Dupa episodul Mihai Viteazul, luptele, cum am vazut, continua, dar nu numai intre turci si imperiali, ci si intre diversele partide maghiare, unele fiind sprijinite de aus¬trieci, altele cautand ajutor la Poarta. Cu toate acestea, in perioada cand turcii sunt mai putin prezenti in Europa, cativa principi transilvani reusesc sa se mentina mai multa vreme la putere, ba unii chiar sa se amestece in politica Europei centrale si occidentale. Din familiile de magnati unguri care au dat atunci principi Transilvaniei, merita retinute cel putin trei nume: Bathori (pe care l-am intalnit deja), Bethlen si Rakoczi. In Razboiul de Treizeci de Ani (care incepe in 1618 in Cehia ca un razboi intre catolici, sustinuti de imparat, si principii protestanti, si se termina abia in 1648 dupa interventia Frantei catolice de partea protestantilor — pentru a pune frau puterii Habsburgilor in Germania), Bethlen Gabor, care domneste 16 ani, va juca un rol important, astfel incat Transilvania a aparut atunci occidentalilor ca o tara de oarecare insemnatate politica, intre timp insa, romanii, chiar cand participa ca ostasi, raman in umbra, avand doar dreptul sa-si pastreze credinta ortodoxa, dar nu sa si participe la viata politica, in afara de putini dintre ei, integrati nobilimii maghiare. Din familia Rakoczi, Gheorghe I si Gheorghe al II-lea domnesc succesiv intre 1630 si 1660, iar ambii intretin raporturi stranse cu voievozii din Tara Romaneasca si Moldova; sub Gheorghe Rakoczi al II-lea, in 1659, are loc chiar o scurta si ultima incercare de razvratire impotriva turcilor, la care participa si Mihnea al III-lea in Muntenia si Constantin Serban in Moldova. Turcii restabilesc grab¬nic situatia schimband domnii in toate trei principatele. u2m13ml