t9j14jp
MODALITATE DE VALORIFICARE
SUPERIOARA A MASEI LEMNOASE
Obiectele de mobilier au fost, sunt si vor fi prezente mereu in viata omului. Ele scot in evidenta relat iile sociale, relatiile economice, obiceiurile si modul de viata al societatii omenesti dintr-o anumita perioada.
Procesul de realizare a obiectelor de mobilier a fost strans legat de arhitectura, in funct ie de aceasta obiectele de mobilier s-au si dezvoltat.
Mediul in care omul traieste si isi desfasoara activitatea este rezultatul act iunii combinate a mai multor factori, dintre care obiectele de mobilier joaca un rol foarte important in crearea micromediului
inconjurator, deoarece marea majoritate a timpului petrecut de oameni are loc in cla diri.
Drumul parcurs de evolut ia mobilei in decursul timpurilor este paralel cu cel al arhitecturii, amandoua fiind legate de aparit ia de noi materiale, de progresul tehnic si de nevoile oamenilor mereu in schimbare1.
Pana la mijlocul secolului al XIX-lea mobila s-a realizat de meseriasi in cadrul manufacturilor amplasate de regula pe langa curtile regilor. Odata cu aparit ia masinilor de prelucrare a lemnului productia de mobila s-a realizat la nivel industrial facand astfel posibila satisfacerea nevoilor tuturor categoriilor de consumatori.

Product ia pe scara industriala a incercat sa imite munca manuala, dar nu a reusit niciodata sa reproduca obiectele de mobilier realizate in cadrul manufacturilor.
Odata cu dezvoltarea industriei metalurgice, lemnul a inceput sa fie inlocuit de catre metal in realizarea unor obiecte de mobilier, primul pas in aceasta directie fiind facut de Anglia, astfel de obiecte de mobilier fiind destinate in special pentru dotarea institut iilor.
La realizarea obiectelor de mobilier s-au folosit sute de specii de lemn, multe dintre ele fiind caracteristice unei anumite perioade istorice, iar unele dintre ele printre care si stejarul s-a folosit dintotdeauna. Pana in secolul al XIX-lea la realizarea mobilei s-a folosit lemnul masiv sub forma de cherestea, locul acestuia fiind luat treptat de noile materiale descoperite spre sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX, cum ar fi placajul, PAL-ul si PFL-ul.
Product ia de mobila s-a dezvoltat abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, intr-un ritm mai intens in toate tarile, fapt explicabil prin eforturile de refacere a zonelor afectate de razboi, dar si prin cresterea nivelului de trai in tarile socialiste, nivel de trai ce s-a concretizat si intr-o crestere demografica accentuata, ceea ce a condus si la cresterea cererii si bineinteles a ofertei de mobilier.
Fabricarea industriala de obiecte de mobilier se realiza in
Romania inca inainte de primul razboi mondial, astfel ca la finele anului
1915 existau 11 fabrici de mobila, din care 10 la Bucuresti si una la Iasi2.
Prima fabrica romana de mobila si tapit erie se infiinta in anul
1870 la Galat i3. In Bucuresti fabrica lui Manu Ganea avea in 1911 peste
300 de lucratori si peste 40 de masini perfect ionate, afacerea demarand in
1884 cu un atelier in care lucrau 5 lucratori4.
In 1898, la Azuga se construia prima fabrica de mobila din zona.
Intre 1960 si 1965 s-au construit 11 fabrici de mobila corp in
Romania cu o productie de 10000 -; 20000 garnituri anual fiecare, precum si 40 fabrici de scaune curbate (Bucuresti, Iasi, Cluj, Arad, Focsani,
Radauti etc) cu o productie anuala de 600000 bucati fiecare.

Dupa 1965 si pana in 1989 s-au mai construit intreprinderi de mobila si mobilier la: Babadag, Harsova, Fetesti, Medgidia, Constanta,
Tulcea, Braila, Galati, Tandarei, Slobozia, Ramnicu Sarat, Faurei,
Calarasi, Oltenit a, Budesti, Lehliu, Urziceni, Fierbint i Targ, Nehoiu,
Buzau, Ziduri, Focsani, Odobesti, Tecuci, Targu Bujor, Beresti, Barlad,
Podu Turcului, Adjud, Vaslui, Husi, Ciurea, Iasi, Roman, Targu Frumos,
Caracal, Bailesti, Buhusi, Siret, Saveni, Darabani5.
In cererea de mobila se constata o mare elasticitate influent ata de venitul national mediu pe cap de locuitor, mobila fiind unul dintre primele articole de folosinta indelungata care se cumpara cand nivelul de trai creste. In tarile dezvoltate mobila nu este produsul care trebuie sa dureze o viata, acesta se inlocuieste in funct ie de moda si pe masura ce familia se mareste si nivelul veniturilor creste.
Desi mobila este unul din produsele cele mai importante ale industriei prelucrarii lemnului, datele statistice nationale si internationale referitoare la aceasta activitate sunt destul de sarace si extrem de neunitare.
Statisticile FAO nu se ocupa de mobila si nici alte organisme internationale nu dau date asupra productiei de mobila decat in mod sporadic.
Anuarul Statistic al Romaniei ofera date statistice referitoare la productia de mobila incepand cu anul 1950 (tabelul 2.1).

Evolutia productiei de mobila in perioada 1950-1997

Tabelul 2.1

Indi c at o r ul UM 1 9 5 0 1 96 0 1 9 7 0 1 9 8 0 1 9 8 5 1 98 9 1 99 0
P ro d u ct i a d e m ob i la mi l. l ei
6 4 1 16 6 5 6 1 0 14 1 4 2 1 7 39 9 2 0 6 9 0 2 0 7 0 1 m il $
Indi c at o r ul UM 1 9 9 1 1 99 2 1 9 9 3 1 9 9 4 1 9 9 5 1 99 6 1 99 7
P ro d u ct i a d e m ob i la mi l. l ei
5 65 6 2
1 2 11 8 6
3 3 6 7 54
6 8 0 1 77
1 0 4 51 2 2
16 6 9 9 94
34 0 8 0 8 9 m il $
29 9
2 6 3
26 4
3 8 4
4 05
4 1 3
4 2 4

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei: edit ia 1990, pp.490-491; editia 1991, p.466; editia 1997, pp.512-513; edit ia 1998, pp.472-473.

Analizand datele din acest tabel observam ca, in perioada 1950 1989 s-a inregistrat o crestere aproape continua a productiei de mobila.
Pentru perioada 1990-1997 va trebui sa luam in calcul inflatia, drept pentru care vom transforma valorile exprimate in lei in dolari pe baza cursului anual de schimb leu/dolar publicat la Banca Nat ionala a
Romaniei prin Rapoartele anuale din anii: 1991 (1 $ = 189 lei), 1992 (1 $
= 460 lei), 1993 (1 $ = 1276 lei), 1994 (1 $ = 1767 lei), 1995 (1 $ = 2578 lei), 1996 (1 $ = 4035 lei), 1997 (1 $ = 8023).
Din calculele efectuate se observa o crestere lenta a productiei de mobila, dar expertii in domeniul mobilei nu sunt de acord cu acesta crestere deoarece cursul de schimb leu/dolar a fost tinut sub control, inflatia fiind in realitate mai mare cu 10-15%, deci luand in calcul acest aspect s-a inregistrat un declin al product iei de mobila.

2.2 Particularitatile exportului de mobila si posibilitati de rentabilizare a acestuia

Comert ul cu mobila a fost si va ramane un domeniu aducator de valuta, cu impact deosebit asupra balantei comerciale a unei tari. Daca in perioada postbelica, mai bine zis in deceniul opt, Romania reusise atat prin calitatea produselor de mobilier, dar si prin prezenta sa activa pe diferite piete ale lumii (Piat a SUA, Piat a CAER, Piata Ta rilor Arabe etc) sa se situeze intre primele 10 tari ale lumii exportatoare de produse de mobilier, dupa 1990 din cauza unor factori conjuncturali ce au marcat
Europa Centrala si de Est, dar si a unor prefaceri ce au avut loc in viat a politica si economica interna a tarii, Romania a pierdut pozit ia ocupata
(locul 7 in lume privind exportul de mobila si locul 10 in lume privind valoarea product iei de mobila) in clasamentul primilor 10 producatori si exportatori de mobila.
Mobila fiind prin excelenta un produs care se cumpara atunci cand nivelul de trai creste, deci cererea de produse de mobilier este influent ata de fluctuat iile nivelului de trai. Avand in vedere acest aspect, producatorii romani de mobila trebuie sa fie prezent i pe acele piet e caracterizate printr-o putere de cumparare in continua crestere, daca nu, cel put in constanta.

Firmele romanesti de mobila participand cu produsele lor pe piet e caracterizate printr-un nivel calitativ ridicat al produselor, cu preturi de desfacere mici, au prilejul de a invata de la concurenta, de a react iona la structura cererii, la dimensiunile culturale diferite si de a dovedi ca sunt capabile sa se ment ina intr-un mediu concurential. Prezenta pe mai multe piete se poate realiza printr-o crestere a productivitatii muncii, cu efecte pozitive asupra rentabilitat i si, de ce nu, asupra veniturilor angajatilor.
Procedand astfel, firmele nu mai sunt dependente de evolut ia unei anumite piet e, dereglarile aparute pe acea piata putand pune in pericol
insasi existenta firmei.
Dupa 1989 exportul romanesc de mobila a avut urmatoarea evolutie (tabelul 2.2).

Evolutia exportului romanesc de mobila in perioada postrevolutionara
Tabelul 2.2
Nr. crt.
Indicator UM 1989 1992 1996 1997 1998 1999*
1. Valoarea mil $ 665 432 642 630 530 270 productiei de mobila
2. Valoarea mil $ 471 359 507 475 443 232 exportului de mobila
3. Valoarea
% 71 83 80 75 84 86 exportului de mobila/ valoarea productiei de mobila
• 100

Sursa: intocmit pe baza datelor preluate din articolul „Azi, dosarul lemnului”, din Adevarul economic, nr.48(402) din
1-7 dec.1999, p.17, semnat de Dana Timofticiuc.
* datele pentru anul 1999 sunt pe primele 6 luni.

Dupa cum se observa si din tabelul 2.2, exportul romanesc de mobila reprezinta intre 71% si 86% din productia interna de mobila, si numai circa 1/5 din product ie se valorifica la intern, fapt ce arata inca o data capacitatea industriei de mobila din Romania de a fi competitiva pe

pietele externe si locul pe care trebuie sa-l ocupe aceasta industrie in strategia de dezvoltare a tarii pe termen lung. Se observa totusi un declin al productiei de mobila, valoarea din anul 1989 n-a mai fost atinsa ulterior, fapt explicabil prin:
- act iunea de restructurare a marilor combinate complexe de exploatare a lemnului ce existau in perioada postbelica, ceea ce a dus la reducerea capacitat ilor de productie la circa 48%
in perioada 1989-19996;
- penuria de materii prime de calitate ca urmare a liberalizari totale incepand cu 1 ianuarie 1998 a exportului de produse lemnoase, in conformitate cu prevederile Acordului de
Asociere a Romaniei in Comunitatea Europeana;
- liberalizarea pretului de pornire a licitat iilor la masa lemnoasa incepand cu noiembrie 1997 (pana la acea data pret ul masei lenoase ce urma sa fie exploatata de catre agent ii economici atestati era reglementat de Oficiul Concurentei) a determinat cresterea acestuia de 5,6 ori in perioada noiembrie
1997-1999, favorizand exportul de produse cu un grad scazut de prelucrare (busteni, cherestea) si diminuand resursele de lemn pentru industria mobilei;
- acordarea catre Regia Nationala a Padurilor a dreptului de a exploata masa lemnoasa si a o valorifica la export prin prelucrare primara (cherestea, busteni pentru derulaj si cherestea) a incurajat exportul de lemn in dauna industriei de mobila ceea ce a condus la o scadere a eficientei economice a acestei industrii prin lichidarea sau conservarea unor capacitati de product ie;
- uzura fizica si morala a unor capacitati de productie ca efect al amanarii investitiilor in tehnologii nepoluante si cu grad ridicat de valorificare a materiilor prime si materialelor

6 conform informat iilor furnizate de Asociatia Producatorilor de Mobila din
Romania, la Simpozionul „Cooperarea industriala s i de afaceri Uniunea
Europeana-Romania”, Bucuresti, 6-7 sept. 1999.

folosite in acest sector, 80% din echipamente avand o vechime de peste 20 de ani7 ;
- schimbarile frecvente la nivel managerial din cadrul
intreprinderilor de mobila cu capital majoritar de stat au influent at negativ proces ul de conducere, diluand responsabilitat ile in domeniul conducerii si contribuind la scaderea performant ei actului managerial;
- tarifele mari practicate de CFR, RNP si CONEL, bazandu-se pe monopolul detinut in domeniile respective de activitate, au contribuit la cresterea costurilor finale a produselor de mobilier, producatorii de mobilier fiind obligat i sa-si diminueze cota de profit pana la nivelul costurilor de productie, in unele cazuri, pentru a se mentine pe piata;
- funct ionarea in paralel a mai multor institutii (Fondul
Proprietatii de Stat, Ministerul Privatizarii etc.) cu atribut ii in domeniul privatizarii si restructurarii au avut efecte negative asupra gestionarii patrimoniului statului si implicit asupra activitat ilor de product ie;
Daca in perioada 1970-1989 exportul romanesc de mobila pe piata SUA era in medie de 30-35 milioane dolari anual, dupa 1990 valoarea exportului romanesc de mobila pe aceasta piata s-a redus brusc la circa 3 milioane dolari anual. Acest regres se explica prin reducerea productiei de mobila, restrangerea gamei sortimentale, concurent a acerba pe aceasta piata exercitata din partea firmelor asiatice si a celor din
Spatiul European. Totusi piata SUA prezinta o serie de avantaje, ce trebuie avute in vedere de producatorii romani de mobila, avantaje concretizate in:
- puterea de cumparare ridicata a cetatenilor americani, venitul mediu anual pe locuitor8 fiind de 21530 $;
- este o piata de mari dimensiuni, formata din 253 milioane consumatori9;

Pentru a participa pe o astfel de piata, firmele romanesti de mobila trebuie sa aiba in vedere urmatorii factori:
- costul transportului maritim si a ambalajelor specifice acestui tip de transport;
- costurile generate de:
• ambalaje deosebite;
• etichetare;
• finisaje superioare;
• publicitate;
- cooperarea cu firme straine recunoscute pe piat a SUA pentru calitatea ridicata a mobilierului, dar si a service-ului practicat
(exemplu IKEA, Miele, Boffi, Molteni etc);
- concurenta firmelor asiatice (cele din Taiwan, Malaezia), concretizata in produse de calitate si pret uri mici, a firmelor din Canada si Mexic, avantajate de acordul NAFTA1 0, firmelor italiene cunoscute prin stil si imaginea de marca;
- contactarea unor firme americane din domeniul comertului cu mobila, produsele romanesti avand astfel asigurata distributia si folosindu-se de imaginea firmelor americane;
- arhitectura locuintelor americane in prezent, precum si tendintele din acest domeniu;
- ciclul de viata al produselor de mobilier pe piata americana, care este de 4-5 ani, deci o rata rapida de inlocuire a bunurilor;
- facilitatile oferite de concurenta:
• posibilitatea vizionarii produselor in expozit ii permanente;
• service gratuit concretizat in: transport, asamblare, softuri de calculator ce permit obt inerea de imagini privind aranjarea in spatiul de locuit a unor obiecte de mobilier;
• reduceri de preturi;
• inlocuirea produselor atunci cand clientul este nemultumit de comportarea acestora in timpul utilizarii;

• servicii gratuite oferite de specialisti in design-ul spatiilor de locuit.
- comportamentul diverselor categorii de consumatori, in scopul cunoasterii si influentarii procesului de decizie al acestora privind achizitionarea anumitor obiecte de mobilier;
- zonele de concentrare a populatiei de origine romana;
- zona geografica avuta in vedere, factorii climatici din acea zona, aspect foarte important de care se tine cont la alegerea materialelor si a finisajului in vederea realizarii obiectelor de mobilier;

- cooperarea cu constructorii de locuinte, avand in vedere ca acestea sunt vizitate de un numar mare de persoane, iar specialistii din acest domeniu stiu sa accentueze avantajele unui anumit produs de mobilier si sa estompeze dezavantajele;
- insusirea unor tehnici de vanzare bazate pe:
• prezentarea produselor pe un fond muzical adecvat varstei si educatiei segmentului de consumatori;
• folosirea unor mirosuri de flori, prajituri proaspete locale, care sa-i creeze consumatorului impresia unui camin linistit si a unei atmosfere intime;
• folosirea unor jocuri de lumini pentru a capta atentia, a stimula interesul si a influenta decizia cumparatorului american de mobila;
- cunoasterea culorilor, finisajelor si materialelor care sunt la moda in anul respectiv;
- cunoasterea legislat iei americane referitoare la protect ia mediului inconjurator si la protect ia consumatorului etc
(cont inutul maxim admis de formaldehida emanat de semifabricatele din componenta produselor de mobilier).
Piat a produselor de mobilier se prezinta ca o piata dinamica marcata anual de schimbari in privinta culorilor, finisajului si a materialelor folosite, ceea ce face dificila activitatea produca torilor romani de mobila, care trebuie sa fie in permanenta pregatit i la schimbarile impuse de moda din acest domeniu, mai precis de marile firme (Poltrina, Frau, B8B, Hulsta, Artanova etc).

Valoarea comertului mondial de mobila la nivelul anului 1996 a fost de 36 miliarde ECU, 2/3 din aceasta valoare fiind realizata de tarile din Spatiul Economic European (Europa celor 15). In prezent, Romania detine 1% din comertul mondial de mobilier, iar exportul romanesc pe piata Uniunii Europene comparativ cu perioada postbelica a inregistrat o scadere de circa 42%.
Astfel, daca in anul 1987 Romania det inea 18,3% din piat a
Uniunii Europene, in prezent Romania detine doar 7,7% din aceasta piata, aceasta situatie explicandu-se prin1 1:
- expansiunea pe aceasta piata a produselor de mobilier din tari ca: Polonia, Cehia, Slovenia, Ungaria, Croat ia, unde s-a realizat privatizarea fabricilor de mobila prin vanzarea lor catre producatorii si comerciant ii de mobila din Spatiul
Economic European, acestia folosind tehnologii moderne si retele de distribut ie proprii;
- oferta de mobilier de calitate la preturi mici ale producatorilor din Orientul Indepartat;
- cresterea cerintelor consumatorilor din Spatiul Economic
European, producatorii romani neputand face fata acestor cerinte la toata gama de mobilier (in special la mobilierul tapit at);
- intarzierile firmelor romanesti in livrarea produselor ce au condus la pierderea unor parteneri straini;
La nivelul anului 1996, importurile de mobilier ale Uniunii
Europene au fost de circa 4,86 miliarde ECU, principalii furnizori fiind tarile din Europa Centrala si de Est, Romania exportand mobila in acest spatiu in valoare de 0,3 miliarde ECU, adica 6,1% din valoarea totala a importurilor Uniunii Europene din acel an. Din punct de vedere structural, exportul romanesc de mobilier catre ta rile din Spatiul
Economic European se prezenta la nivelul anului 1996, astfel:
- 44,9% sufragerii;
- 16,4% mobilier tapit at;
- 10,1% mobilier pentru sedere;
- 8,3% dormitoare;

- 5,5% piese separate de mobilier;
- 2,7% bucatarii;
- 14,0% alte produse de mobilier.
Una din piet ele tradit ionale in perioada postbelica era piat a
U.R.S.S., unde se exporta circa 30% din productia romaneasca de mobila.
Dupa 1989, aceasta piata a fost pa rasita de catre firmele romanesti de mobila, in special din cauza schimbarilor economice si politice din aceasta zona ce au condus la cresterea gradului de risc privind operatiile de comert cu tarile respective. Daca pana in 1989 Piata URSS nu ridica pretentii de design si de calitate deosebite, in prezent datorita prezentei pe aceasta piata a producatorilor si comerciantilor din Spatiul Economic
European, a avut loc o revitalizare a segmentului restrans de piata reprezentat de patura s ociala cu mare potent ial financiar, ceea ce a dus si la schimbari in comportamentul consumatorilor, fapt ce face ca firmele romanesti sa-si reconsidere modalitatea de abordare a acestei piete.
In vederea ridicarii competitivitatii pe pietele externe, producatorii romani de mobila trebuie sa actioneze in urmatoarele directii:
- promovarea produselor in mediile publicitare cu rezonanta ale ta rilor din zonele tinta pentru firmele romanesti;
- imbogatirea gamei de servicii gratuite ce insot este produsele
(transport, montaj, facilitati financiare, termene de garantie etc.);
- cunoasterea factorilor ce influenteaza decizia de achizit ionare a produselor de mobilier de catre diferitele segmente de consumatori. Dintre acesti factori amintim:
• variatia necesitatii de achizitionare, de la un segment la alt segment (la tineri este foarte mare, pentru ca se muta
in prima locuinta, pe cand la persoanele in varsta este foarte mica, deoarece acestea doresc sa imbunatateasca structura mobilei utilizate, inlocuind o piesa existenta cu alta mai utila sau cu un design mai deosebit);
• posibilitat ile materiale la un moment dat, influent ate de evolutia economiei, veniturile personale disponibile pentru consum etc;
- aplicarea unor strategii de marketing in care un loc important
il vor avea pretul, calitatea constanta, respectarea ritmicitat ii

livrarilor si a termenelor de livrare, astfel incat oferta sa fie mai atractiva si sa conduca la contractarea si respectiv derularea in conditii optime a contractelor semnate;
- aplicarea unor strategii de vanzare care sa t ina cont de schimbarile demografice, de psihologia diverselor categorii de cumparatori cuprinse in variate segmente de populatie, astfel incat sa se influent eze procesul de decizie al acestora pentru achizitionarea unui anumit tip de mobila;
- definirea unor modele de consumatori specifici unei anumite piete, pe baza unor elemente specifice, cum ar fi:
• numarul de persoane ce participa la luarea deciziei, precum si modul in care o pot influenta cei din interiorul si exteriorul familiei ce doreste sa achizitioneze produsul respectiv;
• fazele prin care trece consumatorul pana in momentul luarii deciziei de achizitionare a bunului respectiv,
• factorii care pot influent a in mod hotarator luarea deciziei de cumparare.
- cunoasterea evolut iei unor activitati din tarile pe care producatorii romani vor sa desfaca obiecte de mobilier, activitat i cum ar fi: constructia de locuint e, vanzarile de case, mentinerea unor rate joase a dobanzilor pe ipoteci etc, si care influent eaza in mod decisiv vanzarile de mobilier.

2.3 Evolutia stilurilor de mobila

In evolut ia sa istorica, constructiva si decorativa, mobila, obiect cu destinat ie strict legata de necesitat ile utilitare si estetice ale viet ii omului, a avut o dezvoltare artistica si funct ionala, influentata direct de principalele stiluri ale artelor plastice, de perfectionarea uneltelor de lucru, a materialelor si conditiilor sociale in care au aparut si s-au dezvoltat principalele stiluri de mobila.
Avand in vedere perioada istorica in care au aparut si s-au dezvoltat obiectele de mobilier putem realiza urmatoarea clasificare1 2:

• stilurile popoarelor vechi: egiptean, caldeo-asirian, indian, chinez si japonez;
• stilurile antice: grec si roman;
• stilurile evului mediu: bizantin, islamic, romanic si gotic;
• stilurile epocii moderne: renasterii, barocul italian,
Ludovic al XIV-lea, Regence, Ludovic al XV-lea,
Chippendale, Ludovic al XVI-lea, stilurile clasice engleze, Empire, Biedermeier;
• stilul Art Nouveau;
• stilul romanesc: romanesc popular si cult romanesc.

Stilurile popoarelor vechi1 3. Stilul egiptean
Forma produselor de mobilier era simpla , cu linii si suprafet e drepte. Predomina mobila destinata odihnei. Esent ele de lemn folosite pentru execut ia acestui stil de mobilier erau: tisa, cedrul, sicomorul si maslinul.
Finisarea obiectelor de mobilier se realiza cu un strat de chit alcatuit din argila si diferite cleiuri vegetale sau animale. Printre caracteristicile definitorii ale acestui stil figureaza picioarele mobilei care imitau forma picioarelor de leu si taur iar partea de jos a acestora se termina cu un cap de sarpe cu o bila in gura.
Ornamentele apartineau domeniului vegetal, (frunze si flori de palmier, floarea de nufar de Nil etc) domeniului animal (sfinxul, carabusul inaripat, soare inaripat etc) si domeniului geometric (linii si figuri in zigzag, spirale si volute etc). Ornamentele se realizau prin gravura, sculptura, incrustare sau pictura pe suprafet ele obiectelor de mobila. Dintre obiectele de mobilier specifice acestui stil ment iona m: taburetul cu picioare in X, scaunul simplu, scaunul cu brate (spatarul, sezutul si brat ele erau tapit ate), patul alcatuit dintr-un cadru cu traverse si patru picioare fixate in cadru, masa de forma patrata sau dreptunghiulara; lada folosita pentru pastrarea imbracamintei si a obiectelor de uz casnic, acest obiect de mobilier remarcandu-se printr-un aspect estetic deosebit
(ornamente pictate, scluptate si incrustate).

Stilul caldeo-asirian. Obiectele de mobilier erau grele, cu suprafete drepte, acoperite intotdeauna cu elemente decorative scluptate, placi metalice, ori cu pietre pretioase. Ornamentat ia acestui stil a ocupat un loc principal in construct ia mobilierului, predominand ornamentele geometrice (arcuri cu cerc, volute in spirala etc), iar din domeniul vegetal s-a folosit floarea de lotus inchisa si deschisa , in timp ce din domeniul animal s-au folosit capete si labe de leu, capete si copite de taur cu aripi si capete de om.
Obiectele de mobilier specifice acestui stil erau: taburetul; scaunele cu spa tare inalte si drepte, tronurile tapit ate cu blanuri de animale; patul folosit si ca obiect de servit masa in pozitie semiculcata si masa foarte inalta.
Stilul indian. Se caracterizeaza prin ornamentatie foarte bogata si fin executata, cu motive geometrice si vegetale stilizate. Numarul de piese era redus si cu dimensiuni mici, iar dintre obiectele de mobilier, tronurile au fost cele mai importante si foarte variate din punct de vedere constructiv, cu ornamente realizate prin traforare si aurire, ori prin
incrustare cu aur si fildes.
Stilul chinez. Piesele de mobilier erau ornamentate cu scene din viata omului, cu elemente din regnul vegetal si animal. Caracteristica principala a acestui stil a constituit-o finisarea obiectelor de mobilier cu lacuri de diferite nuante (negru, galben, rosu, verde etc) sub care se aflau ornamente scluptate. Ca piese realizate ment ionam: patul cu baldachin; dulapuri cu etajere; taburete si mese joase. Produsele destinate odihnei nu erau tapitate, folosindu-se perne pentru crearea confortului.
Stilul japonez. Are ca sursa de inspiratie stilul chinez, iar mobilierul este redus ca numar de piese, fiind alcatuit din dulapuri
inzidite, etajere, paravane, dulapioare mici si foarte putine obiecte de sezut si odihna . Ornamentat ia era reprezentata de sclupturi si incrustat ii cu fildes, scoici, peste care se aplicau lacuri deosebit de frumoase si foarte durabile.
Stilurile antice14. Stilul grec.
Forma obiectelor de moblier destinata pa turii aristocrate era masiva, greoaie si rigida, inspirata din arhitectura egipteana si asiriana, in timp ce obiectele de moblier destinate celorlalte paturi sociale erau mai

fine, mai comode si elegante. Majoritatea pieselor de mobilier si odihna erau destinate odihnei dar s-au mai realizat si lazi pentru pastrarea
imbracamintei si alimentelor, mese de lucru si sipete pentru pastrarea obiectelor pret ioase.

Ornamentatia se realiza prin scluptura, pictura sau incrustare cu metale pretioase si furnire estetice. Cele mai folosite ornamente au fost: acantul, palmeta, meandrele, volutele, cornisele. La piesele de mobilier destinate odihnei s-au folosit pentru prima data saltelele, in timp ce sezutul scaunelor si fotoliilor era tapitat printr-o impletitura de piele sau trestie, acoperita cu materiale textile, blanuri sau piei de animale.
Esentele de lemn folosite erau: maslinul, paltinul, chiparosul, abanosul si nucul.
Stilul roman. Romanii au acordat mobilierului o importanta deosebita, insistand la realizarea obiectelor de mobilier asupra comoditatii si a aspectului estetic. Ei foloseau obiectele de mobilier in special pentru odihna, servitul mesei si pastrarea imbracamintei, folosind pentru satisfacerea acestor nevoi piese de mobilier ca: patul, sipetul, masa, dulapul.
Exista pat pentru dormit si pat pentru odihna in timpul zilei si servirea mancarii, paturile romane erau inalte, fiind prevazute si cu taburete pentru a usura urcarea in pat.
Sipetul se folosea pentru pastrarea imbracamintei si a obiectelor pretioase. Mesele aveau intrebuintari diferite: servitul mesei, scris si pastrarea de articole decorative.
Dulapul era folosit de mestesugari pentru pastrarea uneltelor de lucru si mai putin pentru pastrarea hainelor.
Ornamentat ia mobilierului a preluat multe elemente decorative de la greci si etrusci, pe care le-a dezvoltat. Elementele ornamentale aveau ca sursa de inspirat ie atat regnul animal (vulturul, piciorul de caprioara), cat si regnul vegetal (cornuri de abundenta, forme de vase din care ies lujeri si frunze).
Stilurile evului mediu. Stilul bizantin. Specific imperiului roman de rasarit, de unde ii vine si denumirea (de la Bizant), acesta a avut un pronuntat caracter religios fiind rezultatul interferent ei a patru stiluri
(egiptean, caldeo-asirian, grec si roman). Forma mobilierului era masiva, sobra si greoaie, cu linii si suprafete drepte, fiind realizat in special pentru mobilarea asezamintelor de cult.

Piesele de mobilier erau destinate odihnei si pentru pastrarea obiectelor de cult.
Caracteristica principala a acestui stil o constituie ornamentele sub forma de arcuri semirotunde inaltate, arcuri semirotunde trilobate si stalpi scurt i, grosi cu capitele in forma de cub cu muchiile rotunjite.
Ornamentat ia se realiza prin scluptura, pictura si mozaicuri.
Ornamentele cel mai des folosite erau cele geometrice, frunza de acant, rozete in forma de cruce, arcuri, torsade.
Stilul izlamic. Din punct de vedere functional si constructiv mobilierul acestui stil nu avea nimic deosebit, punctul foarte constituindu-l ornamentat ia realizata sub forma arabescurilor si a
incrustatiilor cu arama si fildes. Ca elemente decorative se foloseau cu precadere cele geometrice.
Dintre piesele de mobilier realizate amintim: dulapurile
inzidite; paravanele bogat ornamentate cu elemente decorative realizate prin scluptura, traforare si incrustare pe intreaga lor suprafata; lazile scunde cu capac boldit; etajerele; usi si lambriuri pentru interioare,
incrustate cu sidef, ivoriu, aur, argint si arama.
Stilul romanic. Piesele de mobilier apartinand acestui stil sunt sobre, masive, rigide si greoaie, fiind rezultatul mixului dintre stilul roman si stilul bizantin. Elementele constructive ale obiectelor de mobilier erau masive, drepte, rudimentar prelucrate si finisate.
Ornamentele erau constituite din crestaturi si puncte de diamant, bastonase in zig-zag, flori cu 4-8 petale, benzi metalice. Dintre piesele de mobilier specifice acestui stil amintim: cufarul; taburetul; scaunele si fotoliile -; rigide, incomode, cu picioare drepte; banca cu spatar -; fiind folosita si ca lada; mesele mari, masive si greoaie specifice castelelor feudale; patul cu tablii inalte la cele doua capete si cu o tablie laterala folosita pentru partea dinspre perete.
Stilul gotic. Specific pieselor de mobilier apartinand acestui stil este semnatura maistrului tamplar pusa pe fiecare obiect de mobilier creat de ca tre acesta. Elementele constructive ale pieselor de mobilier erau simple, drepte sau strunjite, in schimb suprafetele acestora erau
impodobite cu elemente ornamentale ca: arcuri ogivale; coloane gotice;

feronerie artistica; acantul gotic; frunza de trifoi; crucea cu trei loburi; floarea de crin; crochete; panglica rasucita.
Piesele de mobilier realizate in aceasta perioada au fost: cufarul de forma dreptunghiulara; armoarul pentru pa strarea armelor de vanatoare; dulapul cu doua corpuri superioare; scaunul cu baldachin destinat demnitarilor, ce avea sezutul acoperit cu perne de velur; patul cu baldachin format din perdele.
Stilurile epocii moderne15 . Stilul Renasterii. Este specific perioadei de mijloc a secolului al XIII-lea, si apare pentru prima data in
Italia. Caracteristicile principale ale acestui stil sunt: asezarea pe orizontala a volumelor care alcatuiesc un corp de mobila; folosirea soclurilor masive, bogat profilate, sub care se montau picioare scurte; picioarele de mese, scaune cu forma de coloane sau balustri; spatarele de scaune sunt inalte; mesele prelungitoare pentru sufragerie; ornamente cu caracter vegetal (acantul, palmetele cu volute, ghirlandele), geometric
(meandre, puncte de diamant, ciucuri) si elemente decorative ce reprezentau figura si corpul omenesc, cariatide si atlanti, masti, scene istorice, centauri.
Mobilierul renascentist prezinta anumite particularitati in functie de locul unde a aparut si s-a dezvoltat.
Din acest punct de vedere avem mobilier specific: a) Renasterii italiene; b) Renasterii franceze (Ludovic al XIII-lea); c) Renasterii din Tarile de Jos si Spania; d) Renasterii germane; e) Renasterei engleze. a) Renasterea italiana. Obiectele de mobilier caracteristice acestui stil sunt: lada tip lavita -; mai joasa si mai lunga decat o lada de zestre; lada cu spatar; sipetul bogat profilat si scluptat; scaunul cu brate si picioare incrucisate; cabinetul destinat pastrarii obiectelor pretioase; secretarul -; destinat corespondentei, fiind folosit cu precadere de catre

bancheri; dulapul cu patru usi -; doua superioare si doua inferioare; comoda -; creat ie specific florentina, cu multe sertare, folosita pentru pastrarea lenjeriei de pat si a celei personale.
Finisarea obiectelor de mobilier se realiza prin vopsire, aurire si semilacuire. b) Renasterea franceza. Mobila acestui stil prezinta anumite particularitat i: picioarele obiectelor de mobilier (mese si scaune) erau in forma de balustri, picior corn de berbec, picior consola cu volute; la dulapuri picioarele erau strunjite terminandu-se cu bile turtite; picioarele scaunelor erau consolidate prin legaturi in H; esent a de lemn folosita era de stejar, nuc si brad.
Piesele de mobilier specifice acestui stil sunt: scaunele ce aduc un plus de comoditate si mobilitate; fotoliile realizate in doua variante -; fotoliul cu spatar scurt si larg, folosit pentru birouri si sufragerii, si fotoliul cu spatar inalt folosit pentru odihna; dulapurile in doua variante -; prima cu doua usi impodobite cu puncte de diamant, iar cea de-a doua cu patru usi, din care doua erau s uprapuse.
Apare pentru prima data profesia de ebenist. c) Renasterea din Tarile de Jos si Spania. Mobilierul flamand si olandez a atins in a doua jumatate a secolului al XV-lea un nivel deosebit, in care sistemul constructiv consta in special din rame cu tablii scluptate. Elementele decorative erau constituite din acanturi, ornamente traforate si tablii casetate.
Tipurile de mobilier caracteristice acestei zone sunt: scaunul cu picioarele in X; scaunele cu picioare strunjite, tapit ate cu piele, cu sau fara brate; mesele; bufetele si la zile.
Mobilierul Renasterii spaniole (cunoscut si sub denumirea de stil FILIP II, 1556-1598), se caracterizeaza printr-o bogata ornamentare, piesa de mobilier reprezentativa fiind cabinetul alcatuit dintr-un corp superior simplu, cu suprafete drepte, dar ornamentate cu aplice metalice si care se sprijineau pe patru sau sase picioare strunjite. d) Renasterea germana. Elementele Renasterii germane apar in jurul anului 1520, la un secol dupa Renasterea italiana. Caracteristica acestui stil consta in forme si structuri gotice pe care se aplica ornamente

specifice Renasterii italiene (cornise puternice, infasurari de frunze de acant). Tehnica de ornamentare este aceea a intarsiei cu desene geometrice si liniare. Piesele reprezentative sunt cele corp ca bufetele, lazile de zestre si dulapurile, combinate cu etajere de expunere a veselei.
Esent ele de lemn folosite erau stejarul, art arul si nucul. e) Renasterea engleza. A aparut in timpul reginei Elisabeta I
(1558-1603). Mobilierul se caracterizeaza prin sobrietate. Scaunele au fie spatare inalte cu legaturi in stilul florentin, fie montant i si picioare strunjite, iar sezutul se realiza din impletitura de pai sau trestie. Mesele, bufetele si cabinetele erau inaltate pe picioare strunjite in forma de vase decorative, scluptate cu acanturi, capiteluri etc.
Stilul baroc. Apare in ultima faza a Renasterii (1600-1700), mai intai in Italia, apoi in Frant a sub denumirea de Ludovic al XIV-lea si
in Germania.
Barocul italian. Mobilierul acestui stil era destinat cu precadere aristocratiei, pentru mobilarea palatelor somptuoase. Forma mobilierului este formata din linii si suprafete curbe. Ornamentatia acestui stil se desfas oara pe linii mereu curbe si acopera o mare parte a suprafetelor pe care se aplica. Structura mobilierului nu mai este vizibila in exterior, ci este mascata de ornamente si alte elemente decorative. Tapiteria a fost una din caracteristicile principale ale acestui stil, fiind utilizate materiale ca: brocartul, catifeaua, tesaturi pictate, cuie de tapiterie cu cap decorativ, chiar aurit etc.
Dintre obiectele de mobilier specifice acestui stil amintim: masa consola -; masa de perete sustinuta de doua picioare curbate in acolada si bogat ornamentate; fotoliul confesional cu brat ele tapitate; mesele de sufragerie cu picioare curbate in acolada, realizate in mai multe variante.
Stilul Ludovic al XIV. Acest stil era deosebit de echilibrat din punct de vedere decorativ si constructiv, fiind destinat mobilarii asezamintelor publice. Mobilierul Ludovic al XIV-lea are urmatoarele tra saturi definitorii: somptuos; cu dimensiuni mari si forme largi si simetrice; foarte comod; cu ornamentat ie bogata dar echilibrata si simetrica , realizata prin sculptura si marcheta rie; tapit erie executata din

materiale scumpe; finisare artistica obtinuta prin aurire cu foit e de aur sau lacuri perfect lucioase si foarte durabile.
Structura mobilierului era ascunsa de ansamblul decorativ al fiecarui obiect de mobilier. Ornamentatia folosita se inspira atat din regnul vegetal (palmeta, acant), animal (laba de leu, ghiara de vultur, corn de berbec etc), cat si din cel geometric(volute ovale si turtite, caneluri etc), fiind reprezentata si de figuri omenesti. In general elementele ce constituiau ornamentele erau intotdeauna simetrice si se desfasura liber pe suprafat a pe care erau aplicate. Obiectele de mobilier specifice acestui stil erau: canapeaua cu trei locuri; canapeaua de odihna; masa consola -; cu placa din marmura sau mozaic de Florent a; masa birou -; cu opt picioare curbe in consola si patru sau sase sertare cu fet ele putin curbate; paturile acoperite cu tapiterii; dulapurile din lemn masiv.
Barocul german16. Mobilierul acestui stil este masiv cu forme si decorat ii ce se intrepatrund. Barocul marcheaza o era noua in creatia mobilierului, prin folosirea de noi esente de lemn (palisandrul, mahonul, abanosul, nucul). Ornamentarea se realiza din incrustat ii in metal, fildes, ametist etc. Tapiseriile se realizau in cele mai multe cazuri cu velur in ton
inchis.
Piesa de mobilier caracteristica pentru acest stil era dulapul, care detinea un loc important in anticamera locuintelor. Desi la inceput mobilierul era destinat paturilor mai instarite ale populat iei, in ultima sa perioada a fost considerat chiar un stil national german.

Stilul Regence17 . Acest stil face trecerea de la Stilul Ludovic al
XIV-lea la stilul Ludovic al XV-lea. Istoric se plaseaza intre 1715 si 1723 si corespunde regent ei instaurate in Franta pe perioada cand Regele
Ludovic al XV-lea era minor.
Mobilierul acestui stil se remarca prin eleganta, confort si feminitate. Caracteristic pentru acest stil sunt suprafetele curbe ce se manifesta atat in planul orizontal, cat si in planul vertical (asa zise
„galbee”).

Ornamentat ia stilului este alcatuita din scoici scluptate, acanturi asimetrice, palmete, cap si bust de femeie, pagode si in mod deosebit motivul ornamental „rocaille”, alcatuit din felurite scoici, care avea sa fie si elementul decorativ caracteristic al stilului rococo (Ludovic al XV-lea).
Esent ele din lemn folosite erau stejarul, radacina de lemn exotic cu noduri sanatoase, precum si diferite esente de lemn de pomi fructiferi.
Apare in acest stil cel mai frumos picior pentru mese si scaune, numit „picior de caprioara”. Piesele de mobilier caracteristice acestui stil sunt: mesele de birou cu cinci sertare in casete, cu picioare profilate si terminate cu sabot i de arama si feronerie artistica lucrata in bronz aurit; comodele regence.
Stilul Ludovic al XV-lea18. S-a dezvoltat in perioada domniei regelui Ludovic al XV-lea (1723-1755).
Mobilierul rococo are un caracter mai putin oficial, insa este mai intim, adecvat cerintelor de lux, de comoditate si viat a usoara.
In ornamentarea mobilierului sunt folosite sclupturile, alternant a de bronzuri mate si lucioase, precum si picturi acoperite cu verniuri (lacuri) Martin.
Elementele decorative predominante sunt: scoica stilizata asezata central pe suprafata obiectelor de mobilier din care pornesc motive vegetale asemanatoare literelor S si C, motive vegetale sub forma de frunze si flori; picturi cu motive chinezesti, figuri intregi de copii; pasari. Piesele de mobilier caracteristice acestui stil sunt: canapeaua pentru doua persoane, cu brate scurte; fotoliul confesional cu spatarul mai
inalt; divanul fara brat e si fara spatar; sezlonguri de diferite tipuri; secretere cu picioare inalte si sertare interioare.
Stilul Ludovic al XVI-lea1 9. Omogenitatea si coerent a neoclasicismului francez sunt atinse in timpul guvernarii lui Ludovic al
XVI-lea (1774-1792) si a Mariei Antoaneta. Formele drepte si volumele clare formau aspectul echilibrat al mobilierului.

Ornamentele folosite sunt dominate de motive romane, egiptene sau etrusce.
Formele de baza sunt patratul, cercul, elipsa, intrerupte deseori de colturi semicirculare concave si mici asimetrii in cadrul simetriei generale. Apare pentru prima data piesa de mobilier numita vitrina. Alte piese de mobilier specifice acestui stil sunt: servanta cu doua usi si doua sertare; biroul cilindru de forma prismatica sprijinit pe opt picioare; biroul spinare de magar, cu picioare in forma de coloana canelata cu profile si gulere decorative; scaunele cu picioare strunjite si canelate; fotoliile cu spatare ovale, rotunde, patrate sau dreptunghiulare.
Picioarelor pieselor de mobilier sunt lungi, drepte, usoare cu sect iune circulara sau poligonala, care se subtiaza catre partea de jos, terminandu-se de cele mai multe ori cu sabot i.
Stilul Chippendale20. Acest stil se manifesta in ultimii zece ani din domnia lui George II si primii cinci ani din domnia lui George III, adica intre anii 1750-1765. Denumirea stilului vine de la decoratorul englez Thomas Chippendale. Stilul sintetizeaza intr-un limbaj propriu influent ele rococoului francez, modelele goticului sau cele chineze, fiind considerat si varietatea engleza a rococoului.
Acest stil este mai simplu si mai sarac in elemente decorative, avand un aspect constructiv vizibil.
Elementele decorative sunt simetrice, scluptate sau traforate in placi de lemn. Piesele de mobilier sunt reprezentate de: etajere pentru portelanuri, inchise cu usi vitrate; mese de ceai, de mic dejun, de scris, de citit; comoda dubla, suprapusa; scaunele au picioare drepte sau galbate.
Mobilierul era lucrat in acaju, adesea scluptat iar pentru piesele mai importante se folosea marchetaria de lemn de culoare, alaturi de marmura sau de lacuri in stil oriental.
Stilurile clasice engleze21 . Se manifesta si se dezvolta intre anii
1765-1792, cunoscut si sub denumirea de stilul fratilor Robert si James
Adam, reprezinta react ia neoclasica engleza la formele rococo a stilului

Chippendale. Creatiile fratilor Adam se caracterizeaza prin omogenitatea stilului, prin zveltetea si delicatet ea formelor.
Piesele de mobilier au linii drepte si elegante, cu picioare fuzelate si uneori canelate.
Elementele decorative sunt reprezentate de frunze de acant, siraguri de clopotei, valuri grecesti etc.
Piesele de mobilier specifice sunt: mesele pliante; mesele de joc; consolele si comodele dreptunghiulare sau semicirculare; scaunele cu spatare dreptunghiulare si rotunde, usor curbate si traforate. Creatia cea mai importanta a acestui stil este scaunul cu spatar in forma de scut.
Esent a de lemn folosita era lemnul de rasinoase, vopsit si aurit.
Cunoscute sub cele doua denumiri Adam si Hepplewhite, cele doua stiluri au avut meritul sa promoveze un mobilier original, usor, practic si utilitar, aspectul estetic exterior fiind realizat prin forma elementelor constructive, bucurandu-se de o inalta apreciere in societate engleza.
Stilul Empire22. Acest stil s-a manifestat in timpul domniei lui
Napoleon I (1804-1815), incluzand de fapt stilurile Directoire (1795 1799), Consulat (1799-1804) si Empire (1804-1815). Stilul imprumuta si dezvolta caracteristicile stilului roman si egiptean. Formele mobilierului sunt rectangulare, cu linii verticale ce marginesc suprafetele plane si o ornamentatie simplificata, ceea ce ii confera o tinuta sobra. Elementul decorativ devenit simbolul acestui stil a fost litera N, care era lucrata in bronz si aplicata in mijlocul unei embleme cu arme, inconjurata cu alte ornamente. De asemenea, litera N apare si pe tapiteriile pieselor de mobilier destinate odihnei.
Esentele de lemn folosite erau: mahonul de Cuba pentru mobilierele scumpe, nucul, fagul, ulmul, parul si frasinul.
Dintre piesele de mobilier ale acestui stil se remarca in mod deosebit: canapelele cu doua capete gondolate spre exterior, cu picioare scurte si terminate cu laba de leu; mesele rotunde sau dreptunghiulare sprijinite pe talpi masive; fotoliile cu spatare dreptunghiulare gondolate si tapiterii bogate.

Stilul Biedermeier2 3. Apare odata cu intemeierea Confederatiei germanice dupa Congresul de la Viena (1814-1815), atinge apogeul in anul 1830 si se estompeaza spre 1848. Mobilierul Biedermeier este de fapt o sinteza a stilurilor Empire, Restauratie si cu influente engleze. Este un stil creat de burghezie pentru ea insasi, evidentiindu-se prin eleganta si prin calitatea executiei.
Caracteristicile principale ale acestui stil sunt: formele simple ale elementelor constructive; suprafetele conturate cu usoare linii curbe in combinatie cu linii drepte, fara profile si fara ornamentatie sculptata.
Esentele de lemn folosite erau mesteaca nul, artarul, frasinul, ciresul, parul si radacinile cu desen pregnant.
Tapit eriile sunt realizate din rips in dungi de culori pastel sau din panza inflorata, fiind decorate cu pasmanterii bogate.
Piesele de mobilier reprezentative pentru acest stil sunt: scaunele cu spatarul in evantai, tapitate cu stofe raiate de culoare mai
inchisa; paturile cu capete in forma de rama cu tablii, cu partea superioara
intoarsa in afara (tip gondola); secreteruri inalte; dulapuri cu rol major de depozitare.
Stilul Art Nouveau2 4. Cunoscut si sub denumirea de Arta
1900, s-a manifestat in primul deceniu al secolului 20 in toata Europa sub diverse denumiri: Jugendstil -; in Germania; Sezession -; in Austria; Stile
Liberty -; in Italia; Modern Style -; in Anglia.
Aceste stil lanseaza ideea asocierii naturii cu arta, punand accent pe arta aplicata. Principala caracteristica de ordin ornamental o constituie linia asimetrica, ondulatorie care se termina printr-o miscare ca de bici. Ornamentatia Art Nouveau manifesta predilect ie pentru sursele vegetale si animale de tip filiform.
Stilul Art Nouveau se remarca prin realizarea de piese de mobilier multifunct ionale (sofa combinata cu bufet). Acest stil s-a dorit a fi o react ie impotriva tendint ei de uniformizare si saracire formala a obiectelor, in productia industriala de larg consum.

Stilul romanesc. Stilul romanesc popular. Elementele constructive ale acestui stil au fet ele si contururile drepte dar libere, crestate decorativ pe canturi si pe muchii. Picioarele scaunelor si bancilor sunt rotunde fiind fixate in placa masiva a sezutului, fara legaturi.
Picioarelor meselor sunt drepte, cu sectiunea transversala patrata sau dreptunghiulara. Finisarea obiectelor de mobilier se realiza prin ceruire sau prin ardere superficiala a suprafetelor. Cele mai folosite ornamente sunt: rozetele crestate, coltisorii si stelutele crestate, impletiturile, torsadele, crestaturile pe muchii.
Piesele de mobilier reprezentative pentru acest stil sunt: lazile folosite pentru pastrarea hainelor si zestrei; blidarele realizate intr-o varietate de forme, fiind folosite pentru pastrarea vaselor de pregatit si servit alimente.
Stilul romanesc cult25 . Mobilierul acestui stil era destinat cu precadere pentru biserici, manastiri, curtile domnitoare sau casele boieresti. Astfel, se considera ca apart inand acestui stil mobilierul oficial sau bisericesc din timpul lui Stefan cel Mare, Petru Rares, Matei Basarab,
Constantin Brancoveanu si al altor domnitori din Moldova si Tara
Romaneasca. Se remarca totusi stilul brancovenesc care a dezvoltat o ornamentatie originala, alca tuita din elemente vegetale (lujeri, flori, frunze), figuri de animale sau pasari, in amestec cu acanturi mai deosebite, toate prelucrate prin scluptura.
Esenta de lemn cea mai folosita la construct ia acestui mobilier a fost stejarul, finisat prin ceruire.
Piesele de mobilier caracteristice pentru acest stil sunt jilturile domnesti si scaunele arhieresti. Picioarele pieselor de mobilier sunt drepte, cu sect iune patrata sau poligonala, in timp ce cadrele, spatarele, sezutul, cornisele, soclurile si celelalte elemente constructive sunt drepte.

Stilul modern26 In perioada interbelica se pun bazele acestui stil caracterizat de forme sobre, simple, cu linii drepte si ornamente geometrice simple. Printre arhitectii de prestigiu ce si-au pus amprenta asupra acestui stil, amintim: Le Corbusier, Alvar Alto, Walter Gropius, s.a. Apare prima scoala de design -Bauhaus, intemeiata de Walter
Gropius, ce pune bazele mobilierului de avangarda caracterizat de forme rigide, dar pure, cu linii inexpresive, accentuate de materiale si culori neutre. In constructia obiectelor de mobilier se foloseste pentru prima data mixul de materiale noi (scaune cu armatura metalica tubulara si tapisate cu piele).
Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, mobilierul se realizeaza
in serie mare, la nivel industrial. Linia simpla, culorile variate, piesele de dimensiuni mai reduse si usor de manevrat sunt caracteristici generale ale mobilierului modern. Se pune accent pe realizarea mobilierului cu multiple optiuni indeplinite concomitent sau succesiv, format din elemente mobile ce pot fi asamblate usor de catre utilizatori. Caracteristic pentru ultimele decenii ale secolului XX in privinta obiectelor de mobilier este factorul moda, ce determina folosirea an de an a unor noi tipuri de materiale si finisaje ce aduc un plus de noutate produselor fabricate.