Grecia antică a dat lumii bărbaţi inţelepţi, şapte fiind iluştri. Nu se ştie de ce s-a ales aceasta cifră simblică de şapte, pentru că în realitate lista se pare că este mult mai lungă.
O figură legendară din seria bărbaţilor înţelepţi ai Greciei antice, a şasea dintre cele şapte este legislatorul Solon.
Personalitatea lui Solon este de dimensiuni incomparabile: este unul din cei mai mari oameni de stat pe care i-a avut Grecia, a fost un renumit legislator şi unul dintre primii poeţi greci.
S-a născut în jurul anului 640 î.e.n. în insula Salamina, fiind un descendent al unei familii regale sărăcite, in urma falimentului in afaceri. Încă de copil scria poezii în loc să muncească şi îşi petrecea timpul cu tinerii neavând apucături prea serioase. Dar în momentul în care familia sa şi-a pierdut banii în afaceri, Solon s-a gândit la această problemă şi a scos întreprinderea tatălui său din faliment prin comerţ pe mare, realizând în scurt timp o avere şi o reputaţie solidă, de om priceput şi cinstit.
Deşi familia lui avusese interdicţie de a intra în Atena, Solon înfruntă interdicţia, se duce în piaţa publică unde se ţineau discursurile şi îşi strigă poemul compus de el care era o îndrăzneaţă chemare la luptă pentru Salamina. Atena era unul din statele puternice "aşezată în peninsula Atica, devine unul dintre cele mai strălucite focare de cultură, aşa că atenienii l-au primit bine pe Solon care era un om cu vastă cultură şi aprecia în mod deosebit poezia.
În urma victoriei în lupta pentru Salamina, Solon devine pop
ular, încât a fost ales arhonte eponim cu atribuţiuni largi, confirmate şi de Oracolul din Delphi, ale căror preziceri erau crezute în toată Grecia.
Solon se implică în viaţa publică ateniană, intervenţia sa reducând puterea eupatrizilor şi aşa cum ne spune Plutarh "Solon era respectat de cei bogaţi pentru bogăţia lui, iar cetăţenii săraci ai Atenei îl respectau şi-l iubeau pentru cinstea lui desăvârşită, pentru bogaţia minţii lui, a talentului şi a înţelepciunii dar şi pentru generozitatea, echilibrul şi mândria lui.
Ca arhonte, Solon a avut funcţia supremă legislativă. Solon a dat Atenei prima sa constituţie adevărată. Reformele lui s-au concretizat în legi socotite de contemporani drepte. Marea schimbare facută de Solon a fost împărţirea populaţiei pe bază cenzitară; toţi cetăţenii erau liberi şi supuşi aceleiaşi legi "i-a împărţit în patru categorii de contribuabili, în funcţie de averea şi de veniturile fiecăruia, iar drepturile lor politice variau după impozitele pe care le plătea fiecare.
Cine vărsa mai mulţi bani în tezaurul public avea drept în timp de pace sau război la tot mai multe funcţii.
În urma acestei legi Atena devine o democraţie care a servit model tuturor celorlalte cetăţi. De la început Solon a dat legea primită mai ales de oamenii săraci, de ştergere a tuturor datoriilor. Această lege refăcea baza socială distrusă prin transformarea în sclavi pentru datorii, d esfiinţând astfel sclavia. Ceea ce face Solon este o adevărată revoluţie care îi duce la pierderi substanţiale de bani pe creditori.
Astfel în conştiinţa şi mintea atenienilor a rămas intangibilitatea pământului şi a persoanei. Solon a reformat şi codul moral, făcând din trândăvie o crimă, iar pe cei care în caz de revoluţie rămâneau neutri îi condamna la pierderea cetăţeniei.
Puterea de convingere şi talentul său de diplomat erau enorme, ca să-i permită să imprime codul moral şi acelora cărora le leza interesele şi să-şi pastreze postul 20 de ani, ba chiar, s-a propus să rămână pe viaţă şi cu depline puteri, dar a refuzat, s-a retras din funcţie la 65 de ani.
A obţinut angajamentul cetăţenilor de a nu schimba legile timp de 10 ani. Solon a fost o personalitate de excepţie, care şi-a dominat contemporanii prin inteligenţă politică deosebită, prin sinceritate, dreptate şi milă faţă de poporul său.
Prin poezia sa, care este un ecou fidel al vieţii lui şi imagine a caracterului său, deplânge mizeria în care trăiau atenienii, face elogiul justiţiei care trebuie pusă la baza societăţii, şi îşi cheamă la luptă concetăţenii pentru demnitatea şi gloria Atenei.
Dacă am vrea să-l caracterizăm scurt, am spune ceea ce el însuşi a scris într-un vers: "Îmbătrânesc...dar îmbătrânesc învăţând în fiecare zi câte ceva."