Iata-ne ajunsi la revolutia de la 1848. Trebuie spus mai intai ca in toata Europa, dupa caderea lui Napoleon, intre 1815 si 1848 se petrec modificari adanci in ordinea economica si sociala. Industria ia avant la inceput in Anglia, iar Franta urmeaza, la randul ei, modelul englez. (Deschid aici o paranteza pentru a veni in intampinarea celor ce se simt umiliti ca facem apel la straini pentru dezvoltarea tarii noastre — nascandu-se astfel un complex de inferioritate, in Franta, marea Franta care avea o intarziere de cateva zeci de ani fata de Anglia in privinta dezvoltarii industriale, statisticile arata ca in 1848, momentul izbucnirii revolutiei, se aflau 60 000 de „coope¬ranti" englezi! Francezii au avut nevoie de acesti ingineri si muncitori englezi ca sa inceapa sa se industrializeze la randul lor, sa construiasca uzine, cai ferate s.a.m.d. Vedem deci ca nu e o injosire ca, pe masura ce adopti metode si tehnici noi, sa fii pentru un timp ucenicul unui strain.) Dezvoltarea industriala creeaza noi probleme grave in toate statele occidentale, in 1848 se rascoala populatia pariziana impotriva regelui burghez, cum i s-a zis lui Ludovic-Filip, care nu stiuse sa faca din vreme reforme mai democratice si lasase puterea capitalistilor, de data asta de origine mai mult burgheza decat aristocratica. r3v13vr
Revolutia din 1789 din Franta avusese aspecte popu¬lare si momente sangeroase, dar in cele din urma a adus la putere o alta clasa, burghezia in locul aristocratiei, in 1848 asistam la o incercare de a rasturna si burghezia de la putere, o incercare populara. Interesant este ca tinerii nostri studenti de la Paris sunt entuziasmati de aceasta re¬volutie populara, cu toate ca in majoritatea lor erau fii de boieri; de pilda, fratii Golescu, si mai cu seama fratii Bratianu se pare ca au luat parte la luptele de strada ala¬turi de populatia rasculata a Parisului. Ei sunt ucenicii revolutiei din Franta si o importa in tarile noastre, in Muntenia si in Moldova.

Aici trebuie sa spunem cateva cuvinte despre o pro¬blema care nu prea se discuta in cartile noastre de istorie: rolul jucat de o societate secreta, francmasoneria, in aces¬te revolutii, atat in cea din 1789 in Franta, cat si in cea de la 1848, la noi. Tineretul nostru, aflat in Franta sau in alte tari occidentale, nu se putea simti atras de conservatori — prea putin preocupati de un principat considerat provin¬cie turca, in schimb liberalii, doritori sa raspandeasca ideile de democratie si libertate si in tarile din rasaritul si sudul Europei, au captat interesul acestor tineri romani. Ceea ce a facut ca cei mai multi dintre ei sa se inscrie in lojile masonice.
Ce era masoneria? Este un lucru destul de greu de explicat, fiindca multa vreme masoneria s-a acoperit cu un val de mister, in Evul Mediu, cei care cladeau ves¬titele catedrale si care invatau din tata in fiu, sau de la maestru la ucenic secretele constructiei, au creat niste societati secrete pentru ca numai ei sa cunoasca tainele meseriei. Si pe frantuzeste „franc-macon" inseamna „zidar liber". Ei formau companii care se plimbau in toata tara si cladeau la comanda ce li se cerea, dar nu voiau sa destainuie decat dupa o ucenicie foarte lunga secretele meseriei lor. Acest cuvant de francmason a fost preluat pe la inceputul secolului al XVIII-lea de un pastor anglican care infiinteaza o noua societate secreta. Societatea nu avea drept scop nici zidaria, nici arhitectura, ci daramarea unei societati mult prea dominate de aristocratie si de Biserica catolica. S-au nascut deci, mai intai in Anglia, apoi foarte repede s-au raspandit pe continent, societati secrete care aveau scopul, pe de o parte, de a slabi puterea Bisericii prea voluntare a catolicilor (care controla in mare masura educatia copiilor si avea o influenta prea puter¬nica asupra guvernelor), iar, pe de alta parte, de a dis¬truge monopolul aristocratiei asupra guvernelor. Se pare ca masoneria a jucat un rol important in izbucnirea revo¬lutiei franceze de la 1789. Este o chestiune controversata, dar cred ca e multa dreptate in aceasta teza, de n-ar fi decat o singura dovada: toate caietele de doleante — cerin¬tele de reforma adresate, din toate provinciile Frantei, regelui Ludovic al XVI-lea — se asemanau ca si cand ar fi fost scrise de aceeasi mana secreta, iar singura explicatie plauzibila este ca toate au fost redactate in lojile masoni¬ce si apoi preluate de deputatii Starii a Treia, care ajung la Paris.

Acelasi lucru se repeta la noi in 1848. Acesti tineri romani care studiasera la Paris, aproape toti (avem dovezi acum, de cand s-au deschis arhivele masoneriei) au fost recrutati pentru a intra in masonerie, si au venit ca masoni la noi in tara. Revolutia de la 1848, ca si Unirea Principatelor de la 1859, a fost opera tinerilor masoni.
Adevarul trebuie spus, daca este dovedit prin docu¬mente. Ce s-a intamplat mai tarziu? Masoneria a dege¬nerat oarecum intr-o societate de sprijin reciproc si de acaparare a puterii; extrema stinga a preluat, in mare parte, conducerea masoneriei, mai cu seama in Franta, si au intrat in masonerie foarte multi evrei, dornici, pe aceasta cale, sa sparga ostracizarea ce-i lovea de veacuri. Unii dintre ei, venind la noi, au incercat sa forteze tarile romane sa acorde imediat cetatenia romana evreimii care intrase dupa 1830 in principatele noastre, mai cu seama in Moldova. De-atunci s-a nascut un fel de reactie negativa impotriva masoneriei, o reticenta a intelectualilor romani, fiindca ei au avut impresia ca se incerca sa li se forteze mana in directii care nu mai corespundeau intereselor nationale ale momentului, asa cum le vedeau ei.
Cand izbucneste revolutia la Paris, in februarie 1848, unii dintre tinerii nostri, cum sunt fratii Bratianu, se afla la Paris. Se intorc la noi in tara unde domneau, la Bucuresti, Gheorghe Bibescu si la Iasi, Mihai Sturdza, si incep sa comploteze pentru a rasturna aceste guverne sau pentru a impune domnitorului reforme democratice, in martie 1848 se pregateste un complot in Moldova, dar este descoperit si imediat inabusit de Voda Mihaita Sturdza. Unii sunt inchisi, altii reusesc sa fuga in strainatate, astfel incat revolutia din Moldova este avortata de la inceput, in Muntenia in schimb, unde exista de altfel o burghezie mai dezvoltata decat in Moldova, tineretul revolutionar reuseste sa mobilizeze populatia, sa mearga pana si la sate cu cativa revolutionari iesiti din paturile taranesti, cum a fost Popa Sapca, incepe o adevarata revolutie, cu proclamatia de la Islaz (9 iunie 1848); se intinde apoi la Bucuresti, unde impune domnitorului Bibescu o procla¬matie pentru a face schimbari, pentru a organiza alegeri, cerand de asemenea suprimarea boierimii etc. Voda Bi¬bescu, dandu-si seama ca exista riscul unei interventii straine pentru a inabusi aceasta miscare, dupa doua zile abdica si pleaca in strainatate.

Timp de trei luni va rezista un guvern condus de acesti tineri revolutionari dintre care citez cateva nume. Am pomenit deja de Ion Campineanu, din generatia precedenta. Avem apoi pe nepotul sau, Ion Ghica, fratii Golescu, Nicolae Balcescu, Christian Teii, Eliade Radulescu, generalul Magheru. Guvernul a incercat imediat sa ia masuri radicale. De pilda decreteaza libertatea tiganilor, care veacuri de-a randul traisera intr-o situatie subalterna, jignitoare, erau maltratati, batuti, asta explicand multe naravuri capatate de ei. Nu este vina lor, ci a veacurilor de durere si injosire pe care le-au indurat. Au fost eliberati in principiu in 1848, dar dupa inabusirea revolutiei masura n-a apucat sa fie aplicata, incepusera insa cativa boieri, cum au fost Ion Campineanu sau Mihaita Voda Sturdza, sa-i elibereze pe propriii lor tigani; manastirile si-au dat seama ca robia nu mai corespundea cu milostenia cres¬tina, si i-au eliberat si ele — asa incat prin anii 1850 nu mai ramaneau decat vreo 5 000 de robi tigani in Muntenia si tot atatia in Moldova, numai robi particulari, la boieri, pentru care faceau toate meseriile prin casa, erau bucatari, lem¬nari, fierari, potcovari, spoitori etc. Dar si lautari! Eli¬berarea lor totala n-a inceput decat in 1856. Pare de neinchipuit ca in veacul al XIX-lea sa mai fi existat inca robi la noi, dar ganditi-va ca Statele Unite ale Americii au mai asteptat inca 6-7 ani pentru a-i dezrobi pe negri, in domeniul acesta am fost inaintea SUA!
Au aparut atunci alte dificultati: cum sa fie tiganii inserati in viata normala a tarii, sa devina proprietari de pamant, sa practice liber meserii. Libertatea de principiu nu rezolva toate problemele.
Sa ne intoarcem la momentul 1848, cand s-a decretat libertatea tiganilor. Cum guvernul nu a durat decat trei luni, planurile lui au ramas litera moarta.

De pilda, s-au dus timp de saptamani discutii intre proprietarii de pamant (sa le spunem boieri — dar nu mai erau toti boieri vechi, ci si nou imbogatiti, targoveti, burghezi) si tarani, in privinta improprietaririi. Iar aici lucrurile au fost oprite. O asemenea revolutie nu putea fi admisa de Rusia, care s-a inteles cu Turcia, puterea suzerana, si pentru prima oara, de comun acord, au intrat in tara, rusii dinspre nord, turcii dinspre sud, si au inabusit revolutia in septembrie-octombrie 1848. Au ocupat tara, fiecare cate o juma¬tate. Pana si Bucurestii au fost impartiti in doua, cum a fost Berlinul impartit, dupa al doilea razboi mondial, intre rusi si occidentali. Iata deci aceasta mare speranta a noas¬tra inabusita. Capii revolutiei, mai toti, cei care n-au fost luati de rusi si deportati in Siberia, au putut fugi, unii in Turcia, dar cei mai multi in Franta. Astfel a inceput o pro¬paganda intensa care a schimbat in timp perspectiva guvernelor occidentale privind Principatele Romane.