c7l24lm
Ionica Tautu despre care s-a scris ºi nu fara dreptate ca „viaþa, faptele ºi scrisele lui se topesc in legenda”1 iar alþi autori au vazut in el
„ganditorul politic care a dezvoltat ca nimeni altul teoria capitulaþiilor”2 a avut fara indoiala sclipiri de geniu pe care puþini autori le-au inþeles ºi apreciat aºa cum ar trebui. „Opiniile lui Ionica Tautu privind evoluþia raporturilor cu Poarta ºi modalitaþile de asigurare a unei autonomii politice cat mai largi ofera un exemplu de ceea ce insemna in epoca capacitatea de adaptare la realitaþile timpului. Calea luptei pentru emancipare politica, in condiþiile unei þari atat de mici, cum era Moldova
-; ºi judecata, evident, era aplicabila ºi Þarii Romaneºti -; nu, putea fi alta decat ceea a acþiunii paºnice, politico-diplomatice, in vederea largirii autonomiei politice in raporturile ei cu puterea suverana”3.
Inca de la inceputul activitaþii publice in vestita sa „Strigare norodului
Moldavii catre boierii pribegiþi ºi catra Mitropolitul”4, „unul dintre cele mai importante pamflete ale sale” el va dezbate ardenta problema a capitulaþiilor. „Silnicili nevoi de pe dinlauntru, cari de multe vremi ticaloºasc pre norodul Moldavii, au fost totdeauna pentru dansul dreptaþi legiuite ca sa-ºi ceara driturile ce i s-ar cuvini… Acest pamant odinioara ocarmuit de endipendanþi sai voievozi, au avut hotararile sale in intindiri, aºazamanturile sale in datorii, preveleghiurile sale in urmare, ºi pravilile sale… In urma, vreme au prelungit o epoha in cari indesatili navaliri a neastamparaþilor tatari, ce fara cuvinþa ºi dreptati tulbura tihnita odihna a acestui norod, au fost pricina cari au cerut neaparat aflari de adapost supt vreo puteri megieºata. Aceasta s-au facut de catre voievodul Bogdan, care au intemeiet aºezamanturi cu pre puternica Poarta othomaniceasca…
Priveleghiile aºazati atunce, pre cari obºte Moldavii nu conteneºti de a le

sfinþii, au avut cateva vremi de urmari… Dintr-u aceasta au nascut puternica pricina de intriga intre danºii, legiuita pricina a apararii domnilor
ºi sfanta datorii a pre puternicii Porþii ca sa pui in lucrari liniºtire… atata s-au (n.n.) schimbat aºazatile privileghii, incat statul Moldavii acum nu esti decat un scheletu a grozabiei, pre cari daca ar fi putinþa a-l vide acel vechi irou al acestui pamant, voevodul ªtefan cel Mari, ar veni in cel de pre urma nacaz ºi deznadajduire”5 . Nimic mai clar decat aceasta descriere.
Revenind la remarcabila analiza a d-lui N. Isar „I. Tautu demonstra ca inchinarea catre Poarta s-a facut cu titlu de protecþie iar nu de supunere necondiþionata”6 ºi o demonstra prin ilustrarea clara a situaþiei libere a
Moldovei de dinainte de inchinare, libertate „supt privirea ºi primirea naþiilor invecinati”7 ºi ulterior a evoluþiei istorice care a dus la incheierea capitulaþiilor ºi ulterior la incalcarea treptata a acestor drepturi pana la momentul 1821.
Singura soluþie, singura posibilitate pe care autorul o vede e refacerea vechiului stat: „vechile preveleghii, insamnand toati datoriile noastre ºi toati driturile, arata tot ceia ce eram datori sa dam”8 . „In vreme ce pamantul acesta au pus armile gios, au supus incredinþare odihnii sale la pre puternica stapaniri a Porþii”9 .
Cauza relelor sta tocmai in dezunirea pamantenilor care nu vor ºi nu ºtiu sa iºi apere drepturile caci dinspre partea ei „Pre puternica Poarta totdeauna au ºtiut ca in pamantul acesta sant la lucrare preveleghiile aºazati, pravilile lui ºi bunili randuieli”10.
Daca dezunirea ar fi depaºita ºi capitulaþiile ar fi considerate ca un veritabil document nu numai de politica externa, dar ºi de politica interna „atunce Moldavie supt un voevod patriot, cu dureri pentru statul sau… implinind toate datoriile sali catra pre puternica Poarta, fara sminteala, ar fi fost unul din pamanturile cele fericite”11.

Ionica Tautul ne apare astfel ca unul din rarii ganditori politici care observa utilitatea capitulaþiilor nu doar in apararea drepturilor internaþionale ale patriei sale, dar ºi in organizarea in interior a unui nou stat, a unei noi domni capabile sa faca faþa cerinþelor secolului XIX. Era acesta drumul care va duce ulterior, in anii 1853-56 la lupta pentru unire prin agitarea problemei capitulaþiilor, la unificarea celor doua programe de transformare interna ºi externa intr-unul singur: naþional.
Ulterior imediat dupa evenimentele anilor 1821-22 el urmarea intr-un „Plan pentru alcatuirea unei istorii a Moldovei in anii 1821-1821”, carte ce urma a se intitula „A doua solie”, urmatoarele idei extrem de revelatoare pentru opinia lui asupra capitulaþiilor „Titlul carþii sa fie: A doua solie. Pentru ca in adevar solii hotaratoare de soarta Moldaviei, pana acum au fost doua. Cea dintai in vremea domnului Bogdan, spre inchinare
þarii sub umbra ºi ocrotirea Pre Inaltei Porþi ºi cea al doile, acum”12 .
Aceeaºi opinie o exprima I. Tautu ºi in largul sau raspuns
„Scrisoare-pamflet impotriva marilor boieri moldoveni refugiaþi la
Cernauþi”: „Deci, imi este iertat a va da sfatul meu! Eu va pun inainte ca pamantul nostru din invechime este inchinat la prea Inalta Poarta, cu privileghiurile noastre -; ce sunt desavarºit priincioase ºi folositoare; ca supt umbra ei ne adapostim cu toata ticna ºi liniºtirea ºi nu avem rale, decat numai pre acele dintre noi, ci ne facem unul altuia; ca Prea Inalta
Poarta nu cere de la noi decat birul ºi supunerea; ca a le implini este cea mai legiuita datorie a noastra”13 .
Pentru Ionica Tautu aflat acum implicat in apararea domniei lui
Ioniþa Sandu Sturza, (prin a carui influenþa a devenit iniþial caminar, ulterior comis ºi din 1824 secretar al Capuchehaiei Moldovei la
Constantinopol, deci o cariera in plina ascensiune pentru care el a renunþat la orice alte ocupaþii lucrative, mult mai satisfacatoare financiar14) a carui alegere el inþelesese sa o sprijine ºi sa o salute ca o refacere

nesperata a drepturilor noastre vechi. Capitulaþiile insemnau pentru
Tautu, a acorda Moldovei o ºansa de care fusese lipsita in ultima suta de ani, ºansa unei vieþi normale, liniºtite ºi in continua dezvoltare. Aceasta e poziþia de pe care el amendeaza ºi respinge plangerile boierilor de la
Cernauþi ºi Chiºinau „Supt buna voinþa ce are marile imparat de fericirea noastra ºi supt grijile unui domn patriot ne este deschis… a statornici temeiurile unei fericiri bune, pre care sa o lasam moºtenire urmaºilor”15 .
Totuºi Ionica Tautu nu lupta pentru impunerea ideii capitulaþiilor doar in interiorul þarii ci ºi in exteriorul sau ºi dincolo de invinuirea de filo-otoman care i s-ar putea aduce el inþelege sa iºi apere drepturile
þarii chiar faþa de Imperiul Otoman in care nu inceteaza de a vedea de altfel „partenerul” nostru natural. Astfel la 6 iunie 1824 intr-o „socotinþa privitoare la chezaºia ceruta de Marele Vizir pentru siguranþa ostaºilor
ºi neguþatorilor turci din Moldova” el scrie: ”cu paza marginimii (a hotarelor -; n.n.) ne poate eºi ºi driturile ei (ale þarii -; n.n.) ºi, in sfarºit, cu aceasta noi singuri vom strica un insemnat privileghi al nostru. Caci a ne pazi singuri þara este a fi un stat insamnat”16 . In continuarea aceloraºi idei concluziile sale privind necesitatea organizarii cu ajutorul Porþii a unui stat nou, puternic merita redata deoarece baza acestei organizari este constituita din nou de prevederile ºi grija pentru capitulaþii: „Ca nu numai ne stricam privileghiile pe care, poate, le-au hrentuit oarecum vreme, dar le intocmim, ºi ne statornicim pentru noi o indamnare, urmaºilor le lasam o pricina sa ne pominiasca, ºi strainii sa continiasca de a ne mai huli ca pierdem prilejurile. ªi in sfarºit al 4-le. Aciasta stare ne mai aduce sa fim chiar un stat stapanitor, precum am fost dupa privileghiile cele vechi a þarii, adeca cu adivarat ºi birnic, dar de sine stapanitor, cu pravilele ºi cu puterea sa intru toate ale þarii”17 urmand cuvinte care trebuiesc inscrise cu aur caci ele ne explica viaþa ºi faptele celui care a fost Ionica Tautul ºi lupta lui pentru drepturile neamului sau cuprinse in capitulaþii „Aciasta este mult pentru un patriot adevarat ºi pentru persoanele ce ºtiu giudeca in politica”18 . Intr-o scrisoare din

Aceluiaºi corespondent in 15 februarie 1826 vorbindu-i despre temeiurile ºi mijloacele politicii externe a Moldovei ii spunea: „Cat pentru politica ce pre dinafara a noastra ia sa inchee intr-un singur ºi prisne articol, adeca: noi suntem un norod supus Inaltei Porþi otomaniceºti, cariia dam pe an niºte dari hotarate ºi ramanem inlauntrul nostru slobozi despre dansa in legia, in pravilile ºi in obiceiurile noastre… Este adevarat ca, dupa privileghiul ce ni dadusa Sultan Soliman Canoniu noi ramasasam a fi aceia ce sa numeºte un état soverain: avem ocarmuiria noastra, mai mai neatarnata; avem armia ºi puteria noastra; putem face, precum am

ºi facut, razboaie ºi paci cu megieºii; insamnam ceva intre alte staturi ºi puteam þine cu danºile aduciri diplomaticeºti. Mica dare ce ni era insemnata a da Inaltei Porþi pe an era pentru a-i ave scutiria cand vraºmaºii noºtri ar fi fost mai tari”20 . Inca o data Tautu exprima aici ideea sa favorita: garanþiile date de capitulaþii trebuie sa fie principala noastra grija ºi principalul nostru temei. Temei spre a nu fi supuºi altor state, spre a ne menþine existenþa neatarnata ºi grija spre a ne recuceri etapa cu etapa drepturile sacre obþinute prin inþelegere cu Sublima Poarta.
Acesta ºi numai acesta este drumul datoriei, drumul politicii noastre externe pentru adevaratul ambasador al Moldovei de la 1824 la 1828 la
Istambul.
Pentru Ionica Tautu obþinerea capitulaþiilor este prin ea insaºi o imensa victorie.
Un fapt definitoriu al existenþei naþionale pe care nu ezita a il face cunoscut ºi in legaturile sale cu exteriorul, devenite dupa 1824, graþie misiunii sale la Constantinopol mult mai frecvente ºi mai facile. Legaturi de care inþelege sa uzeze pentru a face publicitate cauzei ºi istoriei naþionale, astfel intr-o scrisoare din 1828 el arata unui milord elementele definitorii ale existenþei Moldovei: „Aceste doua provincii, independente… s-au supus Imperiului Otoman in timpul… lui Soliman, dar cu condiþia
1825 catre Theodor Balº iºi exprima mandria faþa de trecutul Moldovei:
„stramoºii noºtrii nu sa legana decat intre plug ºi arme. Ei samana trofeile, cu sangile marturisira supunire catra Poarta ºi brazda pamantul”19 .

expresa ca guvernelor lor sa fie conservate in starea existenta, ca turcii nu se vor amesteca in nici un fel in administraþia lor interioara ºi ca religia le va fi respectata. In compensaþia acestor privilegii ºi a suveranitaþii protectoare a Porþii cele doua provincii sunt obligate de a acorda ajutor militar ºi de a plati anual un tribut… Cateva din aceste condiþii exista inca in integralitatea lor”21 .
In 1828 intr-o descriere a instituþiilor Moldovei el ilustra principala caracteristica a poziþiei politice a Moldovei: „Supusa imparaþiei otomaniceºti… avand o carmuire atarnata de la Inalta Poarta, dar in marginirea privileghiilor locului, sloboda lucratoare inlauntru”22 … sloboda… in felul ocarmuirii sale, Moldavie, marturisindu-sa supusa stapanitoarei sale puteri, precum o leaga privileghiile, ºi dandu-ºi darile randuite. Sa poate fali de implinirea datoriilor atarnarii sale”23 .
Devenit tot mai convins dupa izbucnirea razboiului ruso-turc din
1828-29 de necesitatea de a avea in fruntea Principatelor un domnitor tanar, capabil sa faca faþa situaþiei tensionate ºi bazandu-se pe teoria capitulaþiilor sa obþina independenþa Moldovei, Ionica Tautu incepe o acþiune politica menita sa il transforme in domnitorul þarii.
In august 1829 in cadrul unui ºir de cereri adresate Rusiei ºi Turciei spre a il numi domn al Moldovei, Ionica Tautu iºi va fundamenta cererea pe „privileghiul cel mare, ca pre domnii noºtri sa-i aliaga Divanul þarii cu primirea opºtiasca a lacuitorilor”24 iar intre argumentele forte ale acestei candidaturi arata filiaþia sa din logofatul Ioan Tautul, care „au fost ambasadorul domnului Bogdan, in vremea supunerii þarii la Sultan
Soliman I”25 . In cererea similara adresata Inaltei Porþi, el arata din nou
„Acest numit comis Ioan Tautul este descendent direct din logofatul
Tautul, care logofat Tautul, fiind trimis de catre voievodul Bogdan cel
Batran, ca sa inchine þara noastra la Inalta Poarta a puternicii Imparaþii”26 .

Tot in august 1829 in aceeaºi serie de acte menite sa pregateasca ascensiunea sa la tronul Moldovei el va scrie in „Manifest adresat catre moldoveni, pentru alegerea sa ca domn al Moldovei” aceleaºi idei menite a ii lega numele de momentul cel mai mare, in opinia sa, al istoriei
Moldovei ºi in general a romanilor: semnarea capitulaþiilor. De altfel conºtiinþa mandriei apartenenþei sale la un neam pe atat de vestit cat ºi de vechi l-a insoþit de la inceputul carierei sale standu-i drept indemn pentru toate faptele sale inca din 2 septembrie 1823 cand se propunea inalþarea sa la rangul de mare comis facand sa se scrie despre apartenenþa sa la un neam „care s-au insamnat totdiauna cu credincioasale slujbe ce au adus patriei”27 .
Aceste slujbe nu au luat, din fericire, sfarºit odata cu prematurul ºi tristul sfarºit al marelui ganditor politic in Constantinopolul anului 1830.

Generaþia anului ’48 a inþeles ºi a preþuit rolul ºi marturia lui
Ionica Tautul in sprijinirea ºi regasirea identitaþii ºi drepturilor naþionale inþelegand a saluta in el pe cel ce a facut ideea capitulaþiilor sa traiasca o noua perioada de glorie. Nu e deloc intamplator ca aproape fiecare marturie ºi amintire a urmaºilor in legatura cu Ionica Tautu sfarºeºte prin a vorbi despre capitulaþii, deoarece in Moldova anului 1822 el a reprezentat ideea drepturilor romanilor faþa de Inalta Poarta, dar ºi faþa de ei, drepturi, „privileghiuri” cum le spune el, stabilite prin actele pe care strabunii sai le semnasera la Constantinopol ºi pe care el le vroia reintronate in Moldova pe tron odata cu el. Candidatura lui ca sa parafrazam o expresie celebra, data de la tratatele lui Bogdan cel Orb ºi el era conºtient ºi mandru de aceasta ºi nu a ezitat sa o reaminteasca ºi contemporanilor sai devenind practic in memoria lor: omul drepturilor
Moldovei. Alecu Russo va spune frumos la 1855: „Ionica Tautu e
Romania reinviata, mascata de toate patimile patriotice ºi giucand tot acelaºi rol prin condei ºi staruinþi in politica, care il giuca Vladimirescu ca puºca plaieºeasca”28 .

Tot el va spune prezentand legatura indisolubila capitulaþii-Tautu:
„corespondenþa ºi documentele politice gasite la el sunt, la cunoºtinþa noastra, singurele documente ale acei miºcari ce se afunda intre trataturile de la Acherman ºi Adrianopol… din mormantul lui Tautu ne va arata aceasta… carte… De independenþa, de vechi drituri?”29 .
In 1856 Gheorghe Tautu va scrie in poezia sa „La mormantul lui
Ioan Tautu”:
„ …barbatul care
Se afl-acie de toþi uitat
……………………………………
Iubia Moldova, mandra lui þara
……………………………………
Ale ei drepturi statornicite
De-anticul, bravul, bunu-i strabun
Privind cu ochii cum sunt lovite
Plange romanul, plange acum,
Striga cu voace, cu voace tare:
Copii ai Romei, sa ne unim !
Caci privilegiul ni este mare
Decat noi trebui sa-l sprijinim !”30
Astfel intra Ionica Tautul in istorie, luptand pentru drepturile þarii sale prevazute prin capitulaþii, poate e unicul exemplu cand aceasta idee a covarºit atat de mult mintea ºi imaginaþia unui scriitor politic ºi istoric roman pana la 1848. ªi din nou I. Missail in 1863 va aprecia: „Ceea ce n-a putut sa faca Tudor cu sabia, a voit sa realizeze Tautul cu capul, cu pana”31 . Asemanare care capata noi valenþe prin unitatea de poziþie pe care cei doi au avut-o in problema capitulaþiilor pe care amandoi le-au considerat singurele acte menite a garanta libertatea naþiei lor ºi din momentul in care au inþeles aceasta nu au incetat a-i face ºi pe ceilalþi sa creada prin puterea convingerii lor ºi nu au incetat a face aceasta ºi dupa moarte.

Numele lor insemnand un singur lucru, acelaºi lucru in memoria urmaºilor: drepturile naþiunii romane.32 Grigore Ghica ºi Ionica Tautu nu erau insa singurii oameni politici care priveau capitulaþiile ca elemente de baza ale diplomaþiei romaneºti ºi dupa instaurarea domniilor pamantene. Astfel, in 1823 un grup de boieri moldoveni, pro-ruºi, in scria consulului Minciaky cerand intervenþia Rusiei pentru respectarea capitulaþiilor deoarece „supuºi Turciei noi suntem in acelaºi timp supuºi la prea puternica protecþie a Rusiei, noi am fost protejaþi de tratate, avem recuperate drepturile noastre politice peste care opresiunea impietase de prea mult timp, ne-am adus aminte de drepturile noastre, cum a fost atunci cand acest principat in 1529 a recunoscut suveranitatea Turciei.
Reclamaþia noastra a fost bazata pe vechile noastre drepturi ºi aceste cereri (domnia pamanteana -; n.n.) sunt sprijinite pe vechea stare de lucruri”32 . Un an mai tarziu cand era clar ca domnia pamanteana era obþinuta, patru boieri moldoveni delegaþi de domnitorul Ioniþa Sandu
Sturdza ii scriau sultanului Mahmud al II-lea „Clemenþa Inalþimii Voastre in favoarea poporului moldovean e infinita, ea i-a acordat vechiul privilegiu de a avea un prinþ pamantean ºi toate vechile instituþii au fost recunoscute ºi sancþionate”33.
O viziune la fel de triumfalista asupra respectarii capitulaþiilor dupa 1822 avea ºi un memoriu cuprinzand „Consideraþiuni asupra
Moldovei ºi Valahiei la inceputul anului 1825”. „Pactul inchiat iniþial de
Bogdan cu sultanul Soliman asigura Principatelor liberul exerciþiu al religiei ortodoxe, conservarea legilor scrise ºi a obiceiurilor.. se recunoºtea independenþa Moldovei, aparata de o armata naþionala, comandata de un Domnitor inamovibil ºi liber in funcþia sa… aceleaºi condiþii au fost puþin mai tarziu ataºate ºi la suveranitatea Valahiei”34.

Interesant este ca autorul pune in aceste „Consideraþii” ca elemente ale capitulaþiilor exact cererile partidei naþionale de pana la Tratatul de

la Adrianopol. Totul se regaseºte aici inclusiv cererea privind „libertatea comerþului” care ar fi fost ºi ea prevazuta in capitulaþii. Aceste
„Consideraþii” au in mod clar drept autor un personaj din apropierea domnitorului Ioniþa Sandu Sturdza, deoarece cuprind ºi un atac virulent la adresa Rusiei: „imunitaþile acordate Principatelor in acest prim pact de un necredincios, nu pot fi obþinute de la un suveran ortodox (al Rusiei
-; n.n.)”35 . Adica ceea ce putuse acorda sultanul (ºi se spera ca va mai acorda) nu era catuºi de puþin de aºteptat din partea Rusiei. Din tabara boierilor opoziþioniºti refugiaþi la Cernauþi36 veneau altfel de memorii, care bazandu-se tot pe teoria capitulaþiilor protestau pentru incalcarea acestora ºi ruinarea tarii in timpul domniilor lui Grigore Ghica ºi Ioniþa
Sandu Sturdza. Astfel in 1825 ei ii scriu lui Nessel Rode: „spre a depune la picioarele tronului imperial al legitimului nostru protector prea umila noastra cerere in care expunem calcarea tuturor drepturilor ºi imunitaþilor noastre ºi cerem sa fie reintegrate vechile nostre instituþii de care Moldova s-a bucurat din timpuri imemoriale”37.
Aceiaºi boieri ii trimit o suplica ºi cancelarului Metternich in care il roaga: „sa priviþi cu bunavoinþa cererea noastra prea umila pe care am adresat-o ºi imparatului Rusiei in care expunem incalcarea instituþiilor noastre, suspendarea drepturilor, a imunitaþilor, privilegiilor cele mai sacre pe care Moldova le poseda din timpuri imemoriale, in virtutea concesiunilor pe care Inalta Poarta, suverana noastra le-a acordat. Fara aceste instituþii patria noastra nu are viitor”38. Tot din tabara boierilor pro-ruºi Nicolae Rosetti Rosnovanu trimitea la Sankt Petersburg un
„Memoriu adresat Rusiei” in care bazandu-se din nou pe teoria capitulaþiilor cere respectarea drepturilor de autonomie ale Moldovei, retragerea trupelor turceºti ºi revenirea boierilor in þara: „un tratat a fost ca urmare inchiat intre Poarta otomana ºi Principate, ale carui articole se gasesc in mai multe cronici moldave (…) mai multe articole

Chiar ºi tabara lui Ioniþa Sandu Sturdza, cu toata neincrederea masiva pe care o are faþa de Rusia, ii cere din timp in timp ajutorul bazandu-ºi demonstraþia tot pe teoria capitulaþiilor. Ei nu cer Rusiei o favoare care ar obliga Moldova ci doar respectarea unui drept obligatoriu pentru Poarta ca
ºi pentru Rusia: „Sublima Poarta e dispusa a restabili printre noi ordinea legala ºi regimul distinct pe care Moldova il poseda din timpuri imemoriale, regim pe care ea la obþinut in virtutea unui pact liber consimþit, care a fost consolidat de tratatele dintre Rusia ºi Poarta”40. Numai pe aceasta baza
Divanul Moldovei este gata a colabora cu Rusia pentru indepartarea armatei otomane, revenirea refugiaþilor ºi a consulilor ruºi, adica inlaturarea efectelor revoluþiei din 1821. Definitorie pentru activitatea politica din
Principate in perioada primilor domni pamanteni ramane: ”Socotinþa asupra cererii de chezaºie ceruta de Prea Inaltul Devlet facuta la 6 iunie 1824 la
Iaºi” spre a se obþine retragerea turcilor din þara ºi semnata chiar de domnitorul Ioan Sandu Sturdza. „Moldova cerea ca sa devie iaraºi stat stapanitor, cum au fost dupa privilegiile cele vechi ale þarii adica atarnat de adevarat ºi birnic dar de sine statator cu pravila ºi puterea sa”41.
Practic in aceiaºi direcþie mergeau atat cererile boierilor emigranþi cat ºi actele lui Grigore Ghica sau Ionica Tautu ºi activitatea diplomatica a lui Ioan Sandu Sturdza. Ca de atatea ori chiar daca mijloacele erau diferite clasa politica romaneasca se regasea in acþiunea comuna pe temeiul capitulaþiilor.
Dupa cum aprecia N.Iorga in al sau vestit studiu „Dezvoltarea ideii unitaþii politice a romanilor „dupa aceasta (1821 -; n.n.) se ridica o generaþie noua…patrunsa in intregime sub influenþa ideilor noua din
Apus, nu de patriotism muntenesc sau moldovenesc, ci de patriotism romanesc42 „iar acest patriotism iºi gasea o parte a uneltelor sale tocmai in amintirea vechilor noastre tratate cu Poarta.