Familia despre care vom vorbi se numeste casa de Valmondois si este una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Franta.Familia se inrudeste cu dinastia merovingienilor,dar si cu dinastia carolingiana.Un membru al familiei,Hugues de Valmondois,baron de Valmondois, se va casatori cu fiica lui Louis IV al Frantei.Hugues obtine astfel comitatul Orleans.Nepotul lui Hugues,contele Geoffre d'Orleans este unul dintre cei mai influenti curteni ai Frantei la vremea aceea.Geoffre se casatoreste cu Marie d'Aquintane si isi va marita fiica cu contele de Provence.
Din pacate cu moartea dinastiei carolingiene si instaurarea Capetienilor pe tronul Frantei, familia de Valmondois este repudiata de la curte si nevoita sa se lupte pentru domeniile sale. Va fi la un moment dat infranta si va pierde numeroase fiefuri si puterea familiei va scadea dramatic.
Pana in anul 1089,atunci cand baronul Godefroi moare si sefia casei de Valmondois este preluata de catre Arnaud de Chansly,fiul sau cel mai mare.Arnaud va pleca in Prima Cruciada si va ramane culmea acolo domnind ca duce de Layma.El isi va incorona fiul cel mare seful casei de Valmondois in Franta si fiul cel mic mostenitor la ducatul de Layma.Cele doua ramuri se vor reunifica insa un secol maia tarziu cand ducele Laurent de Layma moare fara mostenitori si unica sa fiica maritat cu contele Albert de Valmondois,acesta va deveni Albert II de Layma.Albert cucereste Tripoli si Damascul,devenind print de Tripoli si rege al Damascului.Din pacate familia sa nu va mentine acest lucru prea mult timp,doar doua generatii si Damascul este pierdut si odata cu el si Layma.Tripoli cade 10 ani mai tarziu si astfel casa de Valmondois ramane doar cu niste titluri onorifice.
Contele Pierre de Valmondois(1239-1300) este un supus excelent al regilor francezi,si din aceasta cauza chiar va deveni conetabilul Frantei in 1285
.Va detine aceasta functie timp de 15 ani.El se va achita de indatoriile sale pe toata perioada detinerii acestei functii mai mult decat onorabil.Pierre va muri insa in chinuri groaznice,dar va avea parte de funeralii aproape regesti.Fiul sau,contele Adam de Valmondois(1259-1321)a fost fara indoiala unul dintre cei mai inveersunati dusmani a regelui Phillipe cel Frumos al Frantei.El se va folosi de toate ocaziile sa-l atace pe omul caruia din punct de vedere feudal ii datora supunere si obedienta. Insa acest lucru nu se va intampla niciodata din partea lui Adam de Valmondois.Acesta va supravietui totusi lui Phillipe,dar el va fi unul dintre aparatorii Ordinului Templier in Franta si chiar se speculeaza ca ar fi inlesnit totusi evadarea catorva dintre membrii mai importanti din ordin si exilerea lor in tari precum Aragon,Scotia si Sfantul Imperiu.Adam a urat dintotdeauna casa Capetienilor din cauza faptului ca acestia au inlesnit decaderea casei sale. Si chiar si-a repudiat propriul tata pentru ca a slujit cu atata fervoare interesele unei familii care era cauza declinului casei lor.
Adam va muri insa arestat si inchis in inchisoara Temple,undeva a fost aruncat pentru conspiratie,sustragere frauduloasa de fonduri si vrajitorie.Fiul sau,contele Jean de Valmondois(1281-1356)fuge din tara si se stabileste in Aragon,unde va trai pana la moartea sa survenita in anul 1356.Fiul sau,contele Henri de Valmondois se reintoarce in Franta,unde va reusi sa intre din nou in gratiile regilor francezi prin geniul sau militar si datorita faptului ca era un sfesnic de minune.Henri obtine prin aceste lucruri anumite privilegii si va reusi sa devina conetabil al Frantei sub regii din casa de Valois.Henri obtine de altfel pentru fiul sau cel mai mare,functia de locotenent-general al regatului,familia detinand astfel cele mai importante functii militare din regat si mana contesei Anne de Chartres,din familia d'Anjou. Astfel familia primeste o infuzie de sange regal si va putea deveni mult mai puternica o perioada mai tarziu.
Nepotul lui Henri,ducele Robert de Valmondois(1359-1441)va fi unul dintre cei mai influenti curteni din Franta,el va fi de altfel si conetabilul Frantei plus ca va detine mai multe feude.In plus el se intitula Robert de Valmondois,duce,pair,maresal,mare-maestru,conetabil si intaiul conte al Frantei,cavaler al ordinelor Saint-Michel,al Jaretieriei si al Sfantului-Duh,seful celor o suta de aghiotanti regali,guvernator si locotenent-general al Burgundiei,conte de Juziers,de Limours,d'Armainvilliers,d'Ecquevilly,de Saint-Cyr,de Blangy,de Villeveyrac,de Lavera, baron de Gruissan,d'Aurignac,de Gueret,de Montlarzac,de Hericy,de Sainville,de Saint-Cheron,de Briagnac,senior d'Eghiarde,de Chartres,de Guigremars,de Lauchemiers,de Ponguesard,de Saint-Omer.Robert era probabil cel mai influent nobil din jurul Parisul,astfel incat parea ca regalitatea era prizoniera domeniilor sale.Doar familia de Montmorency mai avea atatea domenii in jurul Parisului.
Robert si-a dorit insa mai mult,astfel el smulge regelui francez sprijinul in casatoria fiului sau cel mare,contele de Limours cu contesa Adelaide de Joigny,care facea parte din familia Ducelui de Burgundia.Casatoria a avut loc,iar regele le-a daruit noilor casatoriti 30.000 de livre ca dar de nunta.Contele de Limours a fost insa un diavol si pe langa asta n-a fost nici pe departe un geniu militar,dar nici unul politic.Va ramane doar un simplu maresal,desi si aceasta functie i-a fost data doar pentru satisfactia batranului conetabil.Fratele sau insa, contele d'Armainvilliers,pe numele sau Godefroi va fi un sfetnic foarte bun si un militar stralucit.Acesta insa va trebui sa plece din sanul familiei sale,deoarece fratele sau mai mare, seful familiei l-a exiliat din cadrul acesteia si nu i-a mai permis la un moment dat nici sa mai intituleze Godefroi de Valmondois,conte d'Armainvilliers.Atunci a intervenit totusi regele care i-a dat dreptate lui Godefroi,dar ura lui Limours va fi pana la moartea acestuia survenita in anul 1471.Godefroi ii va supravietui cu doar 6 ani si va muri astfel in anul 1477.
Urmasii acestor nobili vor fi la un moment dat urmatorii:ducele Damien de Montaubercy (1501-1578),ducele Balthazar d'Armainvilliers(1488-1577) si ducele Henri de Valmondois (1497-1571).Primul era colonel al Elvetienilor,iar ultimii doi sunt maresali ai Frantei.
Cel mai inteligent a fost ducele Balthazar d'Armainvilliers,care si-a casatorit fiul cel mai mare cu ducesa Eleonora de Ponzagiare,fiica printului de Monteferrato,seful casei Santo Valgretiare,una dintre cele mai vechi si nobile case romane.Din aceasta familie a facut parte la un moment dat doi papi,11 cardinali,numerosi senatori din curia romana,un doge al Venetiei.Printul Giacomo Santo Valgretiare,print de Monteferrato s-a casatorit cu printesa Maria de Codigoro del Malamocco,fiica viitorului doge al Venetiei,care apartinea uneia dintre familile "evanghelice" venetiene.Giacomo era extraordinar de bogat si influent,se zvonea in epoca cum ca ar fi mai bogat decat marile clanuri italiene:de Medici,d'Este, Borgia,della Rovere,Visconti,Sforza,Cybo si Farnese la un loc.Familia Codigoro del Malamocco era una dintre cele mai bogate case nobiliare venet iene,care a dat Venetiei 3 dogi pana la data aceea si va mai da 2 in viitor.Maria la nastere a primit o avere din partea lui Fargase de Codigoro,unchiul ei in varsta de 57 de ani:un comitat si 250.000 de ducati de aur. Din pacate Fargase va muri fara mostenitori 7 ani mai tarziu si in testamentul sau stipuleaza ca intreaga sa avere sa fie dota nepoatei sale mult iubite(averea numara 4 comitate,3 baronate, cateva seniorate,ceva proprietati din domeniul comertului plus bijuterii si bani,acestia din urma undeva pe la 12.000.000 de ducati de aur).Giacomo se va casatori astfel cu una dintre cele mai inzestrate ducese ale timpului ei.Giacomo la randul sau facea parte dintr-o casa nobiliara extrem de veche si bogata.Caci Valgretiare chiar a existat si a fost un martir crestin de la sfarsitul sec.III.Fiul sau in memoria tatalui,si-a luat numele de Marcus Valgretiare. Nepotul lui Marcus,senatorul Fabian Valgretiare obtine canonizarea strabunicului sau si isi schimba cu ocazia asta si numele devenind Fabian Santo Valgretiare.Fabian va fi unul dintre cei mai bogati senatori romani si va construi o dinastie extrem de bogata in sensul acesta. Calixto Santo Valgretiare(551-623)obtine un comitat in apropiera Romei si devine contele de Pietralata.Calixto este un senator din curia romana,bogat precum Cresus si stralucit prin natura sa de mare diplomat.El va recurge rareori la violenta bruta,fiind mai degraba adeptul manipularii si santajului,obtinand mai multe decat implicarea unei armate,care ar fi costat foarte multi bani si in plus soldatii pot fi foarte usor cumparati si de catre altcineva.Era mai sigur sa ai de partea ta o mica trupa de oameni foarte loiali.Calixto obtine si manuscrisuri vechi in greaca in care se descria educatia militara a spartanilor.Avand la indemna mijloacele financiare el va crea un fel de surogat pentru crearea de spartani moderni,care vor fi parte din garda sa personala.Acest lucru va fi supravegheat de el insusi pe cand se retragea de pe scena politica,fiind astfel sigur ca nu se vor face prostii.El creaza o armata supusa doar capului familiei care credeau in el ca si in Dumnezeu,fiindu-i devotati cu o ardoare ce se aseamana cu evlavia religioasa.
Un alt membru important al familiei este Ercule Santo Valgretiare(1121-1198),care va fi seful familiei timp de 3 decenii,dupa moartea tatalui sau,contele Ursino.Ercule nu era un prost si va deveni senator in curia papala.Fratele sau mai mic va deveni cardinal prin vointa sa expresa la varsta de 28 de ani fiind cardinal de San Benedetto.Ercule va fi destul de puternic pentru a se lua la harta cu maretul sfant imparat roman.Dar disensiunile lor vor fi aplanate de regele Siciliei.Fiul lui Ercule,ducele Rodrigo de Loreto(1153-1231)va deveni sotul imparatului german.Apoi familia isi va alege mirese sau miri doar din familii extrem de bogate si influente,de preferinta regale sau macar suverane.Astfel fiul lui Rodrigo,ducele Alfonso se va casatori cu printesa Maria de Castilia.Si va deveni pentru o scurta perioada de timp regele Castiliei.Un al membru al familiei,ducele Achile de Ponzagiare se va casatori cu Elisabeta de Anglia.Fiul lor,printul Hipolito de Monteferrato(1378-1445)se va casatori cu Maria de Burgundia.Nepotul lor,printul Fausto de Monteferrato(1429-1496)se va casatori cu Margareta de Franta.
Si acum sa revenim la Giacomo Santo Valgretiare,care in treacat fie spus era fiul Anei de Portugalia si nepotul Mariei de Habsburg.Giacomo era astfel inrudit cu toate marile case regale din Europa.Era insa mai bogat decat ele de cateva ori.Casatoria dintre un nobil ce-i adevarat foarte vechi precum ducele Francois de Valguerier si o fata prin a carei vene curgea sange regal s-a realizat doar din dorinta fetei care s-a indragostit peste masura de acel cavaler fermecator si a staruit pana cand a reusit sa-si induplece atotputernicul tata.Acesta consimte uniunea si ii asigura unicei sale fiice(caci el mai avea doar un fiu)o dota impresionanta la vremea aceea:ducatele Ponzagiare si Capraia,comitatele Carbona,Frosinone si Monte Vulture,precum si o suma de 12.000.000 de ducati de aur.Francois accepta casatoria mai mult din ordinul tatalui sau,care vedea in aceasta casnicie o evolutie impresionanta a casei sale. Eleonora ii va darui lui Francois mai multi copii:ducele Alexandru de Capraia(mostenitorul intregii averi),contele Charles d'Escarde,Maria de Valguerier(maritata cu Alphonse de Ferrara),Giulano de Frosinone(episcop si apoi cardinal de Bologna),Sergio(arhiepiscop de Perugia),baronul Gratiano de Lavergo si baronul Hugo di Montezamelo.Fratele Eleonorei, ducele Joffre de Loreto si Valenciennes va muri fara mostenitori pe cand Alexandru(1530- 1621)avea doar 7 ani.Astfel casa Santo Valgretiare se afla intr-o oarecare criza,caci urmasi directi nu mai existau.Giacomo mai avea un var,a carui tata fusese fratele mai mic a tatalui sau,dar nu inclina in favoarea acestuia.Atunci privirea sa cade asupra micului Alexandru. Giacomo il infiaza pe micul Alexandru si ii da numele sau prin voia tatalui natural.Astfel Alexandru de Capraia devine oficial mostenitorul colosalei averi a casei Santo Valgretiare.El se va numi Alexandru Santo Valgretiare de atunci incolo.