Ne aflam din nou in fata unui fenomen ciudat: rusii, in timpul
cat ocupa Principatele dupa inca un razboi (1828-l829), care se
termina cu pacea de la Adrianopol (septembrie 1829), vor impune in Principate
un fel de noua constitutie care se va numi Regulamentul Organic.
Iata ironia: rusii, aflati sub un regim autocrat, fara liber¬tati, fara
parlament la ei in tara, vor impune in Principate un regim relativ
mai liberal decat al lor. Aparand si in Rusia, pe la inceputul
secolului XIX, miscari liberale, guvernatorul rus numit in Principate,
generalul Pavel Kiseleff (al carui nume il pastreaza o sosea din Bucuresti),
un conte relativ liberal, impreuna cu cei din jurul lui, s-a gandit
sa experimenteze in Principatele Romane un regim ceva mai liberal
decat in Rusia si in orice caz mai liberal decat cel
pe care turcii il impusesera Principatelor. Sa ne intelegem asupra
cuvintelor. Cand zic liberal, aceasta nu inseamna ca era de-acum
democratic. Constitutia era foarte aristocratica — in parlament
nu apareau decat boieri mari si mai mici —, dar se inspira dupa
unele modele europene: se tinea seama de independenta justitiei, iar parlamentul
era separat de executiv; iata deci aplicat, pen¬tru prima oara la noi in
tara (e drept, cam schiop), prin¬cipiul lui Montesquieu din veacul al XVIII-lea:
separarea puterilor; executivul, legislativul si judiciarul trebuie sa fie separati,
independenti unul de altul, pentru ca o tara sa poata fi carmuita intr-un
mod oarecum liberal, adica ferita de despotism si arbitrar. Acest principiu
apare pentru prima oara in Regulamentul Organic. b1z21zs
Soarta taranimii, in schimb, se inrautateste in urma Regulamentului
Organic, in 1829, prin pacea de la Adrianopol, turcii sunt siliti sa liberalizeze
navigatia pe Marea Neagra si pe Dunare, fortati bineinteles de rusi, dar
si de englezi, caci englezii dominau marile si voiau sa libera¬lizeze comertul.
De la o zi la alta, libertatea comertului in Principatele noastre face
ca boierimea, care poseda ma¬joritatea pamanturilor, sa se intereseze
de o exploatare mai intensiva ca sa produca grane pentru export. Pana
atunci taranul putea sa cultive intr-o oarecare libertate pamantul
boierilor, boierul era silit sa dea cel putin doua treimi din mosia lui taranilor,
care o cultivau cum voiau si ii dadeau boierului o cincime, o patrime
sau o treime, dar dijma nu ajungea la jumatate din recolta. Din momen¬tul
cand boierii nu mai sunt siliti sa dea graul turcilor la pret redus,
ci il pot vinde francezilor sau englezilor, pe Dunare, taranii incep
sa fie mult mai exploatati de marii proprietari decat erau inainte
de epoca Regulamentului Organic.
Iata cum progresul isi are si reversul lui. Prima constitutie romaneasca
reprezinta embrionul unei legis¬latii de tip occidental, dar, pe de alta
parte, inrautateste soarta taranilor in asa masura incat,
mai tarziu, unii ganditori socialisti vor spune ca avem de-a face
cu o epoca de neoiobagie. Degeaba era taranul liber (nu mai exista serbie la
noi de la mijlocul secolului XVIII, am pomenit mai sus despre reforma lui Constantin
Mavrocordat), fap¬tul ca era silit sa foloseasca pamantul boierului
si sa-i dea jumatate din munca efectuata cu mana, cu plugul si cu boii
lui, a facut ca situatia taranimii sa se degradeze. Iar aceasta in contextul
in care, datorita imbunatatirii conditi¬ilor de igiena si a
progreselor medicinei (vaccinul impotri¬va variolei — careia
i se spunea „altoi de varsat" — se introdusese la inceputul
veacului), populatia la sate a cres¬cut mult in secolul al XIX-lea.
Pe plan politic, aplicarea Regulamentului Organic a insemnat si o interventie
permanenta in treburile tarii a reprezentantilor rusi la Bucuresti (pana
in 1834, generalul conte Pavel Kiseleff, apoi consulii rusi de la Bucuresti
si Iasi), in asa masura incat cele doua principate devenisera
practic tari aflate sub protectorat rusesc. Situatia dom¬nilor, Mihaita
Voda Sturdza (1834-l849) in Moldova, Alexandru Ghica (1834-l842) si Gheorghe
Bibescu (1842-l848) in Muntenia, a fost extrem de grea, mereu invinuiti
de liberalii dinauntru ca nu rezista destul pre¬siunilor rusesti, si de
consulii rusi ca cedeaza prea mult opozitiei dinauntru. In Muntenia in
special, Alexandru Ghica s-a confruntat in Adunarea legislativa cu o pu¬ternica
opozitie, de tendinta antirusa. Unul dintre sefii acestei opozitii, Ion Campineanu,
a si plecat in Occident pentru a trezi interesul marilor puteri in
problema romaneasca si e de mirare cum a putut fi primit in audi¬enta
de prim-ministri apuseni, Lord Palmerston la Londra si Adolphe Thiers la Paris.
Apartinand unei familii boieresti de prim rang, inrudit cu Cantacuzinii
si cu Cantemirestii, el a fost introdus in cercurile occidentale de printul
Adam Czartoryski, fruntas al emigratiei poloneze si fost consilier al tarului.
Alta explicatie a relativului succes al lui Campineanu au fost legaturile
sale cu masoneria.
intors in tara, a fost inchis un timp — ca si tanarul
Mitica Filipescu, primul nostru doctor in drept de la Paris si care, cu
toate ca apartinea uneia dintre cele mai puter¬nice familii boieresti din
Muntenia, poate fi considerat, prin proiectul sau politic, ca primul om politic
sociali¬zant din tara noastra. Filipescu a murit in inchisoare.
O data cu el fusese inchis si tanarul Nicolae Balcescu, care va
juca un rol de frunte in revolutia de la 1848. in inchisoare
se imbolnaveste el de tuberculoza („oftica" i se zicea pe atunci)
care-l va dobori de tanar.
Mai abil si mai iubit de rusi, Sturdza s-a mentinut mai mult pe tron. Cu toate
slabiciunile de care toti trei domnitorii au fost invinuiti, se poate
spune, obiectiv, ca in timpul guvernarii lor ambele principate au facut
pro¬grese mari in domeniul economic si in domeniul cultural.
S-au cladit orase intregi, ca Braila (privita, o vreme, de straini, ca
mai frumoasa decat Bucurestii), Alexandria (dupa numele lui Alexandru
Ghica); s-au deschis dru¬muri, s-au pavat si iluminat cele doua capitale.
La Iasi, Mihaita Voda a inaugurat o universitate (Academia Mihaileana) si a
intretinut un teatru francez. Comertul in ambele principate a luat
avant, ca urmare a clauzelor tratatului de la Adrianopol, care liberalizase
comertul pe Dunare si Marea Neagra si suprimase monopolul turcesc pe cereale
si vite. Atunci a inceput sa se inchege cu ade¬varat o burghezie
romaneasca, din negustorime si din mica boierime. O consecinta neprevazuta
a fost insa si imigrarea din ce in ce mai masiva in Moldova
a evreilor din Galitia, Polonia si Rusia, atrasi de o noua piata comer¬ciala
in stare oarecum „virgina".