(20) Pentru întreaga regiune VISION există patru obiective fundamentale comune în domeniul amenajării spaţiale (teritoriale):

1. Politicile de dezvoltare spaţială trebuie să contribuie la o dezvoltare generală, economică şi socială, sub semnul eficienţei mărite, dinamismului şi stabilităţii, prin îmbunătăţirea competitivităţii structurii spaţiale (teritoriale) a economiei şi infrastructurii (obiectivul competitivităţii, eficienţei şi creşterii economice);
2. Politicile de dezvoltare spaţială trebuie să contribuie la o structurare mai echilibrată a economiei şi societăţii prin întărirea coeziunii economice, sociale şi teritoriale şi prin susţinerea arealelor cu probleme de subdezvoltare sau de schimbări structurale severe (obiectivul dezvoltării echilibrate şi coeziunii);
3. Politicile de dezvoltare spaţială trebuie să contribuie la prezervarea patrimoniului natural şi cultural, la durabilitatea dezvoltării şi utilizării resurselor, precum şi la protejarea mediului pentru generaţiile viitoare (obiectivul protecţiei mediului şi patrimoniului natural şi construit);
4. Politicile de dezvoltare spaţială trebuie să contribuie la permeabilizarea zonelor transfrontaliere pentru contacte şi interacţiuni, la apropierea între regiuni şi oraşe în sens temporal, economic, social şi psihologic, precum şi la rezolvarea împreună şi în colaborare a chestiunilor comune sau interdependente (obiectivul integrării).


1. Competitivitate, eficienţă şi creştere economică


(21) Pentru a reduce decalajul existent, şi în anumite cazuri în creştere, de bunăstare şi dezvoltare dintre cele două jumătăţi ale continentului, ţările din jumătatea estică a zonei VISION au nevoie de o creştere mai dinamică. O mai mare competitivitate şi eficienţă sunt premisele acestei creşteri dinamice. Unele regiuni din statele membre ale UE (cum ar fi estul Germaniei, sudul Italiei şi Burgenland) se confruntă cu aceeaşi problemă. Planificarea şi dezvoltarea spaţială sistematică şi echilibrată poate îmbunătăţi substanţial premisele creşterii eficienţei şi susţinerii creşterii economice.

(22) Economiile din estul zonei VISION s-au dezvoltat şi au existat timp de mai multe decenii în condiţiile economiei planificate. Structurile lor teritoriale sunt departe de a fi optime din multe puncte de vedere: necesităţile lor funcţionale de transport sunt de câteva ori mai mari decât cele din economiile de piaţă comparabile; lipsa infrastructurii este o piedică în calea cooperării eficiente şi neobstrucţionate; lipsa unor preţuri corecte de piaţă pentru factorii de producţie atrage multe decizii de localizare greşite şi neadecvate; lipsa competiţiei a permis supravieţuirea, timp de mai multe decenii, a multor producători ineficienţi. Restructurarea teritorială echilibrată şi coerentă ar putea avea rezultate economice semnificative în termenii eficienţei şi creşterii.

(23) In prezent, în majoritatea ţărilor în tranziţie, investiţiile străine directe şi investiţiile sectoriale guvernamentale sunt concentrate în zonele mai dezvoltate. Pentru dezvoltarea regională sunt alocate resurse foarte limitate, în special pentru regiuni sărace sau care sunt în situaţie de criză. In viitor va trebui să se producă schimbări în alocarea resurselor către regiunile mai puţin dezvoltate şi către regiunile aflate în criză. Acest lucru trebuie însă făcut cu precauţiune: ţinând seama că în majoritatea ţărilor numai câteva regiuni şi oraşe sunt purtătoare ale competitivităţii, atrăgătoare ale investiţiilor străine, ale exporturilor şi creşterii, iar susţinerea lor în crearea unor condiţii tot mai bune pentru afaceri rămâne vitală pentru economia naţională în ansamblul ei.

(24) Chiar dacă politicile economice şi regionale din deceniile premergătoare au cauzat multe dezechilibre şi eşecuri în dezvoltare, nu tot ce a rezultat din sistemul economiei planificate a fost prost, fals şi ineficient. ďn acestă perioadă au apărut reţele de oraşe mai echilibrate. Sistemele de transport public au fost eficiente şi benefice în multe locuri, ponderea diferitelor moduri de transport de mărfuri şi călători a fost favorabilă atât din punct de vedere al eficienţei economice cât şi al protecţiei mediului. In multe ţări s-a putut evita urbanizarea excesivă şi necontrolată, distribuţia ca mărime a fermelor agricole a permis - în principiu - o producţie mai eficientă. A urmări obiectivul eficienţei înseamnă să se păstreze - pe cât se poate - ceea ce s-a dovedit eficient şi să se schimbe ceea ce nu s-a dovedit.


2. Dezvoltare echilibrată şi coeziune

(25) Unul din obiectivele fundamentale ale politicilor teritoriale şi regionale este ca toate regiunile şi toate tipurile de aşezări să se bucure de realizările şi roadele dezvoltării economice şi sociale. În acest scop, regiunile mai puţin dezvoltate şi regiunile confruntate cu crize structurale serioase necesită atenţie specială şi sprijin. Pe termen lung, este de dorit ca decalajul dintre regiunile mai bine dezvoltate şi mai slab dezvoltate să fie redus, sau cel puţin să se evite mărirea lui. Urmărind realizarea acestui obiectiv, se vor lua în considerare următoarele:

(26) ďn sprijinirea regiunilor rămase în urmă sau în situaţii dificile, în primul rând vor trebui stabilite premisele dezvoltării şi creşterii economice. Frecvent, va fi necesar sprijinul venit din afară, dar dezvoltarea trebuie să se bazeze în primul rând pe resursele endogene şi dotările locale competitive. Ajutorul extern ar trebui să aibă un caracter suplimentar şi limitat în timp.

(27) Dezvoltarea şi creşterea spaţială diferenţiate - îndeosebi pe termen scurt şi mediu - nu reprezintă în sine fenomene negative şi nedorite. Zonele şi oraşele din vârful plutonului pot reprezenta forţa motrice a dezvoltării, iar prin difuzie - şi parţial, prin redistribuire - pot contribui astfel la antrenarea dezvoltării şi altor zone.

(28) Coeziunea şi dezvoltarea echilibrată este o necesitate atât la nivel internaţional cât şi la cel naţional. Cele două niveluri diferite sunt legate între ele. ćările care aşteaptă ajutor extern în dezvoltarea lor ar trebui să demonstreze că au luat toate măsurile, în limita competenţei şi posibilităţilor lor economice, pentru a asigura coeziunea regională şi dezvoltarea regională echilibrată. Realizarea coeziunii trebuie să fie rezultatul efortului comun al actorilor locali, regionali şi naţionali, precum şi internaţionali. In afara susţinerii centrale, una din garanţiile unei dezvoltări echilibrate este ca regiunile să fie lăsate să acţioneze în mod autonom şi să-şi apere interesele la luarea deciziilor la nivel naţional şi sectorial.

(29) O dezvoltare convergentă la nivelul unor zone mari poate ascunde diferenţe la nivelul unor subzone mai mici. De aceea este important să se identifice acele niveluri teritoriale la care se referă diferitele elemente de coeziune şi de dezvoltare echilibrată. În cadrul UE acestea sunt reprezentate de unităţile teritoriale NUTS 2 şi NUTS 3. ćările din estul zonei VISION trebuie să-şi definească aceste regiuni.

(30) Urmărind atingerea obiectivului dezvoltării echilibrate şi coeziunii, trebuie să se acorde atenţie şi repartizării "echilibrate" a investiţiilor în infrastructură şi promovării investiţiilor directe, cu participare publică şi privată, precum şi altor aspecte de dezvoltare economică şi socială.



3. Protecţia mediului şi a patrimoniului natural şi construit

(31) Politicile adoptate de către statele din jumătatea estică a zonei VISION în ultimele decenii nu au acordat suficientă atenţie mediului şi patrimoniului natural şi construit. Aces te politici au dus la deteriorarea serioasă a stării mediului în anumite locuri. Azi, aceleaşi ţări traversează o perioadă de tranziţie ale cărei tendinţe nu pot fi proiectate cu exactitate în viitor. Prăbuşirea structurilor economice din trecut - cel puţin până în prezent - au dus la diminuarea emisiilor de poluanţi, dar ţările se confruntă cu enormele pagube acumulate în trecut. Pe de altă parte, au apărut noi tipuri de ameninţări, ale căror efecte urmează a fi evaluate.

(32) O dezvoltare mai "prietenoasă" faţă de mediul - natural şi construit - trebuie susţinută la toate nivelurile, presupunând tehnologii noi, structuri şi practici de protecţie şi consum noi, cât şi instituţii, instrumente şi/sau mecanisme noi. Noile reglementări trebuie concepute în scopul promovării şi sprijinirii dezvoltării durabile în condiţiile economiei de piaţă.

(33) O schimbare radicală - aşteptată şi necesară - în mentalitatea şi obiceiurile oamenilor implică un nou mod de convieţuire şi educaţie, în scopul primordial de a schimba atitudinea oamenilor faţă de mediu şi de patrimoniul natural-cultural în majoritarea ţărilor VISION. Trebuie întărită atitudinea de protejare şi atenţie voluntară faţă de mediu. Realizarea acestei schimbări în modul de gândire este, probabil, la fel de dificilă ca şi schimbarea tehnologiilor.





4. Integrarea

(34) ďn timp ce precedentele trei obiective se referă la dezvoltarea spaţială a întregului continent european (chiar dacă au trăsături aparte în zona VISION), obiectivul integrării este specific atât în timp cât şi în spaţiu acestei regiuni. Integrarea este o provocare specifică pentru regiune, formată dintr-un mare număr de state mici şi independente, cu 16.000 km de graniţe terestre şi tarată de multe conflicte istorice, politice, etnice şi religioase. Faptul că majoritatea ţărilor din zonă au optat pentru aderarea la Uniunea Europeană demonstrează importanţa şi actualitatea obiectivului integrării, dar tendinţa generală ar fi atras oricum, mai devreme sau mai târziu, ţările din zonă.

(35) Economia mondială evoluează rapid către globalizare şi comerţ liber. Menţinerea barierelor comerciale între aceste state ar însemna apariţia unei "rezervaţii" de protecţionism între state mici într-un continent al comerţului liber.

(36) Barierele vamale nu sunt singurele în calea mişcării libere a bunurilor, capitalului şi oamenilor. Reglementările şi legislaţiile diferite în materie de standarde, de muncă, de atestări profesionale, de transport de marfă etc. sunt obstacole la fel de serioase ca şi taxele. Transparenţa şi convergenţa reglementărilor, precum şi punerea în practică a cât mai multor elemente ale acquis-ului comunitar nu sunt doar exigenţele integrării în UE. Acestea vor facilita intensificarea legăturilor economice între ţările din centrul şi sud-estul Europei, chiar independent de aderarea la UE.

(37) In afara barierelor vamale şi a diferitelor reglementări, integrarea europeană presupune şi îndeplinirea unor condiţii de natură fizică şi de infrastructură. Adică, o accesibilitate mărită a tuturor regiunilor continentului. Elementele acestei accesibilităţi transnaţionale îmbunătăţite sunt o reţea transeuropeană de căi de comunicaţii bine dezvoltată, legături de transport şi telecomunicaţii frecvente, rapide şi sigure, un număr mare de puncte de trecere a frontierei şi proceduri de trecere rapide şi eficiente.

(38) "Spiritualizarea" graniţelor nu înseamnă numai asigurarea unor condiţii pe plan fizic şi instituţional, dar şi o mare densitate a contactelor şi interacţiunilor. Euroregiunile, parteneriatul dintre oraşe sau regiuni, proiecte în comun pentru dezvoltarea infrastructurii, prezervarea patrimoniului natural şi construit comun, cooperarea transfrontalieră la nivelul locurilor de muncă şi al întreprinderilor mici şi mijlocii, toate acestea sunt componente ale integrării europene teritoriale.

(39) Unul dintre "proiectele" procesului de integrare europeană pentru următorii ani este aderarea statelor central - şi sud-est-europene la Uniunea Europeană. Dar procesul de integrare europeană nu se restrânge numai la aderare. Integrarea dintre Vest şi Est, dar şi între Est şi Est are o multitudine de elemente: unele care sunt independente de aderare şi acestea nu sunt mai puţin importante decât celelalte.



5. Relaţiile şi interacţiunea între obiective: dezvoltarea spaţială echilibrată şi durabilă


(40) DEZVOLTAREA DURABILA este noţiunea care desemnează integrarea diferitelor obiective ale dezvoltării spaţiale. Înseamnă o cale de dezvoltare care poate fi susţinută timp îndelungat, fără favorizarea unei generaţii faţă de alta şi fără periclitarea echilibrului dintre activităţile umane, mediu şi resurse naturale. Dezvoltarea teritorială durabilă are aspecte şi dimensiuni demografice, economice, sociale, de mediu (natural şi construit) şi în esenţă, e vorba de stabilirea echilibrului dintre aceste aspecte diferite. Este în mod deosebit important să se definească cerinţele dezvoltării durabile într-o perioadă de tranziţie critică cu care se confruntă majoritatea ţărilor din regiunea VISION. Durabilitatea ca principiu fundamental trebuie cultivată şi sprijinită în proiectare şi reglementarea comportamentului investitorilor şi utilizatorilor de terenuri.

(41) INTERDEPENDENćA dimensiunilor sociale, economice şi de mediu trebuie practicată ca o metodologie integrată în amenajarea teritoriului şi în politica regională. Se va acorda prioritate măsurilor care promovează implementarea mai multor obiective. ACCESIBILITATEA mai bună poate fi privit` ca instrument deopotrivă al competitivităţii şi creşterii, cât şi al coeziunii şi al integrării europene.

(42) Stabilirea unui echilibru adecvat şi delicat între realizarea diferitelor obiective este una din sarcinile politicilor şi planificării spaţiale. Nu există o ierarhie prestabilită a obiectivelor. ORDINEA DE PRIORITĹćI ADOPTATĹ poate fi stabilită de situaţia concretă şi momentul respectiv. Aceasta ţine de "arta negocierii" dar este şi o provocare la adresa politicilor şi planificării spaţiale.