Tānărul rege a moştenit de la tatal său dispreţul fată de constituţie şi fată de poporul romān, domnia lui, īncepută prin lovitura de stat din 1940 fiind marcată de alte lovituri de stat, după cum urmează :

- Lovitura de stat din ian.1941, cunoscută īn istorie ca rebeliunea legionară ;

- Lovitura de stat din 23 august 1944, cunoscută īn istorie ca MAREA TRĂDARE DE LA 23 AUGUST sau, conform comuniştilor romāni, Marea revoluţie antifascistă şi antiimperialistă;

- Abolirea monarhiei īn 1947, care este considerată de ex-regele Mihai tot o lovitură de stat, deşi īn realitate el a renunţat de bunăvoie la tronul Romāniei, īn schimbul unei substanţiale sinecuri, īnsă deoarece prin abdicarea regelui Mihai s-a īntemeiat republica, mulţi istorici consideră că şi momentul 30 dec.1947 trebuie considerat tot o lovitură de stat, regizată vădit de imperilaiştii sovietici, care ocupau atunci Romānia.



Ultima lovitură de stat din istoria Romāniei este cunoscuta lovitură de stat din dec.1989, numită īncă impropriu "revoluţie" , deşi acele ample mişcari ale populaţiei au fost regizate şi manipulate de cei care au organizat lovitura de stat, demarată la Timişoara printr-un simulacru de mişcare populară, regizat de securitate şi de eşalonul doi al P.C.R.



Dupa cum se observă, viaţa politică īn Romānia dinastică { īntre detronarea lui Cuza din 1866 şi abdicarea regelui Mihai, din 1947 } a fost deosebit de agitată, fiind marcată de dese lovituri de stat, organizate de camarilele regale, regii de Hohenzollern ai Romāniei fiind copleşiti de venaliatea şi rapacitatea specifice Hohenzollernilor, ţelurile reale ale lor fiind doar īmbogaţirea Hohenzollernilor, prin sărăcirea poporului şi chiar prin alienarea demnităţii naţionale a poporului romān şi a independenţei ţării, pe care le ofereau cu dezinvoltură celui care le plătea mai bine trădarea.