b3h8hn
-; arma impotriva dominatiei fanariote

Abia lasate capitulaþiile de catre boierii din Þara Romaneasca pe masa reprezentanþilor de la Congresul de pace de la Focºani ºi incepea o noua etapa a luptei. Etapa care va continua fara oprire pana la 1774: popularizarea capitulaþiilor dincolo de perimetrul ruso-turc ºi in occident
ºi mai ales in Austria, direct interesata de spaþiul romanesc. In fond aºa cum observa ºi Alexandru Duþu odata cu trecerea þarilor romane de la
„conºtiinþa ortodoxa la cea naþionala”1 se conºtientiza primejdia reprezentata de o legatura prea stransa cu Rusia, care in acelaºi timp
þesea chiar un plan fantastic de trimitere a romanilor in stepa, desfiinþarea principatelor ºi deºertificarea teritoriului spre a prevenii noi conflicte.2
Faþa de astfel de opinii excentrice, patrioþii romani au inþeles sa raspunda prin accelerarea propagandei in ceea ce priveºte drepturile lor istorice consfinþite in capitulaþii. (incepe tot acum ºi prima lor folosire impotriva intereselor Rusiei ce cereau ca problema Principatelor sa nu devina o chestiune europeana ci una bilaterala: ruso-turca). Astfel in 1770 romanii cereau sa se bucure chiar de ar fi sa ajunga „supt stapanirea Rusiei ºi bucurandu-se de deplina noastra slobozenie, sa nu fim lipsiþi de mila ce avem supt stapanirea turceasca ci inca sa ni se mai inmulþeasca”3.
Imparatesei Ecaterina II-a ii cereau „asigurandu-li cu multa milostenie toate privilegiurile ºi drepturile lor”4. Intr-o scrisoare catre elciul
(ambasadorul -; n.n.) Austriei vizandu-se internaþionalizarea problemei se nota: „Principatele moldo-romane au statut totdeauna sloboade supt

Intr-o a 2-a scrisoare catre acelaºi elciu se scrie „privim imprejurarile de acum ca foarte princioase pentru a cere din nou vechile noastre drepturi ºi a ne pune intr-o stare de neatarnare”7 .
Neatarnarea aceasta era adevaratul vis al boierilor romani nicidecum stapanirea ruseasca cum au exagerat mulþi. Cu armatele ruse ocupand þara ºi aparand ca biruitoare, trimiºi la Petersburg precum odata la Istambul, cu forþa aproape, boierii romani gasesc curajul de a folosii capitulaþiile in favoarea lor ºi mai ales de a spune prin intermediul Austriei voinþa lor de independenþa ºi nu de distrugere statala.
Ce e interesant, este ca scrisorile menþionate mai sus sunt anterioare momentului 1772, prima impunere diplomatica a capitulaþiilor ilustrand din nou ca acestea erau deja redactate de boierii romani, cu mult inaintea congresului de la Focºani ºi nu sub influenþa Rusiei ci contrar ei.
In scrisoarea ce acompania trimiterea capitulaþiilor catre reprezentantul Rusiei, contele G.G. Orlov se preciza: „urmaºii strabunilor noºtri… care au legat ocrotirea þarii noastre de Poarta othomaniceasca, cunoºteau foarte bine modul cu care s-a dat patria noastra. Cu toate acestea, in fiecare neam din urma, se vede necunoaºterea acelor vechi invoieli ºi
þara gemand, nu cuteaza nici sa cracneasca spre a-ºi cere vechile sale drepturi”8 . Acesta era adevarul, proclamarea capitulaþiilor ºi discuþia in jurul lor era prohibita inainte de 1768 ºi acesta este motivul pentru care nu aflam informaþii amanunþite despre ele inainte de aceasta data9, in schimb ele aparand din abundenþa dupa 1768 cand razboiul ºi retragerea
Domnii lor pamanteni uniþi cu Ungaria ºi cu Transilvania, de unde au primit totdeauna ajutoare5 spre a se lupta impotriva deselor opintiri ce faceau
Turcii pentru a-i supune. In cele de pe urma, nevoia a silit pe parinþii noºtri a se preda supt mari condiþii, folositoare ºi insemnate, pe care insa tiranii au inceput a le restrange”6 .

administraþiei fanariote permit aceasta. Aici e marele rol al Rusiei care a permis agitaþia in jurul capitulaþiilor inþelegand sa o foloseasca in jocul ei diplomatic. Ca romanii nu au inþeles acelaºi lucru e de acceptat.
Istoriografia de la C. Giurescu a apreciat integral actele inaintate
Congresului de la Focºani ca „falsuri patriotice” cum spunea N. Iorga.
In fond analiza riguroasa a lui C. Giurescu se intindea doar asupra textelor capitulaþiilor moldovene ºi parþial a celor muntene, iar N. Iorga era cel care dadea verdictul asupra falsitaþii ca forma a textelor muntene10 referitoare la supunerea Þarii Romaneºti faþa de Imperiul otoman in timpul lui Mircea ºi a Laiota Basarab (1383 ºi 1460). Dar aceste acte au fost insoþite ºi de documente autentice lucru nereliefat pana acum, dar uºor observabil in enumerarea banului Mihai Cantacuzino: „firmanele care intareau privilegiurile þarei, firmane care totdeauna numeau pamantul romanesc autonom ºi de sine statator dintru inceput ºi indeosebi cinstit cu autonomia.
Firmane pentru a face negoþul Turcii la balciurile þarii, firmane care opresc trecerea prin þara nu numai a turcilor de rand, dar chiar ºi a
Paºilor celor mari.
Firmane care opresc apelul pamantenilor, de a nu fi traºi prin judecaþi afara din Þara Romaneasca.
Firmane care indreptaþeau pe Domni de a cauta pricinile de judecata intre Turcii ºi Romani11. Erau acestea documente neautentice?
Catuºi de puþin ºi iata cateva exemple de firmane sultanale, care la doar perioada razboiului din 1737-;1739 cand austriecii vor sa ia Muntenia ºi proclama acest lucru in oraºul Campulung primesc raspunsul „Noi cele doua provincii ale Moldovei ºi
Þarii Romaneºti am fost fara indoiala cele mai fericite din cate a supus casa otomana, deoarece suntem singurele carora li s-a acordat dintru inceput ºi le-a fost permanent menþinut privilegiul de a fi guvernate de domnii din naþia noastra ºi de ritul nostru”
(vezi ªerban Papacostea, „Tratatele Þarii Romaneºti ºi Moldovei cu Imperiul otoman in sec. XIV-;XVI; ficþiune politica ºi realitate istorica in „Stat, Societate, Naþiune. Interpretari istorice, p. 104 ºi aceste cuvinte erau rostite in plina epoca fanariota ºi de niºte clerici ºi oraºeni nu de cel mai inalt rang ºi cultura, dar in orice caz patrunºi inca de spiritul romanismului
ºi amintirea capitulaþiilor.

Astfel la 5-;14 noiembrie 1774 Abdul Hamid I declara „sa nu se ingaduie nimanui ostaºi sau civili sa intre in Þara Romaneasca ºi
Moldova”13 .
In privinþa comerþului „negustorii iºi vor prezenta scrisorile lor voievozilor Þarii Romaneºti ºi Moldovei ºi luand alte teºchererele de la voievozi vor ºedea in locurile care li se vor arata, in targurile ce vor fi organizate… nu vor intreþine vite ºi nu vor infiinþa caºle”13.
Pe 16/25 ianuarie 1782 „era oprita intrarea tuturor, fara porunca in Þara Romaneasca, iar cei ce o vor face contrariul sa fie impiedicaþi, opriþi ºi sa fie pedepsiþi”14 .
12/21 ianuarie 1785 „cand va sosi inalta parafa imparateasca sa va fie cunoscut ca þara Moldovei fiind din trecut ºi pana acum separata la cancelarie ºi fiind oprita calcarea ei cu piciorul, ea este libera in toate privinþele ….in þara mai sus pomenita sa nu intre nimeni”15.
Este vreunul din aceste documente diferit ca sens ºi forma de ceea ce enumera banul Cantacuzino ca documente remise pe masa conferinþei de la Focºani ?
Nu, banul Cantacuzino a uzat o metoda perfecta amestecand intre texte inedite, realizate de el ºi colaboratorii lui, texte autentice reuºind astfel sa puna in perplexitate partea otomana, care izvoarele arata clar nu a mai putut reacþiona. A strecurat ºi aici firmane care nu existau precum cel cu privire la „firmane care aratau cum alegerea Domnului se facea de romanii pamanteni ”16 sau poate erau firmane din vechime care noua nu ne-au parvenit, lucru care potrivit opiniilor unor turcologi
2 ani de la acest moment cuprindeau absolut toate prevederile enumerate de banul Mihai Cantacuzino.12

de renume este perfect posibil. Nu trebuie crezut ca aceste firmane erau doar post 1774, exista o pleiada de acte de acest gen cu conþinut aproape identic, de astfel documentele citate au un inceput similar „cand au fost cercetate condicele de porunci aflate in pastrare la Divanul meu imparatesc, s-a gasit scris ca fusesera date in repetate randuri porunci inalte ºi enumerarile continua ca la Mihai Cantacuzino „ca dupa ce raialele Þarii Romaneºti ºi Moldovei, care sunt ca ºi chelerul Inaltei mele imparaþii, iºi vor da gizielele lor dupa trebuinþa, sa nu se mai perceapa pentru socotelile vechi nici bani ºi nici altceva, orice ar fi ele, iar in cazul certurilor dintre musulmani ºi raiale sau dintre raiale, voievodul Þarii Romaneºti…sa le dea drepturile ce se vor dovedi”17.
Este exact formularea lui Mihai Cantacuzino cu privire la firmanele de judecaþi ºi zeci de astfel de „nizamuri ºi firmane ar putea fi date spre a arata ca banul Cantacuzino a dat documente reale, existente delegaþilor ruºi care i-au pus in incurcatura pe turci. Cand aceºtia potrivit obiceiurilor lor” au cercetat inscrisurile de porunci pastrate la Divanul meu imparatesc”18 cu cele furnizate de Cantacuzino ºi de ruºi s-a gasit o identitate perfecta ceea ce ne explica de ce turcii au acceptat celebra menþiune in tratatul de la 1774 privind vechile drepturi ale Principatelor ºi nu le-au respins „ex. abrupto” pentru ca banul Mihai Cantacuzino spusese parþial adevarul ºi documentele falsificate ca forma erau ºi ele valabile in conþinut19 .
Acest amestec de adevar, acte originale ºi reconstituiri (sa nu uitam ca Repnin ceruse boierilor sa aduca originalele actelor ºi cererilor lor)20.
Ceea ce Mihai Cantacuzino facuse; amestecate intre documente originale, emanate de la Poarta acte realizate intern, dar care alcatuiau un tot ºi impinse suficient de mult in trecut pentru ca depistarea lor sa fie dificila.
Astfel se explica marea victorie a capitulaþiilor: ele nu au fost declarate false ºi respinse de Poarta in mod oficial, clar ºi ferm niciodata (singura punere sub intrebare, dar extrem de moderata a aparut la 1856 cand

In plus ceea ce a provocat ºi mai mult consternarea Porþii a fost un capitol sugestiv intitulat: „stricarea privileghiilor ºi ruinarea Þarii
Romaneºti”22 prin care in contrast cu toate asigurarile date de Poarta era descrisa situaþia de facto a þarii.
Perioada 1772-1774, in pofida intreruperii negocierilor de la
Focºani, este prin excelenþa perioada diplomatica a confruntarii. Dupa primele victorii surprinzator de rapide ale armatei ruse in anii precedenþi conflictul va trena ºi va aparea tot mai clar in urma implicarii general europene ºi in special a Austriei ca adevarata soluþie va aparea pe plan diplomatic, infrangerea oricat de severa a Turciei neputand duce automat la ocuparea teritoriului de catre Rusia ci doar la o intervenþie europeana.
„Dezmembrarea Poloniei o anunþa pe a Turciei ºi nu exista cabinet sau om de stat care sa nu aiba un proiect de imparþire a Imperiului otoman
þinut in rezerva pentru momentul oportun. Privita din acest unghi de vedere suzeranitatea otomana a constituit o piedica in calea anexarii principatelor de catre alte puteri, in calea declanºarii unei tragedii asemanatoare celei poloneze”23.
Existenþa noastra va fi in primul rand salvata in aceasta perioada de rivalitatea ruso-austriaca ºi de interesul general european pentru aceasta zona ºi tot aceasta rivalitate va permite capitulaþiilor sa iºi caºtige reputaþia internaþionala.
Astfel inca din 1769 viitorul imparat Iosif al II-lea ii va declara lui
Frederic al II-lea ca „nici el, nici mama sa nu vor accepta vreodata ca ruºii sa ramana in posesia Moldovei ºi Valahiei”24.
Perioada 1772-1774 este deci o perioada propice agitarii problemei capitulaþiilor ºi in plus o perioada pentru Moldova de formulare suplimentara a acestor acte. Ajungandu-se ºi pentru aceasta þara la primul text definitiv al capitulaþiilor moldovene aflat sub influenþa combinata a reprezentantul turc a declarat ca nu s-au putut gasii in arhivele þarii sale urme ale capitulaþiilor 21.

actelor finalizate de boierii din Þara Romaneasca ºi de tradiþia cantemiriana ce apreciase ca „bisericile, legea, giudecaþile, obicei ele nezmintite ºi nebetejite ºi le-au pazit… in þarile noastre nu s-au cladit moschei, ceea ce este cel mai mare semnul vrednicii ºi slobozii”25
La fel de importanta ºi ilustrativa pentru realizarea capitulaþiilor inainte de 1772 ºi chiar de 1770 ºi in Moldova ºi de corelarea lor cu realitaþi ºi informaþii istorice este existenþa unui apel al boierilor ºi clerului moldovean catre þarina, in decembrie 1769 ºi in care solicitau retrocedarea din Polonia a inventarului ºi documentelor Mitropoliei
Moldovei care conþine vechile drepturi ale þarii ºi care fusesera luate in urma expediþiilor lui Ioan Sobiescki din 1686.26 Deci inca din 1769 acesta cauta informaþie istorica pe baza relatarilor lui Cantemir despre drepturile þarii ajunse in Polonia, practic deci organizau o adevarata vanatoare de documente menite a ne proba drepturile in faþa noii puteri ce dorea a ne ocrotii.
Fara indoiala ca ramasese in memoria oamenilor politici romani amintirea proclamaþiei din 30 mai 1711 care justifica acþiunea Moldovei prin necurmatele incalcari ale suveranitaþii ei, a tractatelor ei” de catre
Poarta. Aici se invocau vechile capitulaþii acordate de otomani lui Bogdan al III-lea, drepturi ale þarii nerespectate de turcii”27-28.
Opinia generala e ca dezbaterea in jurul capitulaþiilor a inceput abia cu 1772/1774, dar este o opinie falsa. Inca de la jumatatea sec.
XVII in faþa luptei intre boierimea autohtona ºi cea de origine greceasca
(vezi conflictul vestit Cantacuzini -; Leurdeni, extins pe aproape 3 decenii pana la domnia lui ªerban Cantacuzino 1678-1688) ºi in faþa presiunilor tot mai crescute ale Porþii asupra drepturilor principalelor aceste acte

Aºa cum mulþi istorici inþeleg „intr-o vreme dominata covarºitor de spiritul tradiþiei, argumentarea boierilor romani trebuia neaparat sa se rezeme pe invocarea situaþiilor din trecut, pe drepturile istorice ale
þarilor lor.”30 Astfel se explica valul de menþiuni care patrund in intreaga societate romaneasca din afara arcului Carpaþilor, in sec. XVII-;XVIII cu o accentuare deosebita dupa 1770, cand intalnim ca element propice eventual chiar sub forma unei anexiuni legale (printr-o aderare chipurile benevola) Rusia trebuia sa le intareasca Tarilor Romane poziþia externa distincta, adica statutul special de autonomie rezultat din capitulaþii”31.
Dupa anul 1773, probabil an nu numai de acþiuni militare, dar ºi de concentrare pe problema capitulaþiilor, anul 1774 se deschide la 30 martie cu o scrisoare adresata „imparatesei Rusiei, contelui I.N. Panin
ºi mareºalului -; conte Romanþof” in care se arata ingrijorarea factorilor politici din Principate ce observa ca Rusia e mai puþin dornica sa sprijine cauza „capitulaþiilor” in urma complicaþiilor situaþiei internaþionale.
„Temerea noastra nu este ca ne vom pierde numai privilegiile, ci ca mai mulþi dintre noi ne vom pierde ºi viaþa (temere dupa cum am vazut indreptaþita de evenimentele ulterioare -; n.n.) pentru ca tiranul paþit din cele trecute va schimba chipul carmuirii noastre in paºalac
(…) ºi nici un fel de invoiala sau tractat nu-l va putea face sa le pazeasca”32. incep a fi tot mai des ridicate la rang de principiu diplomatic. Astfel cronicarul Radu Popescu la inceputul secolului al XVIII-lea ºtia despre capitulaþii suficiente informaþii (sa nu uitam aceasta cronica se afla in posesia boierului Pana Filipescu care nu intamplator e unul din creatorii capitulaþiilor). „Deci dupa ce au facut Mircea Voda aceste izbande, vazand obraznicia turcilor, s-au impacat cu ei ºi le-au fost dand plocon pentru ca sa se odihneasca þara cu pace”29.

Contelui Panin aceeaºi i se adresau „pentru slava ºi marile interese adevarate ale Rusiei s-o ocroteasca spre a se asigura slobozenia”33.
Ce se intamplase? Rusia satisfacuta de partea sa din Polonia34 ºi inþelegand deja ca va ieºii rasplatita ºi cu parþi ale imperiului otoman, probabil cu Crimeea, anexari pentru care avea binecuvantarea Austriei ºi a Europei ºi inþelegand ca anexarea Principatelor e mult mai dificila inregistrase o marcanta scadere de interes. Scadere care se datora ºi diverselor acþiuni politice bazate pe „capitulaþii”, prin care clasa politica romaneasca incercase sa cointereseze Austria ºi Europa in garantarea autonomiei lor ºi evitarea trecerii de la un stapan la altul. Astfel de acþiuni tratate grotesc de Rusia, ca nerecunoºtinþa, facusera sa se simta un curent de abandon pe care boierii romani care iºi legasera soarta de Rusia ºi agitaþia in jurul „tractatelor” cu Poarta il inregistrau cu deznadejde. ªtiau ca provocasera daune intereselor otomane prin dezvaluirile facute la

Focºani dand parþii ruse documente autentice pe care ea nu le-ar fi putut deþine ºi care aruncasera in perplexitate Poarta („o paþise tiranul” cum spuneau ei) ºi furnizand ºi acte politice constituite de ei in acord cu tradiþia
ºi realitatea istorica amplificasera aceasta deruta, iar acum ar fi venit timpul rafuielii (din aceasta deruta Poarta va ieºi definitiv abia la 1878).
Aceasta disperare se accentueaza ºi in mai 1774 se adreseaza feldmareºalului rus „Rumianþev” o scrisoare in care e rugat a ajuta o deputaþie din þara sa ajunga la Petersburg, delegaþie prin care „sa propunem ºi sa cerem simpla noastra rugaciune ºi dorinþa: intarirea slobozeniei noastre”35.
La 3 iunie in doua scrisori diferite, adresata una contelui Panin se cerea: „a va spune cu placere umilele rugaciuni pentru intarirea slobozeniei þarii noastre”36 iar contelui Cernisev o alta misiva: „rugandu va pentru intarirea slobozeniei terii noastre”37.

Aºa cum aprecia Leonid Boicu la 1772-1774 „accentul preocuparilor romaneºti cadea asupra condiþiilor retrocedarii catre Poarta a Principatelor sau asupra formularii unui statut de stat - tampon”38. Pentru cea dintai ipostaza (…) se continuau eforturile merite sa repuna Principatele in vechile lor drepturi originare.
E aici momentul sa spulberam o alta mentalitate greºita legata de
„capitulaþii”, ideea ca acestea au aparut ca obiect de atenþie diplomatica doar la 1772, daca ne referim la forma clara data de Mihai Cantacuzino atunci aceasta idee are o oarecare raþiune. Daca ne referim insa la conþinut trebuie aratat ca documente cu un conþinut similar (singura diferenþa e ca ele nu se pretindeau a fi un „tractat” ci doar informaþii din el) au fost inaintate cu mult timp inainte curþii de la Viena. „In esenþa memoriile succesive inaintate curþi din Viena in cursul razboiului ºi al negocierilor de pace, in 1716-;’18 rod al speranþelor de eliberare trezite de biruinþele contra vechilor dominatori, cer pe langa desprinderea þari de turci,
„pastrarea datinilor” ei in relaþie cu Poarta, domnii sa nu mai fie straini, ci romani oranduiþi pe viaþa, tribut scazut la nivelul vechi, revenirea la autonomia interna chiar in cazul pastrarii suzeranitaþii otomane”39 -40.
Capitulaþiile existau deci in conºtiinþa diplomaþiei europene (sa ne reamintim episodul de la Carlowitz cand turcii raspund polonezilor „ca
Tara Moldovei nu pot sa o deie sa le fie lor podani, ca iaste volonica, ca turcilor ii inchinata, nu-i luata cu sabia”41) ºi numai astfel se explica rapida lor acceptare intr-o societate bazata pe tradiþie, precum era cea medievala”.
Intr-o societate diplomatica ce deþinea arhive, date perfecte , ca cea vieneza ºi care respingea „de piano” orice inovaþie „repunerea in vigoare a unor vechi drepturi recunoscute in trecut, dar violate in prezent”42 nu a nascut proteste deoarece aceste acte se regaseau ca

spirit in toate memoriile ce fusesera inaintate curþii de la Viena ºi sporadic
ºi altor puteri in ultima suta de ani. Ele nu constituiau o noutate ºi nu au nascut uimire in lumea diplomatica europeana obiºnuita a auzii de ele nu doar de la partea romana dar ºi de la cea turca la toate marile congrese de pace ale perioadei: 1699, 1718, 1737, 1739, 1772 ºi acum la 1774.
Un singur exemplu e mai mult decat graitor pentru frecvenþa cu care proto-capitulaþiile sunt furnizate diplomaþiei europene de catre romani.
In aprilie 1711 la tratativele de la Luþk, Dimitrie Cantemir va face sa fie menþionate de nenumarate ori cuvintele in textul final „dupa vechile obiceiuri ale Moldovei” anume: „graniþele þarii, autonomia ei faþa de turci”, organizarea interna etc.”43 Aceste cuvinte nu reprezinta nimic altceva decat reprezentarea vechii realitaþi statuate prin „capitulaþii”, aceea ca avem de a face cu un pamant liber, libertate rascumparata anual prin diferite sume de bani inaintate Porþii.
Ilustrativa pentru modalitatea prin care amintirea acestor acte s-a pastrat in societatea romaneasca este modul in care s-a luat decizia acceptarii adevaratelor ahidnamele, a actelor originale. Astfel actul din martie / mai 1456 „prin care Petru Aron ºi adunarea þarii hotarasc sa rascumpere pacea de la turci”44 menþioneaza: „ne-am sfatuit mult ºi am socotit intre noi despre cotropirea ºi pieirea þarii noastre”45 ºi in final toþi boierii semneaza adresa prin care se decide rascumpararea pacii de la turci.
Astfel de acte colective antreneaza conºtiinþele a multor oameni
ºi participarea la ele devine o adevarata tradiþie familiara ºi orala, specifica societaþii medievale. Toþi oamenii prezenþi la astfel de adunari (ºi ele au fost numeroase in istoria noastra pe aceasta problema a relaþiilor Poarta
-; Principate)46 poarta convingerea, absolut reala, ca decizia lor apare la

La 1774 boierii sunt practic disperaþi in faþa acestei noi uitari a capitulaþiilor, a acestei noi tradari, cum o socotesc fara a avea insa curajul sau o spuna cu glas tare, caci unicul loc de refugiu le ramane Rusia.
Totuºi batalia nu e definitiv pierduta caci „diplomaþia þarista in scopul intarii propriilor poziþii in dauna Porþii a urmarit formarea unui stat mai puternic in regiunea Dunarii. Astfel cu prilejul preliminariilor de pace de la Focºani (1772), Rusia a pus problema constituirii Principatelor intr-un singur stat (pe care sa-l poata inghiþi mai uºor -n.n.) care urma astfel sa se formeze Statul independent Dacia, situat intre Rusia, Austria ºi Turcia”49 .
In final ”tratatele ruso-turce au prevazut dispoziþii prin care se ingradea sistemul politici otomane de ascensiune, inlocuindu-l cu sistemul convenþional al tratatelor internaþionale”50.
Ca urmare tratatul incheiat in 1774 la Kuciuk Kainargi prevede la art. XVI ca „Principatele au a se bucura in viitor de aceleaºi privilegiuri, de care s-au bucurat in timpul domniei sultanului de fericita amintire
Mahomed (IV) prea iubitul tata al Maiestaþii sale sultanului”51
Aºa cum arata A.D. Xenopol, tratatul din 1774 datorita situaþiei internaþionale complexe: „recunoºtea Rusiei numai un drept inca foarte nehotarat, acela de a proteja Þarile Romane. Ambasadorul rusesc din
Constantinopol putea, cand va cere nevoia, sa vorbeasca in favoarea lor ºi cum au facut de …140 de ani de cand ei recunosc superioritatea otomana” vezi Stefan
Stefanescu Istoria. Romanilor p. 123. capatul unei forme de negocieri, deci o forma de tratat prin care in schimbul tributului þara ramane complet independenta. De aici, din aceasta amintire a marilor adunari care au decis problema raporturilor cu Poarta apare tradiþia capitulaþiilor. Din acest moment „reprezentanþii clasei politice a
Þarii Romaneºti ºi Moldovei au invocat in toate imprejurarile care puteau servii interesele romaneºti: capitulaþiile”47 -48 .

prin insaºi tratatul se stipulau spre folosul lor mai multe condiþii princioase”52
Incepand cu tratatul de pace incheiat intre Rusia ºi Imperiul otoman de la
Kuciuk Kainargi (10/21 iulie 1774) capitulaþiile au fost luate drept baza de discuþie in ceea ce priveºte organizarea ºi statutul internaþional al Principatelor
Romane”53.
Neºtiind inca de semnarea pacii ºi de condiþiile stipulate boierii inca se mai agitau pentru apararea þarii, la 10 iulie ei adresau scrisori catre feldmareºalul Rumianþev (Romanþof). Obreºcof ºi I.N. Panin cerandu-le „sa luaþi parte ºi voi dupa bunatatea Escelenþei voastre la intarirea slobozeniei neamului nostru”54.
In momentul aflarii prevederilor exacte ale pacii o adunare a þarii cu semnaturile mitropolitului, episcopilor ºi a boierilor þarii ii scrie contelui
Rumianþev (22 iulie 1774): „Fiindca Escelenþa voastra aþi binevoit a ni spune prin graiu, ca in tractatul de pace de curand incheiat s-au pus ca temeiu de fericire a þarii noastre starea in care se afla ea in zilele lui sultan
Mahomed al IV-lea, plecat ne rugam E.V. a se face prin deosebit articol o descriere a acestei stari, incat sa nu mai poata fi privitoare de deosebite talmaciri. Deci, mai inainte de toate, cel dintaiu privileghiu al nostru era:
1. Alegerea Domnilor noºtri in fiinþa unui pamantean, intarit de Poarta, prin cererea cu anaforaua noastra, pe toata viaþa, dovada la aceasta aducem pe Domni care au domnit in zilele pomenitului sultan Mehmed al IV-lea.
„…Aceasta ne rugam sa se faca ºi acum a se alege adica Domnul
þarii din pamanteni, acesta fiind temeiul privileghiilor.”
„Platindu-se haraciul, Domnul sa ramana nesuparat in stapanirea
ºi administrarea þarii noastre”55. Conform lui Mihai Cantacuzino alte 3 ponturi fiind date prin prinþul Potemkin catre þarina ºi catre contele
Panin56 in care se cerea: ”Elciul Mariei sale, ce se va afla dupa vremi la

Ce ne spun aceste texte date imediat in perioada urmatoare semnarii tratatului de la Kuciuk Kainargi? In primul rand o puternica tendinþa antifanariota, care se va menþine pana la finele revoluþiei din
1821, tendinþa ce considera” temeiul tuturor privileghiurilor”: alungarea grecilor, refacerea domniei pamantene. In al 2-lea rand o uºurare faþa de indepartarea posibilitaþii de anexare la Rusia, cu excepþia boierilor
Cantacuzino ºi Filipescu puternic compromiºi, restul sub o forma sau alta s-au reorientat rapid, acceptand supremaþia Porþii ºi luptand pe langa aceasta spre a indeplinii programul inregistrat in capitulaþii.
Al 3-lea rezultat (ºi poate cel mai important pentru cercetarea noastra) este problema sultanului considerat model pentru respectarea
„capitulaþiilor”, a tractatelor cu Poarta: Mahomed 58.
Care Mahomed a fost o lunga discuþie: Mahomed al II-lea (1444,
1451-;1481) sau Mahomed IV (1649-;1687).
Boierii romani nu puteau face confuzia pe care au facut-o negociatorii ruºi, care in necunoºtinþa de cauza (deºi istoriografia ruseasca susþine ca ruºii sunt creatorii capitulaþiilor -; n.n.) au acceptat menþionarea lui Mahomed IV, ca sultan. Deºi din enumerarea privilegiilor facute de boierii romani in iulie 1774 se vede clar ca ei se refereau la celalalt Mahomed al sec. XV.
Odata greºeala comisa de ruºi care il notasera pe Mehmed IV ca un creator al „tractatelor” boierii romani disperaþi nu au mai avut ce face ºi au pus toate „ponturile” lor, adica toate informaþiile pe care le deþineau de la Cantemir ºi cronicarii sec. XVI-XVII despre starea þarii in vremea lui Mehmed II pe seama lui Mehmed IV.
Ei ºtiau prea bine ºi aveau nenumarate informaþii ca in perioada
1649-;1687 domnii celebri ca Radu Mihnea III, Constantin Serban
Basarab, Gheorghe ªtefan, Grigore Ghica etc. nu indeplineau condiþiile
Contantinopol, sa fie ascultat ºi slobod a apara ºi sprijinii drepturile þarii noastre dupa tractate”57

scrise de domnie pe viaþa, ei fusesera inlaturaþi de Poarta, nu fusesera aleºi in þara ci direct de Poarta etc.
In faþa nepriceperii ruºilor (de altfel la celelalte negocieri de pace precum la congresul de la Bucureºti din mai 1812 spre a-i impiedica a mai comite erori grosolane romani le vor da carþi ºi materiale privind capitulaþiile - n.n.) romanii au trebuit sa se descurce, dupa posibilitaþi manipuland informaþiile istorice cu speranþa ca aceasta nu se va observa.
Ca urmare tot in lunile iulie / august boierii scriau Porþii: „ºtiut este de toþi ca Þara Romaneasca de la o vreme se obladuiau fara de nici o regula cu toate se urma dupa parere, dupa putinþa ºi voinþa; insa obiceiurile cele vechi se pazea sau in scris, sau in þinere de minte ce se marturisea de toþi intr-un chip… Deci fiindca prea puternica Poarta au revarsat milele sale ºi au aºezat obladuirea Þarii Romaneºti dupa starea cea veche. ….(se cere) a ni se preainoi aºezamanturile cele vechi ale
þarii”59.
Imediat dupa ce feldmareºalul -; conte Rumianþev „anunþa
(Mitropolitului Moldovei n.n.) la 28 iulie incheierea pacii ºi dispoziþiunile referitoare la Principate ii scrie ca s-a hotarat ca þara „sa aiba voie sa se foloseasca cu toate acele odihne cu cari s-au folosit in vremile imparatului sultan Mehmet”60.
La 30 august spatarul Ioan Cuza ºi postelnicul Ienachi Chirica se roaga „sa le dea desavarºit inalta ascultare la plecatele noastre cereri cu peceþile tuturor intarita in care se cuprind cele vechi ale noastre pronomii”61.
Ce ne arata toate aceste documente: o mare adaptabilitate, o menþinere a liniei capitulaþiilor ºi o conºtientizare in intreaga societate romaneasca a rolului acestor acte. (Ne vedem inca odata obligaþi sa ilustram ca aceste capitulaþii existau in memoria colectiva inainte de
1771 sau 1772 ºi inca in dimensiuni cu mult mai largi decat am crede, in chiar conºtiinþa oamenilor simpli, un cantec din 1768 ne vorbeºte de

„Noi dupa a noastra stare
N-avem alta suparare
Cherestele, zaharele
Ne deprinsesem cu ele”62 .
Parca ar vorbii Mihai Cantacuzino.
Ce insemna in fond tratatul de la Kuciuk Kainargi pentru Principate?
„Trasatura principala a raporturilor Principatelor cu Poarta inainte de tratatele ruso-turce consta in aceea ca ele nu erau reglementate pe cale convenþionala”63.
Dupa 1774 prin inscrierea „tractatelor” Principatelor cu Poarta
(a capitulaþiilor) in tratatele cu caracter internaþional dintre Rusia ºi Turcia a acestea capatau o sancþiune internaþionala.
Dupa faza regimului de state tributare (pana in sec. XV-XVI) ºi faza regimului de vasalitate64 se intra in faza unor raporturi stabile reglementate prin capitulaþii.
Din acest moment, pana la 1878 „capitulaþiile” aºa cum fusesera ele scrise de banul Cantacuzino, de Pana Filipescu ºi de Chesarie al
Ramnicului, de spatarul Ioan Cuza ºi postelnicul Ienachi Chirica deveneau o realitate. Ele erau inscrise in circuitul diplomatic internaþional
ºi oficializate ca acte valabile. In aceºti 100 de ani capitulaþiile au funcþionat, au produs efecte benefice pentru þara noastra ºi au fost reale.
Din acest moment 1774 / 75 apar transformari masive in istoria capitulaþiilor, generaþia care le-a creat fie emigreaza in Rusia
(Cantacuzinii) fie cade sub securea fanarioþilor reintorºi.
Tot acum plecarea lui Mihai Cantacuzino face ca responsabilitatea pentru capitulaþii ºi pastrarea lor sa cada asupra lui Enachiþa Vacarescu, reintors in þara, a carui popularitate ºi relaþii de prietenie cu clerul (Grigore
6 2 Cronici ºi povestiri romaneºti verificate (sec.XVII-XVIII) editþa Dan Simionescu, Bucureºti,
Editura Academiei, 1967, p. 131. arestarea domnului Grigore al III-lea Ghica ºi revolta din Bucureºti ºi menþionand chiar principiul capitulaþiilor.

al Argeºului ii era oaspete frecvent65, la fel ºi Chesarie al Ramnicului) cu marii boieri ai þarii ºi slujbele de incredere cu care a fost onorat de Alexandru
Ipsilanti (1774-1782) ºi Nicolae Caragea (1782-83) Mihail Suþu (1783-86)
ºi chiar ºi de Nicolae Mavroghenii in prima parte a domniei (1786-1791)66 ii vor crea o aureola de barbat inþelept, aparator al poporului, aureola care va supravieþui pana la 1821 ºi o gasim chiar amintita intr-o scrisoare a lui
Tudor Vladimirescu catre Barbu Vacarescu.
Nu e astfel de mirare ca tradiþia ulterioara il va prezenta pe
Vacarescu ca un creator al capitulaþiilor. Deºi el, in fond, este doar un transmiþator, un pastrator al creaþiilor lui Mihai Cantacuzino ºi Chesarie al Ramnicului tradiþia parvenindu-i de la aceºtia ºi cum o recunoaºte ºi el
„cum am auzit-o”. „Au hotarat-o ºi cu sfat din obºte la leat 1418 (an diferit de cel al lui Cantacuzino, deci e primul moment cand se creeaza pe langa cele 2 iniþiale capitulaþii ale Þarii Romaneºti datate la 1382 / 83 sau 1393 ºi 1460 o a 3-a varianta. Creaþia fie e chiar a lui Vacarescu, care devine convins de utilitatea capitulaþiilor ºi in baza cunoºtinþelor sale de istorie creeaza aceasta noua data ºi o inscrie in a sa: „Istorie a preaputernilor imparaþi otomani. Ceea ce e cea mai plauzibila varianta.
Fie o preia de la Chesarie, martor al naºterii capitulaþiilor la 1768 /69 domnul cu boierii au inchinat Þara Romaneasca fara razboi …..le-au harazit toate privileghiile, adica a ramanea la toate prinþipatul cum au fost ºi pana atunci cu obiceiurile ºi oranduielile sale cele dinceput ºi cu a nu se putea face macar o geamie in þara ºi ce da va ºi veni vreun pamantean la legea turceasca, sa-ºi piarza patria, robii ºi toate cele miºcatoare ºi acolo sa iasa din þara ºi þara sa-ºi dea numai tributul sau dajdea, care atunci s-a legat a fi pe an taleri 15.000…ºi aºa facand prinþipatul mefruzul calem adica deosebit de condeiu”67 .

E aici influenþa culturii ºi a ºtiinþei despre Imperiul otoman a lui
Vacarescu.
Trebuie aratat ca odata cu revenirea fanarioþilor ºi cu politica elastica a acestora reapare teama de a vorbii de capitulaþii. In plus retragerea creatorilor in Rusia provoaca o sincopa intre textele actelor furnizate la 1772 ºi cele ce apar dupa 1774. Sincopa ce apare ilustrata in crearea unor noi capitulaþii, deci masiva documentaþie pe care
Cantacuzino o ia cu el in Rusia, lipseºte de acum ºi e inlocuita cu amintiri, acte mai noi ºi idei ale lui Vacarescu.68
Este aceasta un moment deosebit cand lupta primejdioasa pentru capitulaþii gaseºte noi continuatori energici ºi dispuºi la risc: „in Principate inceputurile curentului naþional sunt legate de sfarºitul secolului al XVIII lea cand sunt concepute primele memorii ale boierimii adresate marilor puteri in contextul razboaielor ruso-austro-turce”69. Acest curent naþional, puternic antifanariot ce marca naºterea naþiunii moderne romane va gasii soluþii originale de acþiune ºi va creºte tot mai mult sfarºind la 1821 sub forma unui tavalug care ii va matura pe greci din organizarea politica a
þarilor romane.
„Regimul fanariot ce aduce cu el o intarire a puterii centrale”70 a unei puteri ostile boierimii ºi perceputa de aceasta ca un duºman personal
ºi al privileghiilor þarii devine þinta unor „petiþii la Viena ºi la Sankt
Petersburg (ce) propun intoarcerea la vechile „capitulaþii” cu Poarta ºi accesul la tron al boierilor pamanteni”71. Trebuie aratat ca aceasta duºmanie contra domnitorilor fanarioþi nu provenea in mod unilateral din vreun sentiment de xenofobie sau de ambiþie prost inþeleasa ci din conºtientizarea faptului ca aceºti „cei mai obedienþi supuºi ai imparaþiei turceºti instalaþi pe tronurile de la Iaºi ºi Bucureºti aveau drept scop sa

distruga fiinþa autonoma a Moldovei ºi Munteniei sa lichideze raporturile contractuale stipulate in capitulaþii”72.
Astfel se explica „activismul politic al romanilor in sec. al XVIII lea”73 in jurul capitulaþiilor, arma cu care ii puteau rasturna pe fanarioþi
ºi reface independenþa þarii.
Urmatoarea batalie in jurul capitulaþiilor se muta in jurul conflictului Austria -; Moldova pentru ocuparea Bucovinei, aºa ca de aceasta data capitulaþiile incep din nou a fi in centrul atenþiei, dar acum in Moldova.
In vara lui 1775 Nicolae Vasilevici Repnin primeºte un memoriu in care i se atrage atenþia ca „Poarta nu numai ca nu era indreptaþita sa cedeze o parte a teritoriului Moldovei, care, de altfel, i se supusese de buna voie
ºi nu fusese obligata sa o faca prin forþa armelor, ci ca era chiar datoare sa-i restituie ceea ce ii uzurpase ea insaºi, de a lungul veacurilor”74-75.
Ca urmare a acestor proteste N.V. Reprin va cere in iunie 1775, pe cand era in drum spre Poarta spre a susþine drepturile principatelor sa ii fie furnizate originalele capitulaþiilor76 ºi tot acum va primii in acelaºi protest acuzaþii contra lui Grigore al III-lea77 Ghica in care se invoca „Statutul special al Principatelor, supunerea de buna voie sub obladuirea Porþii” ºi obligaþia acesteia din urma de a „respecta toate drepturile noastre, privilegiile noastre ºi sa menþine libertatea noastra ºi patria noastra fara cea mai mica dezmembrare”78 deci respingand cedarea Bucovinei tocmai pe baza capitulaþiilor.
Repnin, nefamiliarizat cu capitulaþiile precum toþi diplomaþii noi care abia acum incepeau sa auda de ele a cerut originalele spre a-i fii facilitata misiunea la Constantinopol.

E interesant ca el a ajuns la Istambul ºi a pornit cu elan pentru indeplinirea misiunii sale lucru transformat ulterior in hatiseriful din
1774 al Porþii care enumera imunitaþile Principatelor.
Deci Reprin iºi primise actele solicitate, care nu pot fi decat toate acele firmane originale enumerate la 1772 de Mihail Cantacuzino ºi cu care el a putut forþa Poarta sa elibereze hatiºeriful.
Deºi aceasta iniþial declarase verbal „ca va restitui Principatelor vechile lor privilegii, dar nu in scris Moldova ºi Muntenia trebuind sa se mulþumeasca doar cu cuvantul ei”79 . Aceasta schimbare de optica extrem de rapida a avut probabil lor odata cu trimiterea noilor acte de catre boierii moldoveni.
Sa nu credem deci ca boierii din principate se „cuminþisera” dupa incheierea pacii, catuºi de puþin. Lupta continua cu energie spre a smulge de aceasta data, de la Poarta care le ramasese putere suzerana toate concesiile de care aveau nevoie pentru un stat mai puternic, care sa nu fie o prada sigura pentru prima putere care s-ar ridica contra lor.
„Dupa incheierea tratatului de pace (de la Kuciuk Kainargi -; n.n.) doua delegaþii din ambele þari au solicitat de asta data de la
Constantinopol: respectarea autonomiei ºi a vechilor drepturi ºi privilegii”80 .
In plus „s-au mai adresat Rusiei in 1775, cateva memorii (doua de catre domnitorul Þarii Romaneºti, Alexandru Ipsilanti, catre þarina
Ecaterina ºi doua de catre boieri, dintre care unul de catre þarina Ecaterina facut de catre boierii munteni ºi altul de catre cei moldoveni catre ambasadorul Rusiei la Constantinopol”81.
Vedem deci cata dreptate avea L. Boicu cand aprecia: ca „Din istoria relaþiilor diplomatice ale þarii noastre apare limpede ca in perioada de semidependenþa faþa de Imperiul otoman a ramas neatinsa convingerea ca relaþiile þarilor romane cu Poarta sunt de natura contractuala distincte de acelea care leaga raialele ºi sangeacurile de imperiu”82.

Ca urmare pacea din 1774 e un moment extrem de important al relaþiilor intre imperiu ºi principate tocmai ca urmare a apariþiei capitulaþiilor pe scena diplomatica.
„Intreaga desfaºurare a raporturilor romano-turce de dupa anul
1774 se va axa pe principiul respectarii nizamurilor care circumscriau linia politica oficiala faþa de Moldova ºi Þara Romaneasca.
Tocmai cerinþele respectarii nizamurilor amintite au determinat emiterea (...) a numeroase firmane (…) in ele evidenþiindu-se eforturile pentru…..readucerea locuitorilor plecaþi in bejenie (..) pentru iertarea
„tradarii” lor faþa de Poarta”83 etc.
Spre a inþelege mai bine schimbarea rapida de mentalitate post 1774, putem enumera cateva insemnari rapide privind capitulaþiile care apar in operele catorva dintre cronicarii timpului. Astfel in manuscrisul unui anonim, ”Lista succesiunii imparaþilor turci, a vizirilor ºi domnilor
Munteniei ºi Moldovei pana la anul 1781”aici in dreptul numelui lui
Bogdan Orbu gasim insemnarea :”la 1503,Bogdan Voda, fiul lui ªtefan, care a inchinat turcilor Moldova”84 .
La fel cronicarul Atanasie Comnen Ipsilanti in „Scrieri bisericeºti
ºi politice”, noteaza ºi el despre momentul inchierii capitulaþiilor:
”Bogdan, cu sfatul ce i-a lasat tatal sau cu limba de moarte a inchinat
Moldova sultanului Suleiman in anul mantuirii 1529,cu invoieli anumite, cu dare hotarata”85 (influenþa textului lui Cantemir este atat de marcanta incat nu necesita explicaþii suplimentare).
Inainte de a vedea conþinutul diverselor acte ce reflecta agitaþia romanilor pentru recunoaºterea capitulaþiilor in perioada 1774-1787 trebuie sa observam o caracteristica generala, anume ca partea otomana nu va vorbii niciodata explicit de „tractate” - de capitulaþii deºi va include aproape complet prevederile lor intr-o suita de documente eliberate in aceasta perioada. Deci „capitulaþiile” sunt aplicate, dar nu se recunoaºte aceasta niciodata faþiº. Daca ne reamintim declaraþia Porþii din noiembrie

In fond Poarta se va conduce in aceºti 10 ani de diplomaþie dupa trei principii clare: 1) sa nu recunoasca niciodata in scris aceste „acte” ale principatelor (vedem chiar ºi formularea din tratat, iar in martie 1779
Poarta harþuita de Rusia sa recunoasca „capitulaþiile” o va soma „daca exista privilegiul sa ii fie prezentat, daca nu Rusia sa inceteze a il susþine”86) sa le puna sub semnul intrebarii cand poate sau sa se retraga intr-o tacere definitiva cand e presata sa le accepte ºi i se arata ca argumentul ca „nu le-a gasit in arhivele sale”8 poate fi uºor rasturnat prin intrebarea clara: are ea interesul sa il gaseasca ? S-au prin intrebarea ºi mai directa: de ce a recunoscut atunci toate aceste privilegii in anii de dinainte de 1768?
2) Dorinþa Porþii de a nu lasa ca informaþii despre existenþa
„capitulaþiilor” a „tractatelor” sa se scurga spre Principate, teama ca in clasa politica romaneasca se va afla despre amploarea acestor posibilitaþi
ºi ele vor fi exploatate in detrimentul Istambului provoaca dorinþa Porþii de a nu menþiona nicaieri cuvintele cheie: „tractate, obligaþii reciproce” etc. Este dorinþa de nu vorbi despre un lucru dezagreabil combinat cu

3) Preocuparea continua spre o riguroasa aplicare ºi respectare a drepturilor propriu-zise din „tractate” dar nefolosindu-se termenul (e un adevarat tabu), adica intr-un cuvant respectarea scrupuloasa a obligaþiilor, dar fara a se vorbii despre ele. E o convenþie, nescrisa clasa politica din Principate sa nu mai vorbeasca de „capitulaþii” ºi in schimb prevederile lor vor fi aplicate atata timp cat nu intra in conflict cu interesele Porþii.
Convenþie statuata sub ameninþarea luarii acestor privilegii in caz de continuare a agitaþiei pe aceasta tema. Aceasta trecere in umbra in perioada 1774-;1787 e tocmai o recunoaºtere a adevarului: capitulaþiile incep a funcþiona din nou, acum.
1774 ca va da tot ceea ce cuprind capitulaþiile, dar niciodata in scris. Vedem aceeaºi tendinþa de rezistenþa faþa de ideea de le accepta, combinata cu conºtiinþa faptului ca acele prevederi sunt reale, iar cererile bazate pe ele trebuie indeplinite. E neplacerea de a acorda ceva pentru ca trebuie ºi nu pentru ca vrea.

De ce toata aceasta acþiune concentrata ?
O singura fraza ne lamureºte: „intre dezagregarea imperiului otoman ºi geneza chestiunii romane ca problema internaþionala e o stransa legatura”87 .
Apare aºa cum am spus o avalanºa de nizamuri (ordine, regulamente, etc.) ce reflecta pe rand fiecare prevedere a „capitulaþiilor”.
In 5-;14 noiembrie 1774 Abdul Hamid ordona „sa nu se ingaduie nimanui….ostaºi sau civili, sa intre in Þara Romaneasca ºi Moldova”88.
16 / 25 ianuarie 1782 „era un nizam vechi (cat de vechi ? n.n. ).
Cu inalta porunca faptul ca ele sa fie la adapost de tiranii ca ºi de oprimari ºi era o cerinþa a dreptului sa se creeze condiþii pentru ridicarea bunastarii”89.
12/21 ian. 1785 „cand va sosii inalta poarta imparateasca sa va fie cunoscut ca þara Moldovei fiind din trecut ºi pana acum separata la cancelarie ºi fiind oprita calcarea ei cu piciorul, ea este libera in toate privinþele iradeaua mea este ca sa se asigure liniºtea ºi bunastarea raialelor ei….in þara mai sus pomenita sa nu intre nimeni”90 sa se depuna eforturi
ºi sa se arate atenþie pentru cele pomenite mai sus, potrivit cerinþelor condiþiilor nizamului (un nizam mai vechi gasit in arhive)91.
Toate acestea sunt facute, fara mare placere, ca urmare a acþiunii combinate a boierilor ºi a Rusiei. Imperiul otoman nu va uita ca a fost obligat la aceste concesii ºi iºi va indrepta ura spre Rusia cand la inceputul razboiului din 1787 va considera ca el a izbucnit tocmai datorita cererilor
ºi prevederilor anormale de la 1774 A.D. Xenopol sesiza ºi el aceeaºi pornire „razboiul din 1787 nu a fost decat o urmare a celui din 1768.
Neinþelegerile ramase in urma pacii de la Kuciuc -; Kainargi, exploatate de ruºi pentru a-ºi intinde necontenit dominaþia lor pe socoteala turcilor, precum ºi alte incurcaturi ce venira in urma lor, condusera din nou la ruperea pacii incheiate ºi la varsarea sangelui intre cele 2 imparaþii”92.

In primul rand situaþia internaþionala se schimbase dramatic in detrimentul Turciei. Rusia reuºise sa incorporeze bucata din Polonia primita la 1772, reuºise sa se apropie de Austria pe baza unui controversat proiect de realizare a unui regat Dacic, ºi al unui imperiu bizantin reconstituit ºi mai ales þarina Ecaterina II-a gasea in Iosif II un interlocutor mult mai comod ºi mai interesat in „marea politica” ºi anexiuni decat mama sa93 :
Maria Tereza (1740-1780) ºi implicit mult mai uºor manevrabil de celebra
„Semiramida a Nordului”.
In 1783 printr-o lovitura de maestru Rusia anexase Crimeea absolut amiabil ºi cu acceptul puterilor europene ºi era gata sa mearga mai departe.
Potenþialul sau militar era refacut dupa lungul razboi cu Turcia, efectivele sale numarand la 6 iulie 1783 dupa cifrele domnitorului N.
Caragea 80.000 ostaºi aleºi (50.000 bine pregatiþi 30.000 suficient) 80.000 trupe de garnizoana in Europa ºi Asia ºi 200.000 trupe neregulate94.
In plus aliatul tradiþional al Imperiului otoman, Franþa trecerea printr o grava criza financiara ºi de autoritate care va duce in 1789 (la 2 ani de la inceputul razboiului) la marea revoluþie franceza95 ºi care deja imobilizase
Franþa in 1787 prin vestita rebeliune nobiliara96 . Prusia lui Frederic al II lea, deºi incepuse a fi interesata de situaþia Porþii nu era nici destul de puternica ºi nici destul de interesata a intervenii in favoarea Istambului97.
Tot acest context atat de defavorabil era menit a duce la explozie.
Nerealizand situaþia de izolare ºi inferioritate in care se afla Poarta iºi manifesta doar nemulþumiri ºi opoziþii violente faþa de tot ceea ce constituiau implinirile prevederilor „capitulaþiilor”. Astfel Poarta se revolta refuzand sa accepte infiinþarea consulatelor straine in Principate, miºcare care „da o noua vigoare concepþiei (prevazute in capitulaþii -; n.n.) potrivit careia Moldova ºi Muntenia se bucurau de o situaþie politica particulara nefacand parte din imperiul otoman”98.

Turcia era conºtienta de aceasta latura a deschiderii consulatelor straine, aºa ca semnand beratele pentru infiinþarea consulatelor sultanul
Abdul Harid I va declara „se vede ca vine vremea sa parasesc ambele principate”99 .
Un fapt care trebuie semnalat este ca Poarta va incerca sa reziste deschiderii consulatelor straine tocmai folosindu-se de capitulaþii.
Istoricul V.A.Urechia arata ca „Poarta inca in iunie 1780 nu permite infiinþarea unui asemenea consulat din partea Rusiei. Ea neaga Rusiei acest drept de a stabili un consul in Muntenia, Moldova ºi Basarabia, sub cuvant ca aceasta nu a mai fost pana acum ºi ca s-ar calca stipulaþiile capitulaþiunilor Moldovei ºi Munteniei cu Turcia care opresc infiinþarea in Principate de tribunale straine”100.
Conºtienþi de faptul ca Poarta pierde teren in aceasta confruntare boierii revin la atac cu prevederile capitulaþiilor. Astfel in iulie 1782 marii boieri din Moldova semnau un act de unire „pentru apararea vechilor drepturi ºi privilegii” ale þarii101.
In aprilie 1783 Nicolae Caragea (aceasta ne explica poate ºi rapida lui inlocuire ulterioara) trimite catre Bulgakov (ambasadorul rus la
Constantinopol) un memoriu privind incalcarea de catre Poarta a tratatului din 1774 ºi cerand domnia ereditara (in beneficiul sau, bineinþeles) ºi „respectarea privilegiilor þarii”102 .
Ca urmare a acestor acþiuni darze ale romanilor in 1783, la venirea pe tron a lui Mihail Suþu noul domn va primii un act emis la 10 martie pe care Vacarescu il prezinta astfel legandu-l ºi de capitulaþii „Iara da la
’83 augustu venise domn aici Mihail Voda ªuþu ºi dupa acestu tractat ce s-a savarºit la ghenaie ’84 dedese prea puternica imparaþiei ºi Þarii
Romaneºti un deosebit hatiºerif cu multe privileghii decat acel ce au dat la ’75103 (tot el scrisese despre tratatul de la Kuciuk Kainargi: ºi la

Ce e cu aceasta avalanºe de document enumerand privilegii ale
þarii in condiþii tot mai precise?
Nimic altceva decat rezultatul presiunii diplomatice romaneºti practic continua de la 1768, cand intr-un moment de euforie (notat dar ºi batjocorit de filoturcul Ienachiþa Vacarescu: „gasim pa polcovnicul Nazarie, il intalnim cat pe un mantuitoriu al þarii ºi ne zice: ce cautaþi a merge la feldmareºalul caci oaste vine multa, mai bine sa mergeþi la imparaþie. Sa cereþi privileghi, ca ºi cum ar mai fi ramas alta treaba pa aici da stapanirea
þarii ºi numai privileghiile lipea”105) s-a crezut prabuºirea imperiului otoman mai aproape decat era. Infierbantaþi de discuþiile din anii anteriori, de capitulaþiile plazmuite cel mai tarziu in 1768 toþi aceºtia au crezut ca vad ceasul independenþei sub protecþia Rusiei venit, „curand ei au avut insa prilejul sa constate ca speranþele lor in ceea ce priveºte posibilitatea prabuºirii Imperiului otoman erau nejustificate”106.
Ca urmare dupa 1774 ei „au solicitat sprijinul diplomaþiei ruse, pentru a-l determina pe padiºah sa emita un act special cu putinþa, toate drepturile ºi privilegiile de care urmau sa se bucure ei in viitor sub obladuirea Porþii107.
Numai in perioada 1774-1786 sub dubla presiune a Rusiei ºi a boierilor Poarta va da pe langa o multitudine de nizamuri108 ºi hatiºerife ca cele din 1774; Senedul din 1783 ºi un nou hatiºerif in 1784 toate garantand drepturile enumerate in capitulaþii (acele ce erau cat de cat conforme cu interesele Porþii).
In plus aºa numita Convenþie explicativa de la Constantinopol din 1779 (convenþia de la Ainali Kavak, cum a fost supranumita) a facut ca „regimul de vasalitate impus prin voinþa unilaterala a Porþii a fost inlocuit printr-un raport convenþional prevazut in tratate internaþionale ºi
1774, iulie 4, s-au incheiat pacea la Kainargic) innoind ºi oareºcare privileghii ale Moldovei ºi Þarii Romaneºti”104 .

garantat de acestea”109 „cu drepturi ºi obligaþii reciproce ale parþilor contractante”110.
De ce oare Rusia va inscrie cu atata asiduitate capitulaþiile in pro gramul sau? Existau pentru ea avertismente ca la un moment dat capi tulaþiile vor putea deveni negative, elemente de blocare a ambiþiilor ei.
Astfel in 1771, la Constantinopol, s-a semnat un tratat intre Austria
ºi Poarta in care contra Olteniei, Viena se obliga sa obþina retrocedarea teritoriilor ocupate111 . Protestele au curs imediat aratand ca Imperiul otoman are obligaþia prin capitulaþii de a apara teritoriile Þarii Romaneºti112 nu de ale instraina.
Astfel Rusia iºi semna blocarea intenþiilor sale viitoare de anexiune caci „Imperiul otoman nu putea ceda teritoriul unui stat aflat doar sub suzeranitatea ºi nu in componenþa sa”113.
Atunci cum se explica aceasta insistenþa ?
Simplu „luata pe nepregatite Rusia iºi va formula cu timpul obiectivele politice”114.
Acþionand cu vigilenþa, cu rapiditate, descriind capitulaþiile ca mari oportunitaþi pentru Rusia, punandu-i documente favorabile la dispoziþie, intervenind in discuþiile de pace, permanent activi boierii romani au ilustrat Rusiei, care nu avea inca un plan pentru regiunea balcanica, un plan de acþiune.
Boierii romani au jucat pe doua fronturi, cu Rusia ºi cu Poarta ºi chiar ºi pe al 3-lea, cu Austria ºi au reuºit sa invinga. In plus ei intalneau ºi interesul Rusiei care putea acþiona astfel nestingherit in detrimentul imperiului otoman fara a putea fi acuzata de egoism, de a-ºi urmarii propriile interese ci din contra lozinca ei era aceea a unui ajutor, a unei protecþii dezinteresate date unor state slabe de la poalele Carpaþilor. Un dublu interes

Intre timp deja in vremea lui Mavrogheni straturi tot mai largi ale societaþii romaneºti inþelegeau sa reia discuþia despre capitulaþii, intr-o
„Cronica Anonima” a respectivei domnii se spune:
„Socotind c-om avea ticna
ªi biata þara odihna
A da numai zahanale
Podvade ºi cherestele
Iar cum bani ºi alte nevoi
Chirii de cara ºi oi
Nici le mai socoteam noi”115.
Astfel in preajma izbucnirii noului razboi tensiunea interna ºi externa in jurul capitulaþiilor era din nou maxima, dupa cum au observat mulþi comentatori „Rusia se sprijinea pe aºa-zisele capitulaþii ale romanilor ca pe acte juridice intrate in dreptul internaþional ceea ce turcii nu contestau teoretic ci le ignorau din motive practice”116
Trebuie aratat ca in aceasta perioada (1768-;1787) cele mai mari progrese le-a facut teoria ºi aplicarea practica a capitulaþiilor: Moldova.
Aceste progrese sunt inregistrate ca urmare a recuperarii complete a tradiþiei cantemiriene ºi a operei lui Petru Depasta. In special ultimul incepe prin opera sa „Cronica Domnitorului Constantin Neculai
Mavrocordat” o recuperare a capitulaþiilor ºi a rostului lor in politica externa a principatelor astfel aflam ca la 1742 „unii din leºi sarind peste ºanþurile de hotar, incalcau, tara trecand peste margini, voda starui puternic pentru confinele Moldovei ºi dupa ce se intrunisera arbitrii de ambele parþi la punctul atacat de contestare cu tarie respingand atacul, revendica prerogativele Principatului”117 iar in timpul razboiului din 1768-1774 sunt alungaþi „niºte turci nesubordonaþi legilor (…) fondandu-ºi locuinþe uneori cu porunci imparateºti, alte daþi cu invoirea ºi concursul celor de la putere… stateau neclintiþi, voda ii respinsese silind mulþimea cea indaradnica lega astfel cele doua diplomaþii ºi ducea deocamdata Principatele la recunoaºterea drepturilor lor.

a se stramuta cu totul”118 Iata deci un exemplu clar de aplicare a capitulaþiilor in perioada conflictului.
Tot acum are loc, aºa cum am menþionat, ultima etapa a receptarii operei cante