Revolutia de la 1848 a rascolit puternic tarile romanesti. Infaptuitorii ei erau animate de idealul infaptuirii unitatii nationale.
In anii de dupa 1848, idea unirii cuprinde mase tot mai largi, transformadu-se astfel intr-o puternica forta materiala.
Tratatul de pace incheiat in urma razboiului Crimeii, la Paris, la 30 martie 1856, prevede printre altele: "convocarea( in principatele romane) unor divanuri ad-hoc, compuse din reprezentanti ai tuturor claselor sociale pentru a exprima dorintele populatiilor asupra organizarii lor definitve.
Deputatii Moldovei ca si cei ai Tarii Romanesti isi exprima in notiunile lor dorinta de unire a Principatelor. Inainte de incheierea anului, divanele sunt dizolvate de Turcia. Inafara de Rusia si Franta, marile puteri desconsidera si ele cererile exprimate in notiunile divanelor ad-hoc si in conventia incheiata la Paris in august 1858 hotarasc " unirea celor 2 principate sub numele de Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti , insa fiecare principat trebuia sa isi aleaga un principe al sau, sa aiba un guvern si o adunare legiuitoare." Masele populare sunt profund nemultumite de aceasta tactica mai eficace, anume acceea de a pune Europa in fata unui fapt implinit si incep sa actioneze in acest sens. In fruntea lor se afla: Mihail Kogalniceanu, colonelul Alexandru Cuza, Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, C.A.Rosetti.
In sedinta din 5-17 ianuarie 1859 a Adunarii elective moldovene cei 48 de deputati ce erau in fata aleg in unanimitate pe colonelul Alexandru Cuza . Dupa depunerea juramantului de catre Domn, Mihail Kogalniceanu ii adreseaza cuvintel e urmatoare : "Prin inaltarea ta pe tronul lui Stefan cel Mare, s-a reinaltat insasi nationalitatea romana. Alegandu-te pe tine domn in tara noastra, am voit sa aratam lumii acceia ca toata tara doreste: La legi noua, om nou. O, doamne, mare si frumoasa
iti este misia. Constitutia din 7/19aug ne insemneaza o epoca noua si Maria Ta esti chemat sa o deschizi! Fii dar omul epocii, fa ca legea sa inlocuiasca arbitrariul, fa ca legea sa fie tare, iar tu, Maria Ta, ca domn, fii bun, fii bland, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toti domnii trecuti au fost nepasatori sau rai. Nu uita ca daca 50 de deputati te-au ales domn insa ai sa domnesti peste 2 milioane de oameni!"
La iesirea din Palatul Administrativ, o multime imensa aclama pe noul domn, care isi ia numele de Alexandru Ion Cuza. Grija si speranta poporului roman din cele 2 principate se indreapta in zilele imediat urmatoare catre Bucuresti, unde intrunirea Adunarii colective fusese fixate pentru 2 1 ianuarie - 2 februarie 1859. Populatia Bucurestilor si taranii clacasi inconjurara cladirea in care se afla Adunarea in zilele de 22-23 ianuarie amenintand pe locotenentii si deputatii care aveau sa aleaga pe fostii principi. In aceste 2 zile, discutiile purtate in Adunare sunt adesea intrerupte de navala celor de afara. Armata desi adusa la fata locului din ordinal Locotenentei domnesti pentru pastrarea ordinei si ocrotirea gruparii reactionare, nu intervine . In aceste 2 zile, dupa cum a relatat un martor ocular, poporul era o mare vie ale carei valuri abia se putea misca si care amenintau sa navaleasca pe usi si pe ferestre in camera ca sa sustie drepturile si principiul sau.
La 24 ianuarie( 5 februarie) 1859, intr-o sedinta secreta a Adunarii colective, V. Boierescu aduce la cunostinta propunerea partidei nationale, in persoana lui Alexandru Ion Cuza. Ca urmare a presiunii maselor propunerea este acceptata cu mare entuziasm de cei prezenti.
Dupa votare, Mitropolitul anunta alegerea lui Al. I. Cuza in fata unei multimi uriase de 30.000 de oameni, care umplea dealul Mitropoliei. Muzica intona imnul Unirii, clopotele sunau cu toata puterea, mii de torti se aprinsera deodata si mii de strigate repetau " Sa traiasca domnul nostru Cuza!" - poporul roman sarbatorea indoita alegerea a lui Alexandru Ion Cuza care reprezenta realizarea marelui ideal de unire a celor 2 Principate, intr-o singura tara, cu un singur domn.
Actul de la 24 ian 1859 a fost o cotitura in istoria patriei noastre. El a insemnat un serios pas inainte pe calea realizarii unei depline unitati nationale.