Masurile anti-evreiesti instituite de catre regimul nazist au devenit din ce in ce mai aprige intre anii 1933-1937, ceea ce a dus, gradat, la totala izolare sociala a evreilor. Un flux de legi §i reglementari ce a culminat cu denaturalizarea evreilor ca urmare a legilor rasiste si discriminatoare de la Nurnberg le-a impus evreilor diferite restrictii, impingandu-i in afara vietii sociale si economice germane. Excluderea lor din viata sociala nu s-a rezumat la litera legii. Multi germani evitau sa aiba contacte cu evreii, atat din cauza inclinatiilor lor antisemite cat si din cauza beneficiilor economice, sociale sau politice pe care le puteau avea de pe urma desproprietaririi §i excluderii evreilor. Cei ce nu erau antisemiti si nici nu au vrut sa profite de situatia disperata a evreilor, obligati sa-si vanda bunurile personale pe nimic sau sa-si lase fabricile si magazinele in administrarea unor etnici germani, au \"invatat\" de frica ca este mai bine sa nu ai de-a face cu evreii, sa nu-i ajuti, sa nu-i aperi, sa nu le vorbesti. Multi dintre cei care nu au vrut sa inteleaga acest lucru au fost la randul lor catalogati drept neintegrabili, dusmani ai Reich-ului si trimisi adesea in lagare.
Dupa cateva prime luni de confuzie si dezorientare, evreii germani au inceput sa se organizeze pentru a putea facilita desfasurarea unei vieti normale a comunitatii evreiesti in noul context. Multi dintre evrei, care ocupasera un loc important in cadrul societatii germane, simteau acum nevoia unei comunitati puternice care sa-i sustina si sa-i ajute sa depaseasca criza identitara, sa se redefineasca in noul context, in care societatea in mijlocul careia se considerasera perfect integral, le devenise ostila. Vor organiza scoli evreiesti, teatre evreiesti, o presa evreiasca, asociatii sportive si de tineret, comitete de intr-ajutorare a celor saraci, consilii care sa-i ajute s
i care sa ii reprezinte in relatiile cu autoritatile naziste.

Emigrarea fortata a evreilor din al Treilea Reich: politici naziste si initiative evreiesti

In primul an dupa venirea la putere a regimului nazist, zeci de mii de evrei au parasit Germania din proprie initiativa si fara a apela la ajutorul organizatiilor din interiorul comunitatii. Dar, ca urmare a inrautatirii situatiei si a cresterii presiunii exercitate de nazisti asupra evreilor pentru a-i determina sa emigreze, organizatiile evreiesti au inceput sa se implice in rezolvarea problemelor cu care se confruntau cei ce doreau sa emigreze. Au fost adunate informatii privind posibile tari unde se putea emigra, s-au organizat cursuri de limbi straine si de reconversie profesionala. Autoritatile naziste nu s-au opus deloc acestor initiative pentru ca, la sfarsitul anilor 1930, in special din a doua jumatate a anului 1938, emigrarea masiva a evreilor germani si austrieci devenise pentru ele un obiectiv politic de maxima insemnatate. Cum insa emigrarea se desfasura prea lent, cei mai multi dintre evrei neavand suficiente fonduri pentru a-si plati transportul si cum multe dintre tarile europene si cele de pe continentul american refuzau sa-i accepte pe cei ce doreau sa emigreze, autoritatile naziste au trecut la masuri radicale. Prima a fost aceea de a-i expulza in Polonia pe toti evreii germani ce proveneau din aceasta tara, pe Ostjuden. Astfel, in octombrie 1938, 17.000 de evrei de origine poloneza au fost deportati in Germania.

Noaptea de Cristal: Cauze si Consecinte

A doua jumatate a anului 1938 cunoaste o radicalizare a politicii antisemite din Reich-ul german. Acutizarea s-a produs in perioada imediat urmatoare anexarii Austriei la Germania (Anschluss) cand, asupra evreilor din Viena, au fost lansate atacuri de o violent fara precedent. A urmat apoi o intensiflcare a actiunii de confiscare a proprietatilor evreiesti (\"arianizare\"). Acest lant de evenimente a culminat cu pogromul din \"Noaptea de Cristal,\" in urma caruia au murit 99 de evrei si atji peste 33.000 au fost arestati si internati in lagare de concentrare. Incidentele si reglementarile care au urmat au reprezentat o lovitura puternica la adresa vietii evreiesti din Germania.

In noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938 autoritatile naziste lanseaza primul atac masiv si bine coordonat impotriva evreilor din Reich. Acest prim pogrom a ramas in istorie sub numele simbolic de Noaptea Geamurilor Sparte. Atacul a avut ca pretext asasinarea de catre un tanar evreu de 17 ani, Herschel Grynszpan, a unui membru al ambasadei germane de la Paris. Tanarul a vrut astfel sa razbune suferintele si umilintele indurate de parintii ssi din cauza politicilor orchestrate si implementate de autoritatile naziste in Germania. Mai exact, i n data de 27 octombri 1938, familia lui Grynszpan impreuna cu alti 15.000 de alti evrei de origine poloneza fusesera expulzati din Germania fara nici un avertisment prealabil. Ajunsi la granita poloneza, evreii au avut insa surpriza sa constate ca autoritafile poloneze, in ciuda asigurarilor facute anterior, nu vor sa-i primeasca. In aceste conditii autoritatile germane hotarasc \"internarea\" lor in mica localitate de granita. Indurand frigul, foametea, umilinta, parintii tanarului ii scriu o scrisoare acestuia, cerandu-i ajutorul (germanii permit corespondenta sperand intr-o reactie a comunitatii internationale impotriva deciziei adoptate de polonezi.) Profitand de acest incident, ministrul propagandei, Joseph Goebbels, dezlantuie o virulenta campanie antisemita ce le cerea germanilor \"ridicarea impotriva evreilor si o razbunare sangeroasa.\" Pe 9 noiembrie, seara, in multe orase din Germania si Austria au loc rabufniri violente ale \"maselor\" incitate de agenti Gestapo, SS si membrii ai NSDAP si ai HitlerJugend. Evreii sunt molestati, batuti, 108 sunt ucisi, 25.000 sunt trimisi in lagare de concentrate. Vitrinele magazinelor au fost sparte, sute de sinagogi profanate si incendiate. Politia germana nu intervine. La fel pompierii, care, eventual, au grija ca focul sa nu se extinda la alte cladiri. Marea majoritatea a cetatenilor germani nu participa la violente si jafuri dar nici nu li se opun. Sunt martori tacuti, indiferenti, ai pogromului.
In afara Reich-ului evenimentul este urmat de un val de proteste. Germania este izolata de catre natiunile civilizate, SUA retragandu-si dealtfel ambasadorul. Ceea ce face ca Hitler, desi multumit de rezultatul actiunii spontane si de atitudinea populatiei civile, sa reproseze maniera Untergermanische (necivilizata) in care procedasera acolitii sai, maniera ce scandalizase opinia publica internationala si o parte din cetatenii germani.
In raportul inaintat lui Hermann Goring si lui Joseph Goebbels, privind impactul in plan economic si social al Kristallnacht, Reinhard Heydrich raporta distrugerea a 7.500 magazine si ateliere evreiesti, incendierea a 267 sinagogi din care 177 in totalitate, uciderea a 91 de persoane si solicita emiterea unor noi decrete care sa-i izoleze si mai mult pe evrei de restul societatii prin ridicarea dreptului de a se folosi de transportul in comun, eliminarea lor din scolile publice, impiedicarea accesului la sistemul medical national; ceea ce ar fi trebuit sa-i incurajeze sa emigreze. Goebbels s-a limitat insa, in prima faza, la adoptarea unor altfel de masuri: evreilor li s-a impus Sa curete ramasitele distrugerilor, au fost amendati cu un miliard de marci, statul a confiscat asigurarile ce reveneau proprietarilor evrei ce trebuiau despagubiti. Tot acum se ia decizia transferarii proprietatilor evreiesti catre arieni cu acordarea unor minime compensatii.