Franta ca stat in secolul al XVII-lea, bazata pe principiul puterii absolute
a regelui, era o dictatura a nobiilimii. Primordiala sarcina a statului absolutist
era apararea oranduirii de la toate puterile antifeudale si pastrarii
linistii sociale. Insa taria absolutismului feudal era nu prea mare, fiindca
baza fortei antifeudale erau taranii. Insa pentru a infrange
absolutismul trebuia sa fie o alianta intre taranime si burghezie. Absolutismul
tindea activ sa atraga burghezia pe partea sa din cauza financiara, ceea ce
dezbatea tendinta bugheziei spre democratie si lupta impotriva feudalismului. j3k21kj
In Franta, cand a murit in 1643 Ludovic al XIII-lea, la putere
vine Ludovic al XIV-lea ce nu a implinit nici 5 ani. Pana la maturitatea
sa tara era condusa de mama sa -; Ana Austriaca. De fapt tara era condusa
de urmasul cardinalului Risilie -; italianul cardinalul Mazarini. Continuator
al politicii lui Risilie, Mazarini timp de 18 ani(1643-1661) conducea nelimitat
cu tara, impotriva caruia erau facute comploturi, dar care se inabuseau
usor. Cresteau rascoalele taranesti. Mazarini intre anii 1643-1645 s-a
confruntat cu un val de rascoale. Pentru a umplea vistieria tarii el a introdus
un impozit nou, starnind indignari in randul burghezei,ceea
ce a provocat trecerea ei in opozitie. Deasupra acesteea, cerand
de la membrii parlamentului un impozit suplimentar pentru recunoasterea ereditarii
posturilor lor, el a atins dreptul proprietatii “oamenilor mantiei”
pe postul lor si astfel s-a facut lipsit de sustinerea birocratilor judiciari
si “oamenilor mantiei”. Mai apoi ultimii, fiind nemultumiti de politica
lui Mazarini si vazand succesele luptei parlamentului englez impotriva
regelui, au intrat, temporar, in alianta cu burghezia nemultumita si s-au
ridicat pe drumul spre ruperea cu absolutismul. Din aceasta cauza a inceput
criza sistemului feudal-absolutist, cunoscuta sub numele de Fronda(1648-1653).
Istoria Frondei se imparte in doua etape: “Vechea Fronda”
sau “Fronda parlamentara”(1648-1649) si “Noua Fronda”
sau “Fronda Principilor(1650-1653)”. Fronda noua a inceput
cu niste cerinte introduse in programul Parlamentului Parisului, ce reflectau
interesele a unei mari parti a poporului, a burgheziei si a “oamenilor
mantiei”. Dupa o rascoala burghezo-taraneasca o parte din cerinte au fost
primite. Dar in curand s-a inceput un razboi civil intre
taranii aliati cu burghezia si feudali. Apoi pe 15 martie 1649 a fost declarata
intelegerea de pace ce insemna capitularea parlamentului. Cu aceasta
Fronda Parlamentara era terminata. Insa nemultumirile nu s-au terminat. De aceasta
s-a folosit o grupa mica de nobili ce au format “Fronda noua”(1650-1653),
care au incercat sa-si rezolve supararile personale cu Mazarini. Dar existau
grupuri de burghezi ce incercau activ sa activeze in anii Frondei
Noi. Deosebit de caracteristici in aceste relatii erau evenimentele din
Bordo, unde s-a instaurat ceva asemanator cu guvernul republican democratic.
Dar Mazarini a cumparat aproape toti participantii la Fronda Noua, care si-a
schimbat tendintele in favoarea regimului absolutist si a format 5 puncte,
care au devenit principalul scop al lui Ludovical XIV-lea. Mazarini se grabea
sa infaptuiasca aceste 5 puncte, dar din cauza situatiei interne si externe
nu putea face acest lucru. Din cauza unei mari rascoale din Orlean in
1658, Mazarini a fost silit sa semneze pacea de la Pirinei cu Spania in
anul 1659, care nu a aderat la pacea de la Vestfal. Mazarini tindea spre infaptuirea
restauratiei Stiuartilor in Anglia. Insa cand armata franceza
era deplin libera, in aceasta nu mai era nevoie, fiindca in Anglia
in 1660 deacum era infaptuita restauratia Stiuatilor. Astfel absolutismul
francez putea sa stranga recoltele victoriilor interne. Cand in
1661, cardinalul Mazarini a murit, pe tron a venit Ludovic al XIV-lea in
varsta de 22 de ani. Perioada de 54 de ani (1661-1714) in caree
a domnit el a fost numita “secolul lui Ludoviv al XIV-lea”. Puterea
in stat insa nu-i apartinea lui, ci clasei nobile. Dupa lectiile
Frondei nobilimea tindea spre intarirea dictaturei. Acelasi scop il
avea si politica lui Ludovic al XIV-lea.
Cum a murit Mazarini, Ludovic a declarat ca deacum inainte “el singur
va fi primul ministru al sau”, ceea ce a ridicat autoritatea lui pana
la o inaltime care nu a mai fost. Apoi monarhul a trecut la lichidarea
influentelor politice a parlamentelor, indeosebi a Parlamentului Parisului,
pas cu pas. In 1668 el s-a ivit in parlament si insusi a rupt
toate foile din cartea proceselor verbale, ce apartineau la perioada Frondelor.
Anume atunci el a spus “Domnilor! Credeti ca statul sunteti voi? Gresiti,
statul sunt eu!”. Ludovic al XIV-ela a paralizat influenta politica a
“oamenilor mantiei”. In general actiunile infaptuite
pentru intarirea absoltismului, erau indreptate impotriva
burgheziei. Principala sursa a banilot era exploatarea excesiva a taranilor,
ce a provocat multe rascoale taranesti epidemii in masa, foamete, saracie.
Pe timpul lui Ludovic al XIV-lea au fost centralizate toate partile tarii. Orasele
au pierdut in deplin autoconducerea sa. Insa in a doua jumatate
a domniei lui Ludovic al XIV-lea a inceput criza absolutismului francez,
provocata de razboaiele costisitoare cu Spania, Olanda, Austria pentru dominatia
europeana si pentru colonii.
Participand la Razboiul de 30 de ani, Franta a intrat in coalitia
antihabsburgica. Dupa Razboiul de 30 de ani, dupa pacea de la Vestfali prin
care Franta a primit Elizas, politica externa a Frantei devine mai agresiva
si a capatat o forma de expansiune. Ludovic al XIV-lea incepe sa pretinda
pe rolul “monarhului europei”. El a pus candidatura sa pe postul
imperatorului “Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana”.
Jertvele politicii agresive au fost Germania de Vest, Niderlandele Spaniole
si olandeze. Ludovic incerca sa puna Anglia sub controlul sau prin sustinerea
Stiuartilor. El a incercat sa acapareze Spania pe motivul dreptului dinastiei
Burbonilor pe mostenirea Spaniei. Aceste tendinte nu au fost realizate, dar
Franta absolutista in a doua jumatate a secolului al XVII-lea avea rolul
de hegemon in Europa de Vest.
In pacea de la Pirinei din 1659, prin care Spania a pierdut Rusilionul,
o mare parte din Artua s.a., Mazarini a introdus un punct. Acest punct era folosit
pentru casatoria lui Ludovic al XIV-lea cu fiica regelui Spaniei -; Filip
al IV-lea -; Maira Tereza. Astfel Franta putea sa mosteneasca macar o parte
din Spania. Asa si s-a intamplat. Dupa moartea lui Filip al IV-lea,
Franta deodata si-a cerut teritoriile ce trebuiau sa fie mostenite(Niderlandele
din Sud). Spania a refuzat sa ofere aceste teritorii. Astfel s-a inceput
in 1667, lupta Franco-Spaniola. Cele mai usor de dobandit pentru
Franta erau Flandria si Brabant, fiindca acolo nu erau armate, iar flota Spaniola
era atat de slaba incat nu putea sa transfere armatele aici.
Insa in ajutorul Spaniei vin Olanda, Suedia si Anglia. Astfel pentru
Franta s-a creat o situatie nefavorabila, dar a dovedit sa ocupe o parte a Flandriei,
de asemenea Frans-Contesi era gata la marsul in Spania si Germania. Dar
Ludovic a lust decizia de a nu risca si a semnat pacea in 1668 in
Ahen, conform careia Franta si-a pastrat un rand de orase in Flandria
si Lilli. Dar pentru a acapara teritoriile dorite, Franta se pregatea la o noua
actiune armata. Pentru a avea rezultatele dorite Ludovic a dezmembrat coalitia
antifranceza, dand sume mari de bani Angliei si Suediei, care an rezultat
au trecut de parte Frantei. Cu Olanda nu a fost compromis. Astfel in 1672
armata franceza sub comandamentul comandantilor Tiuren si Conde a atacat Niderlandele
de Sud si Olanda. Ocupand un rand de cetati armata franceza a intrat
inautrul Olandei. Atunci cercurile domnitoare in Olanda au hotarat
sa sparga digurile, astfel apa a inundat un mare teritoriu, silind armatele
franceze sa inapoieze. In acelasi timp Franta a trebuit sa trimata
trupe impotriva detasamentelor Habsburgilor austrieci in Pfaltz(Germania),
unde acestea au infaptuit groaznice pustieri si secerari de vieti. Aceasta
a dus la un protest brusc din fata Angliei si ea in 1674-1675 s-a despartit
de alianta cu Franta. Situatia iar a devenit nefavorabila si Franta a incheiat
pacea de la Nimveghen, prin care Franta acapara Frans-Conte si cateva
orase in Niderlandele de Nord. Agresia lui Ludovic crestea. In curand
el pretendea la Italia de Nord. Dar dorinta principala a lui era de a fi imparatul
Imperiului German. Folosindu-se de faptul ca imperatorul Leopold I era abatut
de lupta cu Turcia, Ludovic al XIV-lea domnea fara obstacole in Germania
de Vest. Deosebitele “palate de alianta” din diferite motive politice
proclamau puterea regelui francez asupra diferitor teritorii ale Germaniei.
In curand puterea regelui francez s-a largit pana la Strasburg.
Acum toate acestea trebuiau sa fie juridic anexate Frantei. Aceasta i-a reusit,
datorita influentei mari a Frantei pe acele timpuri. Astfel in 1684 in
intelegerea de la Reghensburg, imperatorul si regele Spaniei au recunoscut
cuceririle Frantei. Dar in 1686 in rezultatul loviturii de stat
din Anglia, la puterea careia vine Velighelm al III-lea Orans, s-a format liga
Augsburgica cu organizatorul Velighelm al III-ela. S-a inceput o mare
lupta Europeana intre Franta si Liga Augsburgica. In general totul
se petrecea in favoarea Frantei, dar din cauza unor infrangeri
grele Franta a semnat pacea de la Risvies in anul 1697, prin care Franta
nu a putut sa reintoarca teritoriile acaparate inaintea razboiului.
Ludovic al XIV-lea a fost convins ca chiar mergand la conditiile pacii
de la Risvies, el va primi o parte din Spania, conform pactului ce l-a incheiat
Mazarini. Asa si s-a intamplat, regele Spaniei -; Carl al II-ela
a lasat ca mostenire la al doilea nepot al lui Ludovic al XIV-lea un teritoriu
din Spania. Dupa moartea lui Carl al II-lea nepotul lui Ludovic era proclamat
in Madrid regele Spaniei si Ludovic al XIV-lea a inceput sa domneasca
in Spania din numele nepotului sau. Anglia si Olanda au cerut sa i se
acorde dreptul de comert in coloniile spaniole, la care Franta a refuzat.
Astfel Anglia si Olanda au sustinut imperatorul Leopold I, care pretindea pe
tronul Spaniei. Asa s-a inceput lupta pentru mostenirea Spaniei(1701-1713).
Franta lupta singura impotriva coalitiei aproape a tuturor tarilor vesteuropene,
ce a dus la istovirea resurselor tarii. Sustinand o infrangere
grea Franta era nevoita sa-si scoata armatele din Germania, Spania si Olanda.
Apoi a urmat invazia armatelor tarilor coalite in Franta. Asa s-a terminat
renumita domnie a lui Ludovic al XIV-lea. “Pacea salvatoare” a fost
semnata de Anglia si Olanda in aprilie 1713 in Utrehta, cu imperiul
-; in 1714 in Rashtatt. Tronul Spaniei a ramas lui Filip al
II-lea. Anglia a primit insula Menocra si dreptul de a importa negrii din Anglia
in Spania si America. La Anglia a trecut Newfaundled-ul si Acadia. Habsburgii
austrieci au primit Niderlandele Spaniole, statul mic Milan, Mantuia, Regatul
Neapolitan si insula Sardinia. Razboiul pentru mostenirea Spaniei a adus Franta
la un rezultat trist. Ea nu a pierdut hegemonia, dar s-a aflat pe marginea istovirii
interne complete.
Pana la perioada domniei lui Mazarini Franta a dus razboaie coloniale.
Astfel in 1524 Verratano a anexat Newfaundled-ul, care a trecut in
1568 la englezi si a pus inceputul conflictului Anglo-Francez. Pe 24 iulie
1534 Jac Cartie a ajuns pana in golful Sfantului Laurentiu
si a anexat Canada la Franta, astfel s-a format un Imperiu colonial vast. In
1555 Diuran de Viliganion s-a indreptat spre Brazilia, dar formarea coloniei
aici nu a reusit. Asa s-a intamplat si in Florida in
anii ’60 ai secolului al XVI-lea. In 1604 Pier de Mon si Samuel
Shamplen au format o colonie in Acagua, in 1608 Samplen a intemeiat
Quebecul. In 1626 a fost pentrecuta campania sfantului Hristofor,
care in anul 1635 a anexat la Franta insula Guadelupa, iar in 1638
insula martinica, iar apoi si alte insule din Antilele mici. Erau incercari
de a se intari in Africa prin campaniile din 1633 si 1638, iar in
1642 de a se intari in Madagascar, care in 1686 a fost anexat
Frantei. In a doua jumatate a secolului al XVII-lea se mareau teritoriile
in America de Nord, care in mijlocul secolului al XVIII-lea o cuprindea
aproape pe toata. Erau multe colonii in India.