In mitologia greaca, 9 zeite, fiice ale lui Zeus cu Mnemosyne, zeita memoriei. Se credea despre muze ca ii inspira pe artisti, in special pe poeti, filosofi si muzicieni. Tarziu, in vremurile romane(secolele 3-5) , se spunea ca fiecare muza domnea asupra unei anumite arte: Caliope era muza poeziei epice; Clio a istorii; Euterpe a poeziei lirice cantata cu acompaniament de flaut; Melpomena a tragediei; Terpsihora a cantecelor corale si a dansului; Erato a poeziei de dragoste canatata cu acompaniament de lira; Polimnia a poeziei sacre; Urania a astronomiei si Talia a comediei.

In mitologia greaca, un tanar frumos, fiu al zeului raului, Cephisus. Datorita frumusetii sale, multe femei s-au indragostit de Narcis, dar el le-a refuzat. Printre victimele dragostei a fost si nimfa Echo care a infruntat neplaceile Herei si care a fost condamnata de catre zeita sa nu mai vorbeasca nicodata, decat sa repete ceea ce i se spunea. Echo nu a putut astfel sa-i spuna lui Narcis despre dragostea pe care i-o purta, dar intr-o zi, pe cand acesta se plimba in padure, el s-a departat de insotitorii sai. Cand a strigat,”Este cinva aici?”, Echo a raspuns bucuroasa, „Aici, aici.”. Neputand sa o vada ascunsa printre copaci, Narcis a strigat,”Vino!”, iar raspunsul a venit inapoi „Vino!Vino!”, in timp ce Echo a iesit din padure cu bratele deschise. Narcis a refuzat dragotea lui Echo cu cruzime; ea a fost atat de umilita incat s-a ascuns intr-o pestera si a ramas acolo pana cand nu a mai ramas nimic din ea decat vocea. Pentru a-l pedepsi pe Narcis, razbunatoarea zeita Nemesis l-a facut pe acesta sa se indragosteasca nebuneste de chipul sau minunat. Privindu-se insistent, si neputand sa-si mai i-a ochii de la reflexia fetei sale intr-o fantana, el s-a „ofilit”. In locul in care zacea corpul sau, a crescut o floare foarte frumoasa, onorand numele si memoria lui Narcis.

Titius Livius ( Livy) - 59i.H.-17d.H, istoric roman, a carui „Istorie a Romei”, a fost una din principalele surse de informare despre inceputurile Romei si una dintre operele clasice ale vechii literaturi Romane. Livy s-a nascut si a murit la Patavium (Padova) in nordul Italiei, dar probabil si-a petrecut mare parte a vietii in Roma. „Istoria Romei” a fost o naratie de evenimente de la fondarea orasului , in 753 i.H. pana in anul 9 i.H., in 142 de carti. Dintre acestea numai 35 au supravietuit in forma completa: Cartile I-X, care cuprind in mare parte bilanturi semilegendare ale originii si ale inceputului istoriei orasului; Cartile XXI-XLV, care se ocupa cu Razboiul Macedonian si cu cel de-al doilea Razboi Punic. Exista fragmente a catorva alte carti, si continutul celor care au mai ramas, cunoscute din descrierile altor autori. Cartile au fost publicate in grupuri a cate cinci, primul in 26 i.H. iar ultimul dupa anul 14 d.H. h7e11ep
Scriind in timpul domniei Imparatului Augustus, cand Imperiul Roman domina lumea Mediteraneana, Livy a intentionat ca istoria sa sa demonstreze ca Roma a fost menita maretiei chiar si in vremea umilei sale origini. El a acceptat si a folosit materialul gasit in bilanturile inceputului istoriei Romane fara a incerca sa determine daca unul este mai demn de incredere decat altul, iar lucrul sau este mai bine evidentiat pentru stilul sau literar si pentru iscusinta dramatica, decat pentru acuratetea faptelor. Opera lui a fost cea mai bine citita si admirata istorie a Romei in vremurile stravechi, si a ramas asa si de-a lungul Evului Mediu, cat si in perioada Renasterii.

Cele 7 minuni ale lumii sunt opere de arta si arhitectura privite de catre observatorii Greciei antice si cei Romani ca fiind cele mai extraordinare structuri ale antichitatii.

(1)Piramidele Egiptului, construite la Giza de-a lungul celei de-a patra Dinastii (circa 2680-2544 i.H.), sunt cele mai vechi dintre cele 7 minuni si singurele care au mai ramas intacte pana in zilele noastre.

(2)Gradinile suspendate ale Semiramidei, probabil au fost construite de regele Nebuchadnezzar II (600 i.H.) si erau o serie de terase plantate , asemenea unui munte.

(3)Statuia lui Zeus (12 m), construita la mijlocul secolului al 5-lea i.H. de catre sculptorul grec Fidias, era principala atractie a Templului lui Zeus din Olimp.

(4)Templul lui Artemis din Efes (356 i.H.), care combina marimea foarte mare cu ornamentatiile, a fost distrus de catre goti in 262 d.H..

(5)Mausoleumul din Halicarnas (circa 353 i.H.) a fost un mormant monumental, decorat de catre cel mai renumit sculptor al acelor timpuri, pentru Regele Mausolus al Cariei, Asia Mica; din aceasta opera nu au mai ramas decat ramasite.

(6)Colosul din Rhodos era statuia de 30m, din bronz a zeului soarelui, in mitologia greaca, Helios; a fost inaltata in 280 i.H. pentru a pazi intrarea in portul din Rhodos, dar a fost distrusa dupa aproximativ 55 de ani.

(7)Farul din Alexandria (circa 280 i.H.), aflat pe o insula, in portul Alexandria, in Egipt, a fost un vechi far de 134m inaltime, distrus in secolul al 14-lea.

Minotaurul, in mitologia greaca, era monstrul cu cap de taur si corp de om. Era copilul lui Pasifae, regina Cretei, cu un taur alb ca zapada pe care Poseidon i l-a trimis sotului lui Pasifae, Regele Minos. Cand Minos a refuzat sa sacrifice bestia, Poseidon a facut-o pe Pasifae sa se indragosteasca de acesta. Dupa ce a dat nastere Minotaurului, Minos a dat ordin arhitectului si inventatorului Dedal sa construiasca un labirint din care sa nu se poata iesi decat cu ajutorul cuiva.Aici a fost nascut Minotaurul si crescut cu ramasite umane pe care Minos i le-a cerut Atenei ca tribut. Eroul grec, Tezeu s-a hotarat sa termine aceste sacrificii inutile si s-a oferit sa fie una dintre victime. Cand Tezeu a ajuns in Creta, fiica lui Minos, Ariadna s-a indragostit de el. Ea l-a ajutat sa scape dandu-i un ghem de sfoara, pe care l-a legat de usa labirintului, si pe care l-a desfacut pe parcursul drumului. Cand a ajuns la Minotaur, acesta dormea; l-a batut pe monstru pana l-a omorat, si apoi i-a condus pe cei care urmau sa fie sacrificati, ghidandu-se dupa sfoara, pana la intrarea in labirint.

Mucius Scaevola, a fost un erou roman in secolul al 6-lea i.H.Conform legendei, Scaevola a incercat sa-l omoare pe Lars Porsena (Rege in Closium, in Etruria, ultimul rege dintre cei etrusci), cand acesta a atacat Roma, in 509 i.H..Scaevola a intrat in cortul lui Porsena dar l-a omorat pe secretarul regelui din gresala. El a fost prins si a marturisit in fata tribunalului lui Porsena ca este unul din cei 300 de tineri romani care s-au dedicat omorarii lui Porsena. Amenintat cu tortura si cu moartea, daca refuza sa dezvaluie intreg complotul, Scaevola si-a bagat mana dreapta in foc si a tinut-o acolo pana cand a ars de tot. Actul sau l-a impresionat pe Porsena, astfel incat Scaevola a fost eliberat, iar Porsena a facut pace cu Roma.
Scaevola („stangaci”) a fost numele unei familii renumite din Roma in Perioada Republicana din secolul al 6-lea i.H. pana in secolul 1 i.H. Legenda lui Scaevola a fost aparent o incercare de a explica provenienta numelui familiei.

Horatius Cocles, a fost un legendar erou roman, apartinand sfarsitului secolului 6 i.H..Cand armata etrusca, condusa de Lars Porsena, s-a apropiat de Podul Sublician -; un pod de lemn care trecea fluviul Tibru, pana in Roma- Horatius impruna cu doi prieteni, s-au oferit sa-i tina pe dusmani departe de pod, pana cand romanii il distrugeau. Horatius i-a alungat pe insotitorii sai, cand podul mai avea putin si cadea, si s-a luptat singur cu etruscii pana cand acesta a fost distrus. El a inotat apoi pana pe partea cealalta a Tibrului. Ca recunostinta pentru faptul sau eroic, i s-a oferit tot pamantul pe care il poate ara intr-o zi. Horatius este binecunoscut in pomul lui Thomas Macaulay, „Horatius la Pod”.