Pe teritoriul Romaniei s-a dezvoltat de timpuriu o civilizatie materiala si spirituala reprezentata de culturile paleolitice ,mezolitice si neolitice comparabile cu realizarile culturale apartinand altor civilizatii europene. "Revolutia neolitica" a marcat inceputul sedentaritatii omului si s-a caracterizat prin cultivarea plantelor, domesticirea animalelor , dezvoltarea mestesugurilor casnice: tors , tesut si olarit, aparitia asezarilor si a necropolelor. Merita a fi mentionate , pentru produsele ceramice exceptionale din punct de vedere al creatiei artistice a omului neolitic, culturile Vadastra, Hamangia, Gumelnita, Cucuteni, Petresti.

Aceste culturi formeaza vechea civilizatie europeana ( 7500 - 3500 i.Hr.), care cunoaste apogeul dezvoltarii sale intre 5000 - 4000 i.

Hr. Fauratorii culturii vechi europene s-au amestecat cu triburile de pastori venite din stepele nord- pontice. Superioritatea acestora consta in folosirea calului si a unor arme perfectionate, amplasarea asezarilor umane pe inaltimi fortificate , cu specificitatea in mormintele sub forma de movila.

In epoca bronzului tracii ocupau deja ariile sud-estului Europei si balcanica in jurul Marii Egee. Uniunile lor tribale au venit in contact direct cu toate valorile civilizatiilor antichitatii. Tracii de la nord de Muntii Haemus ( Balcani) au fost numiti de greci " geti" si de romani "daci".

Scriitorii antici au afirmat ca geto-dacii vorbeau aceeasi limba si erau de acelasi neam. Herodot este primul istoric care ne da stiri despre religia geto-daca.El spune ca getii credeau in nemurire, in numele a doua divinitati: Zamolxis, un zeu subpamantean al vegetatiei si fertilitatii , si Gebeleizis,un zeu ceresc al luminii.

Dacii mai adorau si un zeu al razboiului , asemanator lui Marte, o zana a Lunei si a padurilor, Bendis,asemanatoare Dianei romane. Religia lor era,asadar, politeista. Statul dac se formeaza in partea de sud-vest a Transilvaniei , avand drept centru regiunea Muntilor Orastiei.


Spre sfarsitul secolului alII-lea si inceputul secolului I i.Hr, aici exista o puternica uniune de triburi, poate urmasa uniunii tribale a lui Rubobostes.In jurul ei se unesc alte triburi dacice transilvanene, sub autoritatea lui Burebista.

Burebista urca pe tron prin anul 82 i.e.n.

si domneste pana in 44 i.e.n.

Cu ajutorului marelui preot Deceneu, Burebista reuseste sa unifice si sa organizeze nu numai triburile din zona intracarpatica, ci si pe cele din campia munteana, Oltenia si Moldova, ajungand astfel sa stapaneasca peste toata Dacia. Tanarul stat dac era amenintat de pericolul celtic si cel roman.Celtii erau mai aproape si impotriva lor se indreapta mai intai Burebista .

Prin anul 60 sau 59 i.e.n.

, el zdrobeste triburile celtice din vest, extinzand granitele statului pana la Dunarea mijlocie si in Muntii Slovaciei. In anul 48 i.e.

n. , Burebista se amesteca in razboiul civil de la Roma intre Caesar si Pompei.El trimite pe grecul Acornion din Dionysopolis ca sol in Macedonia, la Pompei , promitandu-i acestuia ajutorul impotriva lui Caesar.

Dar acest ajutor nu mai apuca sa ajunga: in vara anului 48 i.e.n.

, Pompei este zdrobit de Caesar , care devine stapanul statului roman si se pregateste , in anii urmatori, sa porneasca razboi impotriva dacilor. Burebista renunta la politica externa activa de pana atunci si-si concentreaza eforturile asupra consolidarii sistemului de aparare din Muntii Orastiei. O parte a aristocratiei gentilice geto-dace era nemultumita de intarirea puterii centrale.

De aceea , ea organizeaza un complot , caruia ii cade victima Burebista.In anul 44 i.e.

n., regele e asasinat cam in vremea cand, la Roma, si Caesar cadea sub loviturile de pumnal ale adversarilor sai politici. Lipsita de o trainica unitate economica si politica , vasta stapanire a lui Burebista se destrama.

Regiunile cucerite de rege in afara Daciei sunt pierdute pentru totdeauna , dar chiar in Dacia anumite tinuturi se desprind din statul centralizat. Acest stat nu dispare totusi ; el se mentine in Transilvania si pe tronul acestui stat se succed o serie de regi: Deceneu, sfetnicul apropiat al lui Burebista, care detine acum autoritatea religioasa de mare preot, si puterea regala; Comosicus, de asemenea mare preot si rege; Scorilo, tatal lui Decebal, care domneste de prin 29 pana prin 69 e.n; Duras( 69-87 e.

n) probabil unchiul lui Decebal. Amenintarea tot mai serioasa pe care o reprezenta pentru Dacia prezenta Romei la Dunare indemna triburile sa se uneasca din nou.In timpul domniei lui Duras izbucneste un grav conflict cu romanii , carmuiti pe atunci de Domitian(81 - 96e.

n). Se pare ca imparatul roman intentiona sa cucereasca Dacia, dar dacii i-au luat-o inainte ; in iarna anului 85/86, ei navalesc in Moesia pe care i-o pustiesc, in lupta cazand insusi guvernatorul provinciei ,Sabinus. In fata pericolului iminent, Duras cedeaza tronul lui Decebal.

Diplomatia e primul mijloc pe care-l foloseste Decebal, propunandu-i lui Domitian o pace care, dupa victoriile din Moesia, nu putea fi decat avantajoasa pentru daci.Imparatul roman refuza si trimite peste Dunare o armata condusa de Fuscus care cade in plasa lui Decebal si astfel romanii sunt invinsi. In anul urmator , Domitian trimite o noua oaste sub comanda incercatului Tettius Iulianus.

De data aceasta romanii inainteaza prin Banat si obtin o importanta victorie la Tapae. Decebal cere pace, dar Domitian prea increzator in fortele sale refuza.Invins insa de cvazii si marcomanii cu care pornise in acelasi timp razboi, e nevoit sa se resemneze.

Pacea cu dacii se incheie in anul 89, in conditii favorabile romanilor, iar Decebal devine client al Romei, careia trebuia sa-I dea ascultare. Dupa cativa ani, la Roma pacea incheiata de Domitian incepea sa fie considerata rusinoasa pentru Imperiu.De aceea, in anul 98 e.

n., la urcarea sa pe tron , imparatul Traian inceteaza sa-l mai ajute pe Decebal cu bani, mesteri si instructori militari si se pregateste activ de razboi. Primul razboi dacic al lui Traian izbucneste in primavara anului 101.

Sub comanda lui Traian armata romana trece Dunarea pe un pod de vase si inainteaza prin Banat, construind numeroase castre pentru apararea comunicatiilor si pentru consolidarea teritoriului cucerit.Prima batalie are loc la Tapae: romanii sufera mari pierderi, dar ies invingatori si trupele lui Traian navalesc Tara Hategului. Decebal incearca sa schimbe soarta razboiului si impreuna cu aliatii sai sarmati si germani, el ataca garnizoanele romane din Dobrogea, trecand Dunarea pe gheata.

Acest plan l-ar fi obligat pe Traian sa paraseasca frontul vestic , dar ideea da gres si multi calareti daci se ineaca in fluviul a carei gheata se sparge, garnizoanele romane rezistand cu succes atacurilor. La Adamclisi s-a hotarat soarta intregului razboi.O data cu primavara, Traian isi reia inaintarea.

Trupele lui ajung in regiunea fortificatiilor dacice apropiindu-se de "scaunul domniei dacice", adica de Sarmizegetusa.In vremea aceasta, Laberius Maximus o facea prizoniera chiar pe sora regelui dac. Infrant, Decebal cere pace, iar Traian o primeste , lasand insa garnizoane in diferite puncte ale Daciei, printre care si locul viitorului oras Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

De data aceasta, conditiile pacii sunt atat de aspre, incat Decebal nu le poate aplica in nici un caz in favoarea sa. Regele dac inapoia romanilor armele , masinile de razboi si prizonierii de razboi luati in anul 87 de la Fuscus; el trebuia sa-i predea toti fugarii romani trecuti de partea lui , sa darama zidurile cetatilor, sa nu mai primeasca dezertori din Imperiu, sa cedeze romanilor anumite tinuturi si renunte la orice politica externa independenta. Era limpede ca asemenea conditii faceau din Dacia o prada usoara.

Traian, care nu renuntase la gandul cuceririi, concentreaza noi trupe in cele doua Moesii si-l insarcineaza pe arhitectul Apollodor din Damasc sa construiasca la Drobeta un pod de piatra peste Dunare. Decebal calca prevederile pacii si incepe refacerea cetatilor, faureste arme, primeste la el fugari romani, cauta aliati pentru infrangerea romanilor si ii ataca pe iazigi, aliati ai romanilor. Afland acestea, Roma il declara din nou pe Decebal dusman.

Romanii incep al doilea razboi in vara anului 105, de pe pozitii mult mai bune decat in primul, caci o parte a teritoriului dac le apartinea.Zona centrala a statului dac este atacata din mai multe parti: dinspre Mures, pe vaile Jiului si Oltului , poate si din estul Transilvaniei.Cetatea de la Costesti este cucerita si distrusa.

Sarmizegetusa e inconjurata si supusa unui greu asediu, in care dacii aveau de suferit nu numai loviturile dusmanilor , dar si lipsa de apa . Istoviti de sete , o parte din aparatori predau cetatea, in timp ce altii , in frunte cu Decebal , scapau prin fuga cu gandul sa organizeze o noua rezistenta in munti. Urmarit si ajuns de calaretii romani, condusi de Tiberius Claudius Maximus, Decebal isi curma zilele, preferand moartea decat o captivitate rusinoasa.

Capul si mana sa dreapta sunt prezentate imparatului si apoi transportate la Roma, ca simbol al victoriei asupra unuia dintre cei mai temuti dusmani ai romanilor. Ultimele rezistente dacice sunt infrante de romani in vara anului 106 e.n.

Asezarile din Muntii Orastiei sunt distruse iar populatia de aici este evacuata in regiunile de ses, unde putea fi mai usor exploatata si supravegheata. Statul dac este desfiintat si pe o mare parte a teritoriului se creeaza provincial Dacia.