|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
Principatele intre 1848 si 1859. Preliminariile Unirii. Razboiul din Crimeea (1854-1856) | ||||||
|
||||||
Sa ne intoarcem la Muntenia si Moldova dupa mo¬mentul 1848. Iata amandoua tarile ocupate de rusi si de turci timp de cativa ani. Guvernul revolutionar n-a durat deci decat trei luni si s-a instalat un regim de genul celui din epoca Regulamentului Organic, insa diaspora romana de la 1848, atat la Constantinopol, cat si la Paris, a jucat un rol decisiv, iar cand, in 1854, izbucneste un nou razboi in Balcani (pe care l-a declansat Rusia, sub pretextul apararii unor drepturi ale crestinilor din Palestina), puterile occi¬dentale, in special Anglia si Franta, nu mai accepta sa lase Rusia sa se extinda in Balcani si sa inchida eventual stramtorile de la Constantinopol. Si iata ca izbucneste razboiul unei coalitii — Anglia (regina Victoria),
Franta (Napoleon al III-lea) si Piemontul (nucleul viitorului regat al Italiei),
in alianta cu Turcia — impotriva Rusiei. Rusii sunt obligati
sa evacueze Principatele pe care le ocupasera; Principatele sunt ocupate in
schimb de Austria, care se declara neutra, iar razboiul se poarta in Rusia,
in peninsu¬la Crimeea, unde flota franco-engleza debarca trupe. Luptele
dureaza doi ani (1854-l856) si sunt foarte grele pentru aliati, dezavantajati
de marea distanta fata de bazele lor — apoi, in afara turcilor,
ostasii coalitiei nu prea stiau de ce se bat atat de departe de patrie.
Apar si grave epidemii, iar sistemul sanitar e aproape inexistent. (Crucea Rosie
se va naste cativa ani mai tarziu, din initia¬tiva unui tanar
elvetian, Henri Dunant, ingrozit de specta¬colul vazut in cursul
altui razboi dus de Napoleon al III-lea, in 1859, de data asta impotriva
Austriei, pentru unificarea Italiei.) q1k17kp Dar noi am stiut sa profitam de aceasta ocazie. Tot prin hotararea occidentalilor
se organizeaza in Muntenia si Moldova doua asa-numite adunari ad-hoc,
pentru alegerea domnitorului. Din pacate, alegerile sunt trucate in Moldova
de caimacam (caimacam insemna pe turceste loctiitor domnesc numit de sultan),
Nicolae Vogoridi, un fanariot de origine bulgareasca. Romanii se plang
lui Napoleon al III-lea al Frantei care, cu greu, o convinge pe regina Victoria
a Angliei sa faca presiuni asupra sultanu¬lui ca alegerile sa fie anulate.
Sultanul accepta, sub pre¬siunea militara a Frantei si Angliei, si alegerile
reincep in Moldova, iar de data aceasta dau o majoritate covarsitoare
unionistilor. lata-ne in ianuarie 1859: alegeri mai intai la Iasi, apoi
la Bucuresti. E aici un exemplu minunat de inteligenta a clasei noastre politice
de-atunci. Cei de la Iasi, dupa multe tergiversari, aleg pe un om aproape necunoscut,
colonelul Alexandru Ioan Cuza. S-a scris in anumite carti ca a fost ales
fiindca era si el mare mason. Am consultat per¬soanele cele mai competente
care au cautat prin docu¬mentele masoneriei de la Paris, deschise recent
(s-a cautat de pilda in loja care fabrica, asa-zicand, pe masonii
romani). Cuza n-a fost gasit, asa incat imi cer si eu
iertare pentru ca, intr-o carte frantuzeasca, am repetat acelasi lucru
pe care l-am citit intr-o carte de istorie a masoneriei. Nu s-a dovedit
pana acum ca ar fi fost mason Cuza. Dar un lucru este cert, tinerii unionisti
care i-au propus can¬didatura si care l-au votat erau, mai toti, masoni.
El a fost creatia masonilor la inceput. Vom vedea mai tarziu ca
tot masonii l-au rasturnat dupa sapte ani! Am pus astfel Europa in fata unui fapt implinit: alegerea aceluiasi
domn in cele doua principate. A fost nevoie de vreo trei ani de discutii
diplomatice grele si de ajutorul lui Napoleon al III-lea, un fel de nas la faurirea
Romaniei, pentru a se admite, in fine, ca avem un singur domnitor,
cu conditia ca situatia sa dureze numai pe timpul domniei lui, de sapte ani.
Dupa vreo trei ani ni s-a permis ca aceasta tara, care se numea la inceput
„Principatele Unite ale Valahiei si Moldovei", sa se numeasca „Romania".
Numele tarii noastre este deci recent. De la numele de roman am fabricat
in 1862 un nume: Romania. De aseme¬nea in epoca aceea,
deja din 1848, se alege steagul — de fapt un amestec al unor steaguri
mai vechi ale voievozilor din Muntenia si Moldova. Albastru, galben, rosu a
deve¬nit steagul tarii noastre, sper, pentru totdeauna. |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|