Cand Mihai Viteazul cucereste Transilvania, bineinte¬les ca favorizeaza pe ortodocsii romani, in special preotimea, dar nu a avut vreme sa duca prea departe aceasta favoare. Pentru a putea guverna provincia, avea nevoie de sprijinul Dietei dominate de nobilimea maghiara. A trebuit chiar sa ia masuri impotriva taranilor care se revol¬tasera. Cand va intra in triumf la Alba Iulia, Dieta ii va recunoaste calitatea de locum tenens al imparatului (cel care tine locul imparatului), dar Mihai, in diplomele sale romanesti (recte slavone), si-a zis Domn al Tarii Romanesti si al Transilvaniei.

Cum ar fi evoluat lucrurile daca stapanirea lui Mihai ar fi durat, e greu de imaginat. Fapt e ca a fost sfatuit si de boierimea munteana care se simtea probabil mai la adapost in Ardeal si a inceput sa ravneasca la bunuri si privilegii de care se bucurau grofii unguri, ceea ce va fi mai apoi unul din principalele motive de ostilitate a nobilimii maghiare, in timpul scurtei sale domnii in Transilvania, Mihai a desfasurat o foarte subtila politica de echilibru intre diversele forte si tendinte. Se poate distinge o apropiere fata de instantele catolice si, intre protestanti, o preferinta pentru luteranism fata de calvinism. n3k13kr
Lucrurile insa se precipita, ingrijorat de vestile pe care le avea despre un plan al Poloniei de a-l rasturna in insasi tara lui, in Muntenia, pentru a instala pe un frate al dom¬nului Moldovei, pe Simion Movila, trece repede muntii in Moldova (mai 1600) si alunga de-acolo pe Ieremia Movila. Timp de cateva luni Mihai Viteazul este stapan si pe Moldova; iar pe monedele lui scrie ca-i Voievod al Mun¬teniei, al Transilvaniei si al Moldovei. Primul moment cand se afla uniti toti romanii sub acelasi sceptru.
Momentul a fost efemer. Magnatii unguri au inceput sa se razvrateasca, polonezii au intrat in forta in Moldova (condusi de un personaj ilustru al istoriei lor, cancelarul Jan Zamoyski) si au izgonit garnizoana pe care o lasase Mihai, asa ca dupa cateva luni Mihai pierde Moldova. Totodata, intr-o lupta nefericita, la Miraslau (septembrie 1600), va pierde si Transilvania. Si iata ca in toamna 1600 Mihai Viteazul nu mai este domn nici in Muntenia, caci polonezii au patruns si acolo si au pus in scaun pe Simion Movila. Mihai face atunci un demers disperat: se duce la Praga la imparat ca sa-l convinga ca e cel mai capabil de a fi aliatul lui.
De atunci avem imaginea lui Mihai Viteazul — s-a aflat la palatul lui Rudolf al II-lea un pictor renumit care a vrut sa reprezinte o alegorie in care regele Cresus din legenda greaca isi imparte averile, dar acest „Cresus" este imparatul Rudolf al II-lea, iar langa el vedem, in zale, un personaj despre care stim ca este Mihai Viteazul, ala¬turi de fiica lui, Florica, o frumusete de fata pe care-o adusese cu el la Fraga, imparatul ii promite ca-l va ajuta din nou si ordona generalului armatei sale imperiale, un albanez, Gheorghe Basta, sa faca alianta cu Mihai Viteazul si sa recucereasca Transilvania impotriva ungu¬rilor care-l rechemasera pe Sigismund Bathori.

Se da o noua batalie, la Goraslau (3 august 1601), unde Basta si Mihai Viteazul sunt invingatori, dar Basta hotaraste sa-l ucida pe Mihai Viteazul, sub cuvant ca Mihai Viteazul nu accepta viitorul sau plan de batalie.
Basta voia probabil pentru el voievodatul Tran¬silvaniei, in orice caz, prin inselaciune, cateva zile mai tarziu (19 august 1601), il cheama pe Mihai Viteazul in cortul lui, iar dincolo de cort se gasesc ascunsi niste mercenari valoni. Acestia-l ucid pe Mihai Viteazul, care se apara cu sabia (era stangaci), dar cade strapuns de mai multe sulite. Sa fi fost si imparatul inteles sa-i suprime pe Mihai considerandu-l prea ambitios si temandu-se ca risca sa zadarniceasca planul habsburgic de a anexa Tran¬silvania? Nu e clar.
Capul lui Mihai Viteazul este adus in tara pe ascuns de unul din boierii lui care se pare ca ii era frate vitreg: Radu Florescu. Fratii Buzesti, desavarsiti viteji intre boierii mari ai Munteniei, alungasera intre timp din scaun pe Simion Movila. Iata sfarsitul tragic al lui Mihai Viteazul. Dar nu s-a ispravit inca lupta impotriva otomanilor. Succesorul lui Mihai Viteazul, Radu Serban (1602-l610), care si-a zis Radu Serban Basarab pentru ca se tragea dintr-o sora a lui Neagoe Basarab, se lupta si el alaturi de imperiali impotriva turcilor, cu succes, timp de cativa ani. Atunci a avut loc acel episod vrednic de legenda, cand Marele Stolnic Stroe Buzescu, trimis cu un corp de oaste sa opreasca o navala a tatarilor, il provoaca pe hanul tatar ia lupta si, dupa un duel intre cei doi ca-n povesti, il rapune pe tatar iar navalitorii o iau la fuga. Dar si Buzescu e grav ranit. Dus la Brasov (va inchipuiti in ce conditii la vremea aceea!, pe carari in munti si in paduri — calea obisnuita era valea Neajlovului), moare acolo, caci doctorii erau pe-atunci neputinciosi in fata ranilor infectate.

Iata un lucru la prima vedere surprinzator: multa vreme, Radu Serban a ramas mai prezent decat Mihai Viteazul in memoria populara. Iarasi, trebuie sa ne situam in contextul istoric. Mihai Viteazul nu a fost popular. Daduse o lege, care s-a numit „legatura lui Mihai Viteazul", dupa care taranii nu mai puteau sa fuga de pe o mosie pe alta, ci trebuiau sa ramana acolo unde erau, cu alte cuvinte a legat de pamant pe tarani; mai precis, masura privea in primul rand pe stapanii ai caror serbi fugisera de pe mosia lor, interzicandu-le de a mai incerca sa-i gaseasca la alt stapan si sa-i recupereze. Masura avea un scop exclusiv economic si fiscal. Mai trebuie adaugat ca Mihai a favorizat extinderea marilor mosii boieresti in dauna taranimii libere, el insusi — atat in timpul cand a ocu¬pat inalte dregatorii, cat si ca domn — cumparand zeci de sate. De aceea n-a fost iubit Mihai. Aici este si o explicatie pentru care in veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea foarte putin se vorbeste despre Mihai Viteazul la noi. A trebuit sa vina Nicolae Balcescu in veacul al XIX-lea pentru a re¬descoperi figura lui Mihai Viteazul.