Aceste principii se divid, in functie de sfera de cuprindere
a proceselor de management si a ansamblului activitatilor care alcatuiesc intreprinderile,
in generale si specifice diferitelor componente majore ale sistemului
de management: structura organizatorica, subsistemul informational s.a. e8o4om
Principiile generale exprima nivelul de dezvoltare al stiintei managementului
si fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor
de management ale firmelor, alcatuind impreuna un sistem a carui cunoastere
si aplicare este indispensabila pentru toti managerii si pentru personalul de
specialitate implicat in managementul activitatilor agentilor economici.
Principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management
al firmei si caracteristicile sale esentiale si ale mediului ambiant
Functionalitatea si competitivitatea firmei implica o permanenta corelare, perfectionare,
adaptare a sistemului de management la situatia efectiv existenta in cadrul
sau si in contextul socio-economic in care isi desfasoara
activitatile.
Sorgintea acestui principiu rezulta din dinamismul dezvoltarii economice, tehnologice,
stiintifice, culturale etc. Ca urmare, variabilele de management, atat
endogene cat si exogene agentilor economici, isi modifica parametrii
in ritm rapid, determinand schimbari in relatiile de management
si in continutul procesului de management.
In legatura cu aplicarea acestui principiu se ridica doua aspecte majore:
a) asigurarea unei concordante cat mai depline intre parametrii
sistemului de management, pe de o parte, si caracteristicile intreprinderii
si ale contextului sau, pe de alta parte; b) intre realizarea acestei
concordante la un nivel cat mai inalt de dezvoltare a ambelor aspecte,
nivel conditionat in ultima instanta pentru eficienta procesului de management
si, implicit, a firmei respective. Aparitia de necorelari, in special
generate
de ramanerea in urma a parametrilor sistemului de management, genereaza
disfunctionalitati si, implicit, ineficienta. In consecinta, prevenirea
aparitiei de neconcordante intre structura si functionalitatea sistemului
managerial al firmei si necesitatile acesteia si ale mediului impune un permanent
efort previzional, anticipativ, concretizat in remodelarea, in adaptarea
primelor.
Principiul managementului participativ
Exercitarea celor mai importante si complexe procese si relatii de management
in cadrul firmei este necesar sa se bazeze pe implicarea unor grupe de
manageri, specialisti si reprezentanti ai proprietarilor.
Sintetic, elementele care reclama managementul participativ la nivelul agentilor
economici sunt: complexitatea si dinamismul crescand al activitatilor
din cadrul firmei, fluiditatea unor componente majore ale mediului ambiant,
rapiditatea evolutiilor stiintifice, tehnice, comerciale, organizatorice contemporane,
nivelul ridicat de pregatire a majoritatii personalului din firme, internationalizarea
activitatilor economice etc.
Participarea personalului la derularea proceselor si relatiilor de management
este necesar sa se realizeze diferentiat, cu un plus de intensitate la nivelul
firmelor mari si mijlocii, in domeniile de activitate cu o complexitate
si un dinamism superioare si pentru personalul cu un nivel de pregatire ridicat.
In firmele competitive din tarile dezvoltate, indeosebi de dimensiuni
mari si mijlocii, tendinta este de a include in organismele manageriale
participative reprezentanti ai principalilor ,,stakeholders’’ (beneficiari
ai activitatilor acestora). In aceasta categorie se include: actionarii,
sindicatele, clientii, furnizorii, autoritatile locale etc.
Formele majore de participare a componentilor firmei, a unor specialisti din
afara lor si a reprezentantilor proprietarilor la conducere se reglementeaza
prin documentele pe care se fundamenteaza constituirea lor: statutul, contractul
de societate etc. Actuala legislatie din Romania, privitoare la societatile
comerciale si regiile autonome, prevede obligativitatea constituirii de organisme
manageriale participative la nivelul superior al ierarhiei: Adunarea Generala
a Actionarilor si Consiliul de Administratie.
Principiul motivarii tuturor factorilor implicati in activitatile firmei
Functionalitatea si profitabilitatea activitatilor fiecarei firme depind decisiv
de modul de imbinare a intereselor economice ale factorilor implicati,
evident determinate decisiv de natura si formele de exercitare a proprietatii
si de conceptia pe care se bazeaza luarea lor in considerare, prin utilizarea
unui ansamblu de parghii economice si de alta natura, intre care
un rol esential il detine motivarea.
Motivarea, ca principiu de management al firmei, exprima necesitatea unei asemenea
stabiliri si utilizari a stimulentelor materiale si morale de catre factorii
decizionali incat sa asigure o implinire armonioasa a intereselor
tuturor partilor implicate.
Supra sau subevaluarea unei categorii de interese se rasfrange, mai devreme
sau mai tarziu, asupra satisfacerii celorlalte interese.
Concret, utilizarea acestui principiu in managementul firmelor necesita
pe baza identificarii si evaluarii motivatiilor care se manifesta atat
la nivelul componentilor compartimentelor, managerilor firmei, actionarilor,
furnizorilor, clientilor etc., adoptarea acelor modalitati de impartire
a profitului, de constituire si utilizare a diferitelor categorii de fonduri
din profituri, de salarizare a personalului, de evaluare si promovare a personalului,
de sanctionare materiala, morala (mustrari, avertismente etc.) si penala (pentru
fapte ilicite cu grave implicatii sociale) etc., de stabilire a marimii si repartitiei
dividendelor, comisioanelor, premiilor etc., care sa determine maximum de contributie
la atingerea obiectivelor stabilite.
Motivarea puternica a factorilor implicati in activitatile firmei, corelat
cu aportul potential si efectiv la rezultatele obtinute, trebuie sa ghideze
in permanenta managementul firmei.
Principiul eficientei
Dimensionarea, structurarea si combinarea tuturor proceselor si relatiilor manageriale
este necesar sa aiba in vedere maximizarea efectelor economico-sociale
cuantificabile si necuantificabile ale firmei in vederea asigurarii unei
competitivitati ridicate.
Deci, in esenta, principiul eficientei exprima necesitatea modelarii sistemului
de management al firmei, astfel incat sa se determine supravietuirea
si competitivitatea sa. De fapt, acest principiu nu face decat sa sintetizeze
finalitatea precedentelor principii, relevand functia -; scop la
a carei realizare trebuie sa contribuie.
Concretizarea acestui principiu implica utilizarea unui instrumentar modern
de concepte si metode, in primul rand de management, dar si economice,
juridice, tehnice, sociologice etc., bazata pe analiza lucida, sistematica a
realitatilor. Obtinerea eficientei economice este necesar sa fie conceputa si
realizata intr-o viziune noua, subsumata optiunii strategice fundamentale
a trecerii la economia de piata.
Desigur, cunoasterea si insusirea principiilor de management ale firmelor
sunt esentiale pentru toti cei implicati direct sau indirect in activitatile
acestora. tot atat de esentiala este insa si utilizarea lor adecvata,
astfel incat sa li se valorifice la un nivel cat mai inalt
valentele de amplificare a competitivitatii ce le sunt proprii. De altfel, asupra
acestui complex aspect atragea atentia Henry Fayol inca de la constituirea
managementului intreprinderilor ca o stiinta, la inceputul secolului
XX, subliniind ca cel mai important fel de cunostinte despre principiile conducerii
sunt cele privind modul cum trebuie sa le aplicam.
Referitor la folosirea principiilor de management in perioada actuala
trebuie subliniata necesitatea luarii lor in considerare permanent si
intens, a integrarii lor organice avand in vedere obiectivele si
continutul restructurarii societatii si economiei romanesti in procesul
trecerii treptate spre o economie de piata si al democratizarii.
DEFINIREA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL FIRMEI
Exercitarea functiilor si relatiilor de management la nivelul fiecarei firme
-; societate comerciala sau regie autonoma -; se realizeaza prin sistemul
de management.
Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu
caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc. din cadrul
societatii
comerciale sau regiei autonome, prin intermediul caruia se exercita ansamblul
proceselor si relatiilor de management, in vederea obtinerii unei eficiente
cat mai mari.
La baza sistemului de management din intreprinderea moderna, competitiva
pe plan national si international, se afla un complex de principii, reguli,
cerinte care asigura modelarea sa, corespunzator preceptelor stiintei managementului.
De retinut ca, in conceperea si realizarea sistemului de management, trebuie
luate in considerare elementele specifice fiecarei firme, in special
profilul, dimensiunea si structura resurselor umane, materiale si financiare,
potentialul si mentalitatea personalului, pozitia firmei in contextul
economic national si -; daca este cazul -; international etc. Un rol
determinant il au, adesea, proprietarii sau reprezentantii lor, fie ca
actioneaza ca manageri executivi sau in calitate de componenti ai organismelor
manageriale participative.
Indiferent de caracteristicile agentului economic, sistemul de management cuprinde
mai multe componente (vezi pagina urmatoare) ce se deosebesc in functie
de natura, de caracteristicile instrumentarului utilizat si anume:
- subsistemul organizatoric;
- subsistemul informational;
- subsistemul decizional;
- subsistemul metode si alte tehnici de management;
- alte elemente de management.
Componenta sistemului de management al firmei, cea mai concreta, o constituie
subsistemul organizatoric, ceea ce explica de ce i-au fost consacrate majoritatea
primelor studii ale stiintei conducerii.
Subsistemul organizatoric al firmei consta in ansamblul elementelor de
natura organizatorica ce asigura cadrul, combinarea, divizarea si functionalitatea
proceselor de munca in vederea realizarii obiectivelor previzionate.
In cadrul sistemului organizatoric al firmei sunt reunite de fapt cele
doua principale categorii de organizare existente in orice firma: organizarea
formala si cea informala.
Structural, continutul functiunilor intreprinderii este modelat in
structura organizatorica, structura sa de rezistenta.
Structura organizatorica este alcatuita din ansamblul persoanelor si subdiviziunilor
organizatorice astfel constituite incat sa asigure premisele organizatorice
in vederea realizarii obiectivelor previzionate.
Principalele componente ale structurii organizatorice ale firmei sunt postul,
functia, ponderea ierarhica, compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice.
Organizarea informala este intotdeauna asociata organizarii formale a
firmei. In esenta, organizarea informala rezida in totalitatea elementelor
si interactiunilor umane cu caracter organizatoric care se manifesta in
mod spontan si natural intre componentii firmei.
Principalele componente ale organizarii informale sunt: grupa informala, norma
de conduita a grupei, relatiile informale, rolul informal, leader-ul informal
etc.
Subsistemul organizatoric al firmei, rezultanta a interactiunii elementelor
organizatorice formale -; predominante -; cu cele informale indeplineste
in cadrul societatii comerciale sau regiei autonome mai multe functii:
- stabileste principalele componente organizatorice ale firmei in functie
de amploarea si natura obiectivelor previzionate, de resursele disponibile si
de viziunea manageriala a conducerii de nivel superior;
- interconecteaza subdiviziunile organizatorice potrivit anumitor criterii,
in vederea asigurarii unei functionalitati normale agentului economic;
- combina resursele firmei cu respectarea anumitor cerinte, punand pe
primul plan competitivitatea organizatiei;
- asigura cadrul organizatoric pentru desfasurarea ansamblului activitatilor
intreprinderii, luand in considerarea pe langa criterii
de ordin structural-organizatoric si pe cele informational-decizionale.
In concluzie, structura organizatorica constituie armatura de rezistenta
a intreprinderii, prin caracteristicile sale constructive si functionale
conditionand sensibil continutul si eficacitatea activitatilor desfasurate
in cadrul sau.
Intre componentele sistemului de management al firmei, subsistemul informational
frapeaza prin dinamism si flexibilitate pronuntata, rezultat in principal
al aplicarii spectaculoaselor progrese din informatica.
Intelegerea mecanismului informational al firmei, a multiplelor functii
ale informatiei in cadrul sau, este conditionata de cunoasterea componentelor
subsistemului informational. Desi in aceasta privinta o perioada relativ
indelungata au fost opinii diferite intre specialisti, in
prezent s-a ajuns la un consens asupra elementelor ce constituie componentele
de baza ale unui subsistem informational, si anume: data, informatia, circuitul
informational, fluxul informational, procedura informationala si mijloacele
de tratare a informatiei.
In cadrul firmei, orice sistem informational indeplineste mai multe
functii care exprima rolul si contributia sa la desfasurarea adecvata a activitatilor.
Sistemul informational este necesar sa asigure ansamblul informatiilor pentru
initierea, fundamentarea si adoptarea deciziilor de conducere, ceea ce reprezinta
continutul functiei decizionale. Pe masura cresterii complexitatii si dinamismului
firmelor, a infaptuirii ,,de facto’’ a economiei de piata,
ce se reflecta in amplificarea numarului, frecventei si dificultatii deciziilor,
functia decizionala a sistemului informational devine tot mai importanta. In
raport in special cu executantii, sistemul informational exercita functia
operationala. Aceasta consta, in esenta, in asigurarea personalului
cu ansamblul informatiilor necesare realizarii multimii de actiuni implicate
de executarea sarcinilor atribuite. Revolutia stiintifico-tehnica contemporana,
impreuna cu intensificarea participarii la diviziunea internationala a
muncii si, in special, trecerea la economia de piata determina necesitatea
posedarii de catre personalul firmelor a unui volum mare de informatii care
nu privesc direct si nemijlocit propria unitate. Functia de documentare exprima
menirea gnoseologica a sistemului informational, vizand furnizarea de
informatii a caror valorificare in interesul firmei, ulterioara si partiala,
pe plan decizional conditioneaza sensibil pe termen lung eficienta firmei.
Sistemul informational, prin functiile sale, are in cadrul societatii
comerciale si regiei autonome acelasi rol ca si sistemul circulator in
cadrul corpului omenesc.
Fiind integral specific managementului, acesta constituie un adevarat sistem
de comanda, ce regleaza ansamblul activitatilor implicate. Prin intermediul
sistemului decizional se exercita toate functiile managementului, o pondere
superioara inregistrand-o previziunea nelipsita din nici un act
sau proces decizional. Puternic conditionat de calitatea celorlalte componente
ale managementului, subsistemul decizional reprezinta partea cea mai activa
a sistemului de management, fiind, in ultima instanta, determinant pentru
obtinerea unui profit ridicat.
Prin decizie de conducere sau management, componenta esentiala a sistemului
decizional, se intelege cursul de actiune ales in vederea indeplinirii
unui anumit obiectiv din cadrul firmei, ce are implicatii directe asupra cel
putin unei alte persoane, influentandu-i actiunile si comportamentele.
In cadrul firmei, subsistemul decizional indeplineste un rol similar
sistemului nervos in corpul omenesc. Asa cum fara un sistem nervos bine
pus la punct omul moare sau este bolnav, neputandu-si exercita functiile
specifice de odihna, munca, distractie etc., tot la fel si firma, fara un sistem
decizional adecvat, nu poate sa functioneze eficient. De aici rezulta importanta
sa deosebita pentru societati comerciale si regii autonome.
Concret, sistemul decizional indeplineste in cadrul firmei urmatoarele
functii principale: a) directioneaza dezvoltarea de ansamblu a firmei si a componentelor sale. Previ-
ziunile pe care se fundamenteaza evolutia activitatilor intreprinderii
sunt practic ansambluri de decizii strategice, tactice sau curente prin care
se stabilesc principalele obiective urmarite, modalitatile principale de actionat
pentru indeplinirea lor, precum si resursele umane, materiale, informationale
si financiare alocate. In consecinta, dezvoltarea firmei este prefigurata
si directionata prin deciziile de plan; b) declansarea actiunilor personalului din cadrul firmei si a componentilor
acesteia. Fiecare persoana din cadrul intreprinderii ca si fiecare compartiment,
trece la realizarea sarcinilor de serviciu in baza deciziilor managerilor
respectivi, care stabilesc concret ce trebuie facut, cand, unde, cum,
cu ce mijloace, ce restrictii sunt etc. prin intermediul deciziilor, preponderent
curente si, mai rar, tactice.
Subsistemul metode si tehnici de management sau metodologic este alcatuit din
ansamblul metodelor, tehnicilor si procedurilor utilizate in managementul
unei firme.
Puternic implicate si in precedentele subsisteme, metodele si tehnicile
de management se caracterizeaza prin complexitate si formalizare, participand
la exercitarea fiecareia din cele cinci functii de management. Avand un
puternic caracter metodologico-instrumental, subsistemul metodologic contribuie
sensibil la sporirea rationalitatii si, implicit, a eficientei fiecarui proces
de management, la nivelul sau fiind cel mai pregnant vizibil tendinta de profesionalizare
a managementului.
Subsistemul metodelor de management indeplineste in cadrul intreprinderii
mai multe functii, dintre care cele mai importante sunt considerate: a) asigurarea suportului logistic, metodologic pentru exercitarea ansamblului
proceselor si relatiilor de management si pentru principalele subsisteme prin
care acestea se operationalizeaza. Calitatea ansamblului sistemului de management
al societatii comerciale si regiei autonome depinde in buna masura de
gama metodelor si tehnicilor de conducere incorporate. Sintetizand
de o maniera riguroasa anumite abordari ale managementului, care in procesul
practicii sociale s-au dovedit eficace, metodele si tehnicile de management
constituie instrumentarul de neinlocuit pentru operationalizarea proceselor
si relatiilor de conducere. In perioada contemporana este de neconceput
functionarea managementului unei intreprinderi fara folosirea frecventa
a metodelor: sedinta, diagnosticarea, delegarile, graficul de munca al conducatorului
etc.
Scientizarea muncii de management constituie o alta functie a acestui subsistem.
Dovada cea mai vizibila a trecerii la managementul stiintific a reprezentat-o
apelarea la scara larga la metode si tehnici de conducere folosite in
mod adecvat. Ulterior, trecerea la profesionalism in domeniul managementului
este marcata de constituirea unui corp de cunostinte si metode de conducere
bine conturat, a caror aplicare necesita manageri special pregatiti, in
masura sa determine pe aceasta baza obtinerea unei ridicate competitivitati
in domeniul condus. In acest domeniu exista
b) foarte mari posibilitati de progres, informatizarea, cibernetizarea si robotizarea
societatilor comerciale si a regiilor autonome, remodelarea activitatilor acestora
corespunzator cerintelor economiei de piata fiind indisolubil conditionate de
adoptarea unor noi metode de management, concomitent cu modificarea substantiala
a continutului si modalitatilor de utilizare a instrumentarului actual de management. c) Subsistemul metodelor de management are si menirea de a dezvolta potentialul
personalului managerial si de executie din firme. Dimensiunea umana specifica
proceselor si relatiilor de management se reflecta si in faptul ca acestea
au multiple consecinte asupra componentilor intreprinderii, atat
in calitate de titulari ai anumitor posturi de conducere, cat si
de oameni cu personalitate proprie. In virtutea acestei determinari, conceperea
si utilizarea subsistemului metodelor de management este necesar sa aiba in
vedere o mai buna evaluare, folosire si dezvoltare a potentialului profesional
al fiecarui salariat, ceea ce conditioneaza performantele actuale si de perspectiva
ale firmei. Concomitent, trebuie avut permanent in vedere ca fiecare titular
al unui post reprezinta o personalitate aparte cu aspiratii, posibilitati, caracteristici
si necesitati extraprofesionale specifice, a caror luare in considerare
este necesara pentru functionalitatea si profitabilitatea societatilor comerciale
si regiilor autonome.
Delimitarea si definirea subsistemelor de management ale firmei sunt de natura
sa explice mecanismele prin intermediul carora se exercita procesele si relatiile
de management si modalitatile cele mai rationale de actiune in vederea
asigurarii competitivitatii firmelor in conditiile dure ale trecerii la
economia de piata.