Tânărul rege a moştenit de la tatal său dispreţul fată de constituţie şi fată de poporul român, domnia lui, începută prin lovitura de stat din 1940 fiind marcată de alte lovituri de stat, după cum urmează :

- Lovitura de stat din ian.1941, cunoscută în istorie ca rebeliunea legionară ;

- Lovitura de stat din 23 august 1944, cunoscută în istorie ca MAREA TRĂDARE DE LA 23 AUGUST sau, conform comuniştilor români, Marea revoluţie antifascistă şi antiimperialistă;

- Abolirea monarhiei în 1947, care este considerată de ex-regele Mihai tot o lovitură de stat, deşi în realitate el a renunţat de bunăvoie la tronul României, în schimbul unei substanţiale sinecuri, însă deoarece prin abdicarea regelui Mihai s-a întemeiat republica, mulţi istorici consideră că şi momentul 30 dec.1947 trebuie considerat tot o lovitură de stat, regizată vădit de imperilaiştii sovietici, care ocupau atunci România.



Ultima lovitură de stat din istoria României este cunoscuta lovitură de stat din dec.1989, numită încă impropriu “revoluţie” , deşi acele ample mişcari ale populaţiei au fost regizate şi manipulate de cei care au organizat lovitura de stat, demarată la Timişoara printr-un simulacru de mişcare populară, regizat de securitate şi de eşalonul doi al P.C.R.



Dupa cum se observă, viaţa politică în România dinastică { între detronarea lui Cuza din 1866 şi abdicarea regelui Mihai, din 1947 } a fost deosebit de agitată, fiind marcată de dese lovituri de stat, organizate de camarilele regale, regii de Hohenzollern ai României fiind copleşiti de venaliatea şi rapacitatea specifice Hohenzollernilor, ţelurile reale ale lor fiind doar îmbogaţirea Hohenzollernilor, prin sărăcirea poporului şi chiar prin alienarea demnităţii naţionale a poporului român şi a independenţei ţării, pe care le ofereau cu dezinvoltură celui care le plătea mai bine trădarea.