Realizarea unui cadru cronologic folositor si valid pentru Minoicul timpuriu (MT) din Creta e dificila din cauza unor probleme independente:

1.Majoritatea materialului MT cunoscut noua pana destul de curand, a fost excavat intre 1900 si 1920 cand tehnicile pentru sapaturi in zona nu erau dezvoltate si nivelurile inregistrarii sapaturilor erau in general scazute.

2. Asezari importante (situri) excavate intre 1930 si 1965 nu au fost publicate cu nici un detaliu (mormintele tholos la Lebena; satul de la Ellenes Amariou; putul MT I de la Cnossos etc.).

3. La asezarile importante tip palat din Cnossos si Phaistos, nivelele MT au fost indepartate prin terasare cand primele palate au fost construite in Minoicul mijlociu (MM) IB. Exista motive pentru a se crede ca aceste asezari aveau deja o importanta majora in perioada MT dar arhitectura acestei perioade, precum si ceea ce trebuie ca a reprezentat o serie valoroasa de depozite stratificate, s-au pierdut pentru totdeauna.

4. Obiceiul de a se refolosi mormintele M.T. pentru un numar mare de inmormantari (mormintele circulare tholos in campia Mesara in S; morminte sub forma de case dreptunghiulare cu multiple camere in nord-est si est) a facut imposibil sa se izoleze un numar semnificativ de inmormantari individuale MT cu bunurile de mormant aferente. Drept rezultat, avem o gramada de material MT din aceste morminte care poate fi datat relativ numai pe baze stilistice. Deci nu putem sa notam dezvoltarea cronologica in detaliu pentru numeroasele clase de obiecte care se gasesc in primul rand in morminte: peceti, vase de piatra, obiecte de bronz, figurine etc.

5. Divizarea perioadei in MT I, II si III facuta de Evans destul de artificial si pe baza stratigrafiei observate la Cnossos a provocat destule necazuri pentru ca olaritul MT in general si cel al fazei MT II in special variaza considerabil de la o regiune la alta in Creta. Doar recent au fost studiate si publicate in detaliu destule produse de olarit din perioada MT (lucrarea lui Day, Whitelaw si Wilsson care se bazeaza pe opera anterioara a lui Warren) pentru a permite o astfel de localizare ceramica si dezvoltarea ei sa inceapa sa fie afirmata corespunzator.

Minoicul timpuriu I (cca. 3.100 / 3.000-2.700 / 2.650 i.Chr)

Existenta unei astfel de perioade ca o faza distinctiva a fost o vreme negata de catre Levi pe baza excavatiilor sale la Phaistos dar la sfarsitul anilor 50 Hood a descoperit un put la Cnossos care era umplut cu obiecte de olarit exclusiv de tipul MT I. Descoperirea ulterioara a lui Alexion a unui nivel amestecat FN-MT I stratificat sub un nivel MT IIIB in mormantul Tholos 2 la Lebena, alaturi de documentele lui Waren si Tzedhakis dovedind o faza distincta MT I la Debla in vestul Cretei au stabilit pana la mijlocul anilor 70 ca un asamblaj distinct MT I a existat intr-adevar pe suprafata insulei.

Ceramica MT se distinge de cea a perioadelor precedente LN-FN prin introducerea formei de ulcior si prin prezenta unor cantitati mari de obiecte pictate. Cel putin patru clase principale de ceramica sau obiecte ale fazei MT I merita sa fie mentionate:

Forma favorita la acest articol dupa model lustruit in mod natural de culoare neagra, gri sau maro, este aceea de cupa (una fara maner cu picior inalt gen piedestal). Formele si decoratia sugereaza ca acest obiect poate fi derivat din prototipuri in lemn gen lustruit, fiind o incercare constienta de a imita greutatea obiectului din lemn original. Acest articol se gaseste cel mai ades in Creta de N, ocazional in sud dar nu in est. Dispare destul de repede dupa MT I.

Formele favorite la aceste articole de asemenea cu suprafata de culoare intunecata sunt sticla si pixidele joase. Gasite numai in nordul si nord-estul Cretei si ori importate din Ciclade sau modelate indeaproape dupa prototipuri cicladice, aceste obiecte sunt importante in stabilirea contemporaneitatii perioadei MT I si a fazei Kampos a culturii Grotta-Pelos a perioadei Cicladicului timpuriu I.

Vopseaua acestor obiecte pictate dupa o schema alb pe negru variaza de la rosu la maro si negru depinzand de ardere. Formele preferate sunt ulciorul, cupele (cestile) cu doua toarte si bolurile (castroanele). Modelele de pictare sunt exclusiv rectilinii (de obicei, grupuri de diagonale paralele). Exemplele pot fi impartite in doua grupuri larg definite sau stiluri care se pare ca au o semnificatie cronologica. Astfel stilul I al perioadei MT I este caracterizat prin prezenta bazei rotunde la vase si printr-o decorare simpla care are ca scop sa accentueze forma vasului. Stilul II al perioadei MT II pe da alta parte, prezinta vase cu baza turtita, folosirea accentuata a modelelor cu cruci si in general, o legatura mai slaba intre forma vasului si decorare. Obiectele Ayios Onouphrios se gasesc in primul rand in partile nordice si central-sudice ale insulei. Stilul I nu se gaseste in est in timp ce stilul II nu e niciodata un lucru obisnuit acolo. Dezvoltari locale ale Ayios Onouphrios I include articole Koumassa, in centru-sud si articole Myrtos in SE.

Aceste obiecte, caracterizate prin prezenta modelelor in alb adaugate peste o baza de culoare rosu-inchis pictata solid sunt relativ complementare in ceea ce priveste aria formelor lor, obiectelor Ayios Onouphrios; nu exista ulcioare, marea majoritate a formelor folosite fiind acelea a vaselor joase, farfuriilor, platourilor si castroanelor. Vasele au adesea baza rotunda si modelele sunt asemanatoare ca desen (plan) acelora aparand pe obiectele Ayios Onouphrios. Ca si cele din urma, obiectele Lebena se gasesc in primul rand in partile de nord si centru-sud ale Cretei si dupa cat se pare si-au avut originea in campia Mesara. Probabil ca au supravietuit in prima parte a perioadei MT II dar cu siguranta ca nu au avut popularitatea si influenta durabila a clasei Ayios Onouphrios pictata intunecos pe luminos.

La sfarsitul perioadei neolitice au existat asezari deschise la Cnossos si Phaistos dar cele mai multe situri din neoliticul tarziu sunt in pesteri (Trapeza, Miamou). Unele pesteri continua sa fie ocupate in MT I dar numarul siturilor deschise acum, creste. Totusi destul de putine lucruri sunt cunoscute despre arhitectura MT I. Exista urme de cladiri rectangulare la Mochlos; la Debla, in vestul Cretei exista cladiri mici stand liber pe varful unui deal de la poalele Muntilor Albi, mai degraba niste colibe ocupate sezonier de catre pastori decat o asezare permanenta, si de aici caracterul atipic mai mult decat caracteristic; la Ellenes Amarion exista ansamble de locuinte cu multe camere cat si o casa; si la Phaistos este o camera dreptunghiulara avand podeaua tencuita in rosu. Un put de mai bine de 10 m adancime din aceasta perioada a fost descoperit la Cnossos. Probabil ca au existat sate destul de mari in aceasta perioada atat la Cnossos cat si la Phaistos. Dar putin din fiecare a supravietuit.

Lipsa bolurilor de piatra din aceasta faza sugereaza faptul ca aceasta industrie inca nu incepuse in Creta; doua boluri de piatra din perioada predinastica sau a dinastiei timpurii egiptene despre care se spune ca au fost gasite intr-o cladire LN la Cnossos, sunt invocate de unii ca exemplificatoare pentru faptul ca astfel de obiecte erau deja importate. Nici o pecete datata clar ca apartinand perioadei MT I inca nu a fost gasita dar poate sa fi existat. Figurine de marmura din asa-numitul tip Ayios Onouphrios se poate sa fi fost facute deja in MT I. O figurina din marmura a unui animal din aceasta data este cunoscuta din Lebena.

Nici un metal nu a fost gasit intr-un context clar MT I dar toporul de arama din Cnossos LN arata ca metalurgia a fost fara indoiala practicata. Descoperirea de pumnale si sule de arama la Pyrgos si Kanli Kastelli unde, nici un material datand din MT II n-a fost gasit poate indica ca obiecte de acest fel erau deja produse in MT I.

Ceramica sub forma obiectelor incizate (sculptate) arata legatura cu cultura Grotta-Pelos a insulelor din perioada CT I ale centrului egeean. E posibil sa fi fost niste legaturi (contacte) slabe cu vestul Anatoliei si Levant dar nici un contact extern nu este foarte puternic.

Minoicul timpuriu II (cca. 2.700 / 2.650-2.150 i.Chr.)

Obiectele Ayios Onouphrios si probabil si cele ale Lebenei continua din MT I. Articolele Pyrgos dispar ca si articolele sculptate grosolan cu legaturile sale cicladice. Urmatoarele obiecte noi sunt semnificative:

Foarte fine ca structura si avand de obicei o suprafata lustruita, aceste vase sunt tipice pentru inceputul perioadei care este deci numita MT IIA. Formele preferate sunt pixidele sferice si cilindrice. Decorarea, exclusiv incizata de obicei ia forma diagonalelor scurte, semicercurilor, inelelor si punctelor. Aceste obiecte se gasesc prin toata insula cu toate ca niciodata in cantitati foarte mari.

Pictate solid dar intentionat acoperite cu modele in culori inchise si deschise de forme diferite si in general cu suprafete inchise, aceste articole se intalnesc in cantitati mici in unele depozite MT IIA in estul Cretei dar devin dominante printre vasele fine din urmatoarea faza MT IIB de-a lungul partilor estice si sudice ale insulei. Formele favorite sunt ulcioarele cu baza plata, ceainice, farfurii, castroane prevazute cu canale si cupe. Ulcioarele si ceainicele au adesea aplicate perete („ochi”) de fiecare parte a buzei. Relativ rare in regiunile de nord- centrul si vestic al Cretei, aceste vase scad abrupt in popularitate chiar si in est si sud dupa MT IIB.

Pe langa articolele de olarit strict utilitare, teracota a fost de asemenea folosita ocazional ca material pentru vase antropomorfe si zoomorfe, care se presupune ca foloseau ca vase rituale atat in asezari („Zeita Myrtos”) cat si in ceremoniile de inmormantare (majoritatea lor fiind gasite in morminte).

Cele trei situri importante excavate sunt Vasiliki, pe partea vestica a istmului Ierapetra, Fornou Korifi (Myrtos) pe coasta sudica la ca. 12 km la V de Ierapetra, si Trypiti pe coasta sudica le vreo 40 km mai la V de Myrtos. Primele doua situri cunosc apogeul in faza MT IIB, pe langa sau la sfarsitul careia ambele sunt distruse de foc; ultimul sit pare sa fi atins culmea in urmatoarea faza MT III cu toate ca fusese deja ocupat inca din MT I si devenise asezare importanta pana in MT II. In faza mai timpurie MT IIA, exista urme de cladiri importante la Vasiliki si Palaikastro deci complexul mare MT IIB de la Vasiliki nu este fara antecedent.

Conservate si excavate sunt doua aripi la SE si SV de ceea ce era considerata la inceput ca fiind o singura cladire foarte mare cu patru astfel de aripi aranjate in jurul unei curti centrale mari. Aripile care au supravietuit sunt ambele de aproximativ 30 m si constau in numeroase camere incluzand atat camari cat si ceea ce pare sa fie apartamente rezidentiale legate prin coridoare. Aripa de SV e conservata la nivelul pamantului in timp ce aripa din SE exista numai sub forma unei pivnite, datorita inclinarii dealului jos pe care se afla situl. La V exista o curte pavata peste o parte din care a fost construita aripa de SV. Tehnica de constructie poate fi descrisa ca „zidarie cu moloz pe jumatate lucrat in lemnarie”: pietrele de teren, de calcar, ale zidurilor sunt impachetate in mortar (tencuiala) de noroi si sunt intarite de un cadru de lemn, constand din lemne patrate trecand orizontal si vertical, imediat pe sub fatetele zidului tencuit si legand grinzi rotunjite trecand transversal prin grosimea zidurilor. Zidurile superioare erau construite in intregime din caramizi de pamant (noroi) in timp ce drugi de lemn avand deasupra trestie, bambus si noroi erau folositi la tavane. Unele ziduri erau acoperite pe interior cu tencuiala de var vopsit in rosu. Americanul care s-a ocupat cu excavatiile la inceput, Seager, a repartizat in fapt toate ramasitele MT de la sit unei singure cladiri, imensa pentru vremea ei pe care o botezase “Casa de pe varful dealului” si pe care a restaurat-o dupa liniile palatelor ulterioare din perioadele Minoicului mijlociu si tarziu. Reinvestigarea complexului la sfarsitul anilor 60 si inceputul anilor 70 de catre Zois a dus la intelegerea faptului ca cele doua aripi care au supravietuit sunt de fapt doua cladiri separate databile din perioade putin diferite in cadrul fazei MT IIB. Astfel nu exista motive pentru a considera ansamblul „Casa de pe varful dealului” sa fie un predecesor al planului palatului minoic intreg cu o curte mare centrala, curte de V. Totusi noile structuri separate rebotezate „Casa rosie” (fosta aripa sud-estica) si „Casa vestica” (fosta aripa sud-vestica) sunt totusi dovezi ale unei arhitecturi complexe si destul de sofisticate, destul de diferita in ceea ce priveste atat tehnica de planificare cat si cea de constructie, de „Casa tiglelor” si alte cladiri monumentale de pe teritoriul continental grecesc contemporan. Sapaturile care au continuat la Vasiliki la inceputul anilor '90 sugereaza deci si faptul ca asezarea MT II de aici nu a constat niciodata din mai mult de aproximativ patru case mari intinzandu-se pe o arie de aproximativ 80x40 m sau 0,32 ha. O groapa de maslini carbonizati dintr-un depozit sigilat MT IIB reprezinta un supliment la groapa de maslini datata cu mai putina siguranta si descoperita la Myrtos, dar nici marimea acestor maslini, nici evident numarul lor nu aduc multe dovezi privind gradul in care fructul era exportat si cu atat mai putin daca maslinii erau salbatici sau cultivati. Un mulaj din doua parti de la Vasiliki atesta prelucrarea metalului in MT II la sit.

Myrtos

Descoperit pe dea-ntregul in doar doua sezoane (1967-68) si publicat total doar patru ani mai tarziu, acest mic (30x50 m) dar enorm de important sit are doua faze principale de ocupatie, ambele datate din perioada MT II. Diferente minore in olarit intre cele doua faze permit distingerea (diferentierea) MT IIA (Perioada I) si MT IIB (Perioada II), prima caracterizata in principal prin prezenta in cantitati mici a articolelor fine cenusii si prin o gama larga de elemente de olarit vopsite dupa un model intunecos pe luminos, a doua printr-o gama restransa de elemente de olarit vopsite dupa un model intunecos pe luminos si prin dominarea vaselor Vasiliki si a altora vopsite solid. Situl a fost distrus complet de un foc violent ce a fost datat cu radio-carbon intre 2.292 si 1.770 i.Chr. (2.960-2.150 i.Chr.). Datarea unor elemente de olarit prin termoluminiscenta se intinde de la 2.580 la 2.170 i.Chr. cu o medie de 2.373 i.Chr. Data arheologica propusa la inceput de catre cel ce se ocupase cu sapaturile pentru MT II a fost aproximativ 2.600-2.170 i.Chr. in interiorul careia el a plasat data distrugerii Myrtosului la circa 2.200 i.Chr. (comparativ „Casa Tiglelor” la Lerna a fost distrusa aproximativ la 2.300 i.Chr.). Mai recent cel ce se ocupase de sapaturi a notat data distrugerii Myrtosului ca fiind 2.850-2.305 i.Chr.

Un posibil motiv pentru intemeierea sitului in MT IIA este cresterea populatiei in centrul Cretei care a provocat expansiunea spre est si intemeierea de numeroase asezari incluzand Vasiliki. Nu este nici o intrerupere aparenta in ocuparea Myrtosului intre perioada MT IIA si perioada MT IIB.

Destul de putine elemente de arhitectura din Perioada I s-au pastrat, cel mai interesant fiind pe departe un atelier mic de olarit (camerele 47-51, si in special 49 si 51). Planul complet al asezarii Perioadei II a fost sapat si conservat. Consta dintr-un conglomerat de ca. 65 de camere, coridoare si arii deschise, toate pe o suprafata de 0,15 ha. Acest complex este limitat la exterior spre sud si vest de un zid de latime obisnuita ce de- abia poate fi considerat “fortificatie” dar totusi este strapuns de doar doua deschizaturi: o intrare principala la sud in apropierea unei cai de acces din afara si o a doua intrare la vest. Partea de est a sitului se intinde de-a lungul marginii a ceea ce reprezenta un deal, in timp ce marginea de nord este unica prin faptul ca este destul de sarac definita. Cai de trecere importante trec prin asezare de la nord la sud si de la est la vest, de fiecare data incepand de la una din intrarile principale. Zidurile sunt construite din moloz de noroi impachetat dar le lipseste cadrul pe jumatate lemnos al contemporanului Vasiliki. Zidurile si acoperisurile erau tencuite vast, zidurile fiind uneori vopsite in rosu. Constructia acoperisului era simpla si plata: ramuri de maslin avand deasupra trestie si tencuiala. Lipsa deschiderilor acoperisului, mai mari de 2,5 m sugereaza faptul ca nu erau copaci mari in zona care sa fi furnizat grinzi mari pentru tavan. Modelele constau doar dintr-o temelie acoperita cu lut alb, cu o grosime variabila, pentru a face suprafata podelei aproximativ egala. Nu exista nici o dovada nicaieri in asezare ca exista un al doilea etaj, doar tavanele plate ale multor camere erau probabil folosite ca lucrari in aer liber si spatii de locuit si mai multe zone acoperite se pare ca erau accesibile numai pe deasupra (prin usa-trapa din tavan).

Warren a interpretat initial complexul arhitectural al perioadei II de la Myrtos ca o unitate ce se presupune ca era administrata de o autoritate centrala si avand un numar de ateliere specializate pe anumite functionalitati, camere de depozitare si alte arii de activitate precum camere de cult care deserveau o intreaga comunitate estimata la ca. 100-120 de persoane. Cu alte cuvinte Warren a vazut complexul ca o versiune miniaturala in unele aspecte importante a palatelor minoice de mai tarziu si de aici posibilitatea de a le fi model ancestral. Chiar inainte de publicarea totala a sitului Bronigan subliniase o interpretare oarecum diferita dupa care intregul complex era resedinta unui conducator local, resedinta in care el, ca si Warren, era pregatit sa vada un antecedent direct al palatelor de mai tarziu. Intr-o reinterpretare fundamentala a dovezilor facuta un deceniu mai tarziu, Whitelaw identifica complexul ca o aglomeratie de cinci sau sase unitati independente, fiecare de aceeasi marime si complexitate, sugerand faptul ca ele erau unitati individuale locuite de familii. Cresterea asezarii in stadii de la unitatea originala de locuire la eventualul grup de cinci sau sase poate fi urmarita printr-o analiza amanuntita a imbinarilor zidului si a invecinarilor. Aceasta reconstructie a istoriei asezarii si organizarii de baza este de asemenea sprijinita de o analiza atenta a descoperirilor mobile si a contextelor lor: astfel de spatii specializate functional ca cele ce se gasesc in asezare sunt mai degraba multiple decat singulare (bucatarii, camari, ateliere cu razboaie de tesut, albii de spalat rufe etc.) si sunt in cele mai multe cazuri trasaturi recurente ale unitatilor individuale de locuit (doua camere cu fata spre curtile publice care se poate sa fi fost proiectate pentru a gazdui rituale publice, ar fi exceptii). Nu e nici o dovada nici in arhitectura din unitatile individuale nici in descoperirile de acolo ca o ierarhie sociala ar fi existat in cadrul asezarii. Dupa Whitelaw intreaga asezare in faza sa initiala se poate sa fi gazduit un mic grup inrudit de aproximativ 50 de persoane descinzand in parte din constructorii primei unitati de locuit a Perioadei II. Decat sa fie resedinta unei autoritati centrale mai degraba umile de vreun fel, complexul este in schimb o buna dovada a naturii egalitare a societatii MT, unitatea sociala de baza careia un grup strans, comparabil cu familia contemporana, sa-i fi fost nucleul. Astfel, Myrtos pare sa fie comparabil indeaproape in ceea ce priveste marimea, populatia si durata indeletnicirilor (de la trei la patru generatii) o asezare tipica cicladica a epocii bronzului timpuriu.

Trypiti

Publicat pana acum numai in scurte rapoarte, preliminare, acest ansamblu spectacular, fotogenic, dar mic de camere rectilinii se aseamana indeaproape cu Myrtos in asezarea sa pe un deal destul de abrupt la cateva sute de metri de tarmul sudic al Cretei. Ca si la Myrtos, doua faze principale de construire au fost identificate si asezarea probabil e alcatuita din nu mai mult de aproximativ 6 cladiri individuale foarte aproape una de cealalta.

Industria de vase minoice de piatra, durabile, incepe din faza MT II. Exemple numeroase s-au gasit in mormintele de la Mochlos din nord-est si de asemenea in mormintele tholos (in forma de cupola) ale campiei Mesara din partea central sudica. Fragmente de vase de piatra de la asezarea de la Myrtos au fost probabil importate de pe coasta de nord, poate de la Mochlos. Vase de piatra facute din sist clorit si avand decoratie incizata sunt specifice MT II dar un mare numar de alte materiale se foloseau in paralel si au continuat sa fie exploatate in perioadele ulterioare (marmura, serpentina, tuf calcaros vulcanic etc.)

Pietre de sigiliu sunt de asemenea produse hotarator acum: patru terminate si trei neterminate, ca si un sigiliu au fost gasite in nivelele MT IIB ale perioadei II la Myrtos, o descoperire care de asemenea arata ca pecetile erau atat produse in acel sit cat si folosite pentru a imprima bucati de lut umed. O alta pecete a fost gasita la Trypiti. Toate fiind peceti de tipar cu desene simple rectilinii (de obicei nimic mai complicat decat cruci ridicate), pecetile Myrtos cu siguranta ca nu sunt la nivelul pecetilor MT II din Lerna II dintr-un punct de vedere pur estetic. Figurinele de marmura devin mai comune. Tipul Ayios Onouphrios continua sa fie produs. Figurine cu bratul indoit (FBI) de tip cicladic sunt importate din centrul egeean si in cele din urma o imitatie cretana specifica FBI cicladice cunoscuta ca tipul Koumasa este fabricata local in Creta.

Obiecte de metal se gasesc acum in cantitati semnificative pentru prima oara. Numeroase pumnale de arama si bronz sunt gasite in morminte, ca si un numar mare de bijuterii (in special la Mochlos). Un pumnal tipic a fost gasit in straturile MT IIA ale perioadei I la Myrtos. Uneltele de metal (fierastraie, dalti, topoare) totusi continua sa fie rare.

Atat Vasiliki cat si Myrtos au fost complet distruse de foc aproape de sfarsitul perioadei MT IIB. Myrtos nu a fost niciodata reocupat; Vasiliki a continuat sa fie un sat timp de secole dar nu a mai produs niciodata complexe atat de impresionante ca si Casele Rosie si de Vest. Nu se pune problema invadarii Cretei de catre o populatie straina de vreme ce culturile perioadelor MT II si MM I se dezvolta usor din aceea a MT II, dar un fel de centralizare a puterii politice se poate sa fi avut loc in Creta in timpul ultimelor doua secole ale Epocii bronzului timpuriu. E nevoie de mai multe dovezi, totusi pentru a dovedi existenta unui astfel de proces de centralizare si daca este real, sa-i fie stabilita calea.

Contactul vast cu Cicladele este dovedit de figurinele de marmura de tipul brat indoit, de catre vasele de piatra sculptata din sist clorit, de catre asemanarea de ansamblu dintre cele doua arii in tipuri de pumnal si pensete de arama si de catre elementele de olarit cicladic importate atat in asezari cat si in contexte funerare. Contacte dintre Creta si Grecia continentala sunt dovedite prin descoperirea fragmentelor de sosiere HT II Urfirnis intr-un context MT IIA la Cnossos si in depozite amestecate MT-MM la Platyvola in vestul Cretei, cat si prin prezenta probabil a catorva peceti MT si amulete in contexte HT si un vas MT intamplator intr-un context cicladic. Activitatea minoica la situl din Kastri pe Kythera e considerata de unii ca marcand stabilirea unei colonii minoice la acel sit inca din perioada MT II fiind de departe cea mai timpurie asezare minoica in afara Cretei insasi dar cea mai timpurie colonie de acolo nu e probabil realizata mai devreme de MM I, ramasitele din MT de acolo fiind pur si simple daramaturi lasate de catre pescarii din vestul Cretei care faceau excursii sezoniere in zona. Contactul cu Levantul este atestat de fildes si folosit pentru a face peceti minoice. Boluri de piatra de manufactura egipteana pot dovedi existenta unor contacte, ori cu Egiptul (direct) ori cu Levantul (indirect).

Minoicul timpuriu III (2.150-2.050 / 2.000 i.Chr.)

Evans a definit aceasta perioada din punctul de vedere al ceramicii, prin aparitia unor articole de ceramica vopsite dupa un model alb pe fond inchis la culoare, decorate intr-un stil cu totul diferit de cele anterioare Lebena din MT I si II. Aceasta definitie s-a bazat totusi in principal pe succesiunea ceramica tipica a siturilor din estul Cretei (Gournia, Vasiliki) si nu pe cea de la situl Cnossos la care a sapat chiar Evans. Multi ani definitia lui Evans a MT III a provocat o confuzie considerabila pentru cei care au sapat la siturile din afara estului Cretei, si a reprezentat o problema distincta pentru arheologii interesati de perioada imediata, precedand constructia primelor palate la Cnossos, Phaistos si poate Mallia in MM I. Lucrarea lui Andreou din 1978 a rezolvat o mare parte din aceasta confuzie prin publicarea in unele detalii a unui mare depozit din Cnossos (grupul Putului superior estic) care cu siguranta ca dateaza dupa MT II dar care in egala masura precede perioada MM IA cnossosiana sau cretana central-nordica, o perioada reprezentata de insasi grupul Kouloures al lui Andreou. Rezultatul muncii lui Andreou este ca MT III e acum definit ca o perioada distincta in centru-nord cat si in estul Cretei. Totusi e o perioada scurta in comparatie ori cu faza MT II care precede (500 de ani) ori cu faza MM I care urmeaza (250-300 de ani).

In estul Cretei ceramica MT III e caracterizata printr-un stil de modele pictat luminos pe intunecos care include atat ornamente rectilinii cat si curbate (cercuri, spirale). Astfel de elemente de ceramica par sa se dezvolte direct din clasa de modele pictate luminos pe intunecos prezenta in cantitati mici in perioada MT IIB la situri precum Myrtos. In Creta central-nordica exista relativ putine elemente de ceramica pictate luminos pe intunecos in aceasta faza si nici unul decorat cu spirale. De fapt elementele de ceramica pictate intunecos-pe luminos sunt mai populare in zona Cnossos cu toate ca modelele sunt rare si marea majoritate a decoratiilor pictate sunt pur si simplu liniare (dungi). Caracteristica in special pentru regiunea nordica este cupa cu picior sau cu baza joasa “pahare pentru oua”, o forma care se gaseste in partea estica a insulei sub forma importurilor. Ceea ce se intampla in sud in acest timp (in campia Mesara) nu este inca clar. Nici ornamentele pictate policrom nici cele barbotinate nu-si fac aparitia nicaieri in MM IA.

Atribuit acestei perioade la Cnossos este asa-numitul “hypogeum” (posibil un granar subteran, cu bolta ca o consola) la capatul sudic al palatului de mai tarziu, cat si un zid mare, posibil de la o cladire monumentala din acea perioada, aflata in partea de nord a curtii vestice a palatului de mai tarziu. Hood a sugerat ca zidul din urma, construit in intregime mai degraba din pietre decat din blocuri mari, patrate care sunt tipice palatelor MM IB, poate fi o parte dintr-un palat MT III la Cnossos. Avand in vedere terasarea vasta si demolarea consecventa a marii majoritati a structurilor MT in partea centrala a palatului de pe deal la Cnossos, aceasta sugestie probabil ca nu va putea fi niciodata dovedita sau infirmata.