c5c20cr
A. Capitulaþiile in opera lui Nicolae Balcescu
Generaþia de la 1848 merita o atenþie aparte datorita rolului ei de susþinatoare a teoriei capitulaþiilor. Prin intermediul reprezentanþilor ei problema vechilor tractate a cunoscut o publicitate fara precedent. Aproape toþi cei care s-au ocupat de ele in aceasta perioada au produs opere care merita aprecierea lui Iorga de a fi, „rasarirea unei minþi geniale”1.
Pe rand personaje de prim rang precum N. Balcescu, I. Ghica,
M. Kogalniceanu s-au aplecat asupra trecutului romanesc ºi au scos sub forma celor mai frumoase pagini ale lui, momentele capitulaþiilor.
Aceasta generaþie a ºtiut in fond sa le redescopere, sa le creeze ºi sa le dea poate cea mai buna definiþie posibila: „legaturi sui generis tari cand romanii erau slabi, ºi slabe cand romanii erau tari”2.
Operele fiecaruia dintre ei merita o analiza aparte (ºi apreciate dupa cum nota M. Kogalniceanu in „Historie de la Valachie” drept atestat de nobleþa ºi o proclamaþie de drepturi”3). Ori in fiecare din aceste opere capitulaþiile joaca un rol important in explicarea atat acelui atestat: cat ºi a proclamaþiei de drepturi. Nici unul din aceºti reprezentanþi de marca nu iºi creeaza opera separat, toþi sunt influenþaþi, Balcescu de
Kogalniceanu, Ghica de N. Balcescu ºi in final ºi Kogalniceanu de
Balcescu. Cu toþi primesc informaþii ºi iºi analizeaza ºi coordoneaza eforturile in direcþia unei mai bune dezvaluiri ºi aparari a trecutului patriei singurul care ii poate garanta viitorul.

Cea mai buna definiþie a acestui efort comun al unei intregi generaþii este cea a lui V. Alecsandri 4 din „Romania literara”, articolul „Jurnalismul romanesc” in care arata ca „in faþa epohei serioase de astazi, in mijlocul gravelor imprejurari ce se aduna, inaintea presei straine care zilnic se ocupa de romani, insa mai intotdeauna intr-un chip ignorant sau ostil, cea mai mare nevoie pentru noi este a avea un jurnal serios, neatarnat, supus numai legilor adevarului care zilnic sa proclame ºi sa apere driturile
Principatelor recunoscute astazi in principiu de Europa intrega”5.
Aceasta a fost menirea generaþiei de la 1848, ca zilnic sa proclame drepturile principatelor intr-o Europa care ne cunoºtea puþin, dar care trebuia sa ne cunoasca mai mult spre a fi interesata a ne apara. In aceasta acþiune extrem de dificila generaþia de la 1848 a intalnit un mare avantaj: existenþa acestor vechi tratate clamate ºi de generaþiile trecute.
Meritul ei este ca a ºtiut sa recunoasca oportunitatea ºi sa profite de ea la maximum. Fara capitulaþii nu am fi avut poate toate aceste momente de la ’48, ’53, ’56 ºi 1859, dar nici fara intalnirea cu aceasta generaþie atat de energica nu am fi avut imensa publicitate pe care teoria capitulaþiilor a cunoscut-o ºi care a permis Romaniei sa se foloseasca de ele, fara intrerupere pana la 1878. Sa urmarim acum modul in care aceste vechi tractate -; capitulaþiile s-au reflectat in opera celor mai de seama reprezentanta paºoptiºti.
Nicolae Balcescu este fara indoiala unul din cei mai celebrii reprezentanþi ai generaþiei de la ’48. Energic, inteligent, creator de asociaþii ºi societaþi politice ºi culturale el impleteºte activitatea naþionala cu cea de istoric. Era normal ca aceasta acþiune intensa sa vizeze ºi problema capitulaþiilor.
In epoca revoluþiei, N. Balcescu pune de pe o poziþie noua problema statului internaþional al Principatelor.
(...) Invocarea acestor „tratate” considerate de N. Balcescu fara nici o rezerva autentice ºi cu deplina putere inca, a fost o teza de mare rasunet a revoluþiei romane de la 1848. A servit ca temei de drept pentru

Pentru Nicolae Balcescu capitulaþiile serveau in primul rand la a asigura un nou statut juridic principatelor, respingand orice pretenþii exagerate de suveranitate sau protecþie din partea Imperiului otoman sau a Rusiei. Apoi ele serveau drept un exemplu al trecutului glorios al naþiunii romane, a avea un tratat obþinut in urma unor mari biruinþe cu o mare putere a timpului servea scopului principal al generaþiei de la ‘ 48, acela de a educa reprezentanþii poporului in spiritul demnitaþii ºi al mandriei naþionale.
„Inca din 1845, Balcescu atribuie spatarului Ioan Cantacuzino propriile sale idei ºi sentimente: Þara Romaneasca este o þara libera, ea
iºi are drepturile sale... silita de imprejurari fatale. Þara Romaneasca trebuie in urma, sa se plece, sa se recunoasca supt protectoratului Turciei, iar niciodata a-i fi roaba”7 .
N. Balcescu urmarea prin capitulaþii nu numai a iºi activa generaþia, a-i da precedente juridice pentru acþiunile ei ºi a stabilii un nou statut internaþional pentru Principate. Pentru el la fel de important era ºi a crea cadrul pentru o noua organizare interna a principatelor. Nu
intamplator la el tratatele cu Poarta sunt extrem de amanunþit realizate
ºi pline de relatari privind vechea organizare a þarii organizare care nu
intamplator e similara acelei dorite de generaþia de la ’488.
Intreaga concepþie a lui N. Balcescu se regaseºte in analiza pe care el o face tratatului de la 1393.
„Acest tractat insa nu þinu mult -; Romanii iubea prea mult independenþa ei, jertfisera prea mult pentru dansa ca sa-l poata suferi cu placere, oricat de nesuparator era” fundamentarea programului revoluþiei insaºi ºi combaterea de pe poziþiile dreptului internaþional a intervenþiei turceºti ºi þariste in Principate. Ea a patruns in literatura politica occidentala ºi la un moment dat chiar turcii au acceptat-o”6 apreciaza Gh.Zane.

In fond aceasta e concluzia dintotdeauna a lui Balcescu chiar daca pe moment „poziþia noastra politica dupa tractate, este buna, numai trebuie a fi pazita de Inalta Poarta (...) sa nu uitam ca suntem datori a apara naþionalitatea ºi drepturile noastre de vom fi nevoiþi, chiar varsand sangele nostru: numai sa ramiie tot þara romanilor”10 .
Oricat de buna ar fi poziþia noastra, chiar daca vremurile ne
indeamna a o pastra, este necesar sa fim oricand pregatiþi a obþine independenþa. Alt element important, alaturi de Mihail Kogalniceanu,
N.Balcescu e primul care se intereseaza ºi de poziþia Moldovei din punct de vedere al capitulaþiilor.
El ºtie ca in vremea lui Tautu ºi a lui Bogdan Orbul, moldovenii supunandu-se de buna voia lor imparaþiei otomane, voinþa sultanului e ca bisericile ºi religia lor sa fie nevatamate”11 .
N. Balcescu a preluat aceste tratate de la Dionisie Fotino (cel din
1393), pe cel din 1460 -; de la Wilkinson, ºi ambele reluate de la
Kogalniceanu,( pe care amanunt picant, Balcescu il considera un ticalos
ºi un tradator)12 ºi ulterior de la Felix Colson (la randul sau Felix Colson a preluat informaþia , pentru articolele sale, de la Kogalniceanu).
Datorita influenþei lui N. Balcescu „teza dreptului de autonomie a Principatului prin invocarea unor tratate internaþionale este, intr-o anumita masura proprie revoluþiei din Þara Romaneasca”13.
Abia ulterior M. Kogalniceanu va aduce ºi el problema tratatelor
in discuþie cu privire la situaþia din Moldova, in august 1848 „N. Balcescu a inþeles ca Þara Romaneasca ºi in primul rand guvernul revoluþionar de la 1848 trebuie sa traga toate consecinþele din prevederile acestor tratate…La 4 martie 1850 el ii scria lui A.G. Golescu cu indignare ºi socotind aceasta ca o tradare a tuturor idealurilor revoluþiei faptul ca:„Locotenenþa inaugura inalþarea sa prin sacrificarea printr-un act politic remis lui Soliman autonomia þarii”14.

Prin intermediul capitulaþiilor, N. Balcescu a combatut politica locotenenþei domneºti, intervenþia turca ulterior cea rusa solicitand apararea cu orice preþ a independenþei15.
In 2 august 1848 N. Balcescu iºi va preciza iar opiniile faþa de capitulaþii in articolul „Drepturile romanilor catre Inalta Poarta”, articol
in care repudiaza in fapt ºi suzeranitatea turceasca ºi protectoratul
þarist….pentru turci recunoaºte numai obligaþiile pe care principatul ºi le-ar fi asumat in baza vechilor capitulaþii”16
Aceste opinii aveau o larga circulaþie ºi in randul celorlalþi participanþi la actul de guvernare, chiar ºi I.H. Radulescu pe care N.
Balcescu nu il aprecia prea mult17 avea idei asemanatoare declarand despre „constituþia - proclamaþie de la Izlaz” ca: „toata constituþia nu se bazeaza decat pe vechile drepturi ºi vechile tradiþii care au guvernat aceasta þara”18.
Interesanta de observat este si veºnica influenþa pe care Tudor
Vladimirescu ºi revoluþia de la 1821 au avut-o asupra lui N. Balcescu.
Conºtiinþa importanþei pe care capitulaþiile au avut-o la 1821 ºi in victoria care a urmat: instaurarea domniilor pamantene ºi refacerea parþiala a drepturilor þarii la facut pe Balcescu a dorii sa reia aceste instrumente in scopul de a le folosii cu cel puþin tot atata succes cat
Tudor Vladimirescu.
Astfel in „Chestiunea economica in Principatele Danubiene” el nota „Poporul l-a pus in fruntea revoluþiei pe Vladimirescu. Acesta a
inceput prin a clama devotamentul þarii faþa de Poarta, dar solicita „ca
Poarta sa redea þarii drepturile sale vechi, sa ii alunge pe fanarioþi”19.
Iar in „Mersul revoluþiei in istoria romanilor” (Paris 6 septembrie
1850) el va evidenþia inca odata legatura intre 1848-1821 ºi capitulaþii:
Ce voieºte? Ce striga la 1821 poporul roman, acum in picioare ºi deºteptat”?

Poarta calcase drepturile þarii poporul cere ca sa le consfiinþeasca din nou….intr-un cuvant cere ca statul sa se faca romanesc.20 Interesant este ca N. Balcescu e primul care incearca sa faca o analiza a rolului ºi importanþei capitulaþiilor, a vechilor tratate -; in istoria Romaniei. Dupa momentul 1821 urmeaza 1829 „pacea de la Adrianopol, recunoaºte capitulaþiile vechi ºi autonomia þarii, aceea ce era un bine ºi o dreapta rasplatire a jertfelor ce romanii facusera pentru ruºi in atatea randuri”21
Urmeaza apoi momentul 1848: care „cauta a reintregi pe romani, numai in drepturile sale de om ºi de cetaþean, fara a cauta a-l reintregi in drepturile sale de naþiune. Intru aceasta ea se marginii a cere ca Turcia sa respecte vechile capitulaþii recunoscute ºi intarite prin tratatul de la
Adrianopol ºi hatiºeriful din 1834. Ea ceru asemenea ca Rusia sa-ºi pazeasca tractatele care recunosc autonomia ºi independenþa administrativa a þarii ºi nesiluirea pamantului ei.
Revoluþia de la 1848 nu este dar in drept impotrivuitoare nici
Porþii, nici Rusiei, de vreme ce se marginea a cere pazirea tratatelor, fara a proclama un drept nou. Romanii, in buna credinþa lor socoteau ca aceste puteri vor fi gata a pazi sfinþenia tratatelor ºi nu vor putea a le tagadui reformarea legiuirilor potrivit dreptului lor de autonomie”22.
Iata-l deci pe N. Balcescu ca adevarat precursor, iniþiator al proiectului nostru a analiza istoria moderna a Romaniei prin perspectiva luptei pentru capitulaþii.
Astfel inþelegem de ce in aproape fiecare pagina scrisa de el la
1848 vedem in ele problema vechilor tratate23.
Astfel la 13 iunie el anunþa consultatele puterilor straine de la
Bucureºti: „Drept urmare a dreptului de administraþie interna, independenta, acordat Principatului Valahiei ºi care aduce explicit, dreptul de a da legi, o noua constituþie a fost acordat”24.

La 16 iulie tot el ii scrie lui Ion Ghica, trimis la Constantinopol spre a apara cauza revoluþiei: El (Soliman Paºa trimisul Porþii n.n.) trebuie sa declare de vine ca prieten sau ca inamic, de voieºte a recunoaºte dreptul nostru de a ne da legi ºi autonomia þarii”25.
La finele lui august 1848 ii va scrie ministrului de externe al Porþii:
„in virtutea tractatelor ne gasim fideli vasali ai imperiului”26 , dar o intervenþie armata turca, in forþa ar „distruge influenþa legala a Sublimei
Porþii in Principate.”27 Adica ar incalca vechile tratate -; ducand
Principatele la starea de independenþa absoluta existenþa inainte de
incheierea lor.
Cu un an inainte de a muri, la 16 mai 1851 ii va scrie tot lui I.
Ghica cu referire la conversaþiile purtate cu E. Poujade (consul francez
in Moldova)28 : „cand a plecat de aici mi-a vorbit de steagul ce trebuie sa þinem in þara, ca e Autonomia ºi suzeranitatea”29.
In 1850 el va analiza din nou problema oricarei intervenþii armate pe teritoriul Principatelor ºi il va da aceeaºi rezolvare, din perspectiva vechilor tratate „convenþia de la Balta Liman -; nota el - anula in profitul
Rusiei dreptul public al Principatelor ºi legitima a noua revoluþie”30.
Þara era deci libera, in razboi aproape cu cele 2 puteri, deci independenta ºi apta la completa libertate interioara”31.
Interesant este ca in perioada studiilor la Paris, Nicolae Balcescu a frecventat cu asiduitate cursuri de drept constituþional ºi internaþional, lasand in insemnarile sale adnotari privind baza juridica a autonomiei ºi suveranitaþii noastre, aºa cum ele reieºeau din istoria noastra ºi din cursurile marilor profesori de drept pe care ii audia. Cu alte cuvinte nu doar elanul tinereþii ºi romantismului il impingea pe Balcescu a susþine

teza capitulaþiilor ca acte juridice fundamentale ci chiar o solida informaþie
ºtiinþifica pe care sarguincios o notase in timpul studenþiei sale.Pe baza acestor informaþii se naºte marea sa idee de a lega istoria romanilor de capitulaþii.32.
Proiectul unei istorii a romanilor prin intermediul capitulaþiilor, va fi parþial reluat ºi in marea sa realizare: „Romanii supt Mihai Voievod
Viteazul”.
Nu intamplator povestea sa va incepe cu momentul Mircea, pentru ca atunci odata cu primele tratate romano-turce incepe marea istorie ºi marea problema a carui rezolvare Viteazul o va urmarii prin forþa sabiei.
„Mircea este silit a parasit o parte din conquistele sale ºi a primii inca ºi suzeranitatea Porþii”
Tratatul ce e incheie cu Baiazet la 1393 asigura romanilor drepturile urmatoare”33.
„Þepeº urmeaza inainte ºi mai puternic pe calea sa (...) ºi respinge nenumarate oardele turceºti ce Mahomed II conducea asupra romanilor.
Silit mai tarziu de nevoi, el incheie un tratat cu turcii la 1460, care pastreaza stipulaþiile celui de la 1393, urcand tributul la 10.000 de galbeni
ºi recunoscand Suzeranitatea sa supremaþia romanilor.
Acest tractat inca ºi astazi formeaza dreptul public al þarii sau cum se numeºte acum capitulaþiile ei cu Poarta”34.
Urmare: revolta lui Mihai e validata, de faptul ca „Turcii in contra tractatelor vechi, acum uitate, incepusera a se aºeza in þara, zidindu-ºi case ºi geamii”35 .
Ultima opera a lui N. Balcescu apare din aceasta perspectiva, mult mai complexa decat am fi considerat-o pana acum. In concepþia sa: vechile tractate cu Poarta sunt definitorii pentru statutul þarii ºi pentru istoria ei
Marile etape, pe care le analizeaza acum ºi in alte lucrari sunt jalonate de
„capitulaþii” -; 1393, prima lor semnare, 1460 -; confirmarea lor, intre aceste date lupta continua ce garanteaza o independenþa completa þarii, apoi 1593-1601 anii Viteazului, ani a unei noi independenþe 1790-1791,

Pe tot acest traseu de suferinþa intalnim marea arma a timpului: vechile tratate.
El ne apare astfel drept unul din cei care au inþeles complet rolul capitulaþiilor in istoria neamului concertand-o pe aceasta cu toate marile ei figuri ºi evenimentele ei , in jurul aceste lupte pentru vechile tractate, pentru vechile drepturi stabilite in ele.36
Faþa de ele, Balcescu are iubirea descoperitorului, ataºamentul celui ce construieºte pe baza lor ºi energia de a le apara specifica romanticului. In mod clar, concepþia sa despre aceste vechi tratate este cea mai completa din intreaga generaþie de la ’48 (numai Kogalniceanu i se poate apropie in aceasta direcþie)37.
Astfel se explica valoarea acestor acte pentru momentul 1848 ºi perioada urmatoare, ca ºi dupa 1821, unde accentul pus de fenomenul revoluþionar pe capitulaþii provocase ulterior o avalanºa de memorii ºi luari de poziþie pe aceeaºi tema. Aflux despre care putem considera fara a greºii ca a continuat pana la 1848.
Acest nou moment va perpetua ideea capitulaþiilor pana la momentul 1856 ºi dupa el pana la clipa unirii. ªi trebuie spus, urmand linia lui N. Balcescu, ca fara aceste „tractate”, fara capitulaþii nici unul din aceste momente nu ºi ar fi avut taria, multe poate nu ar fi existat, iar miile de oameni care de bunavoie au participat la aceste clipe ºi in fond au creat aceste jaloane nu ar fi avut energia ºi taria ce provin din conºtiinþa dreptaþii tale; iar aceasta dreptate pe care ei o strigau rezida in aceste acte: capitulaþiile. timpul Spatarului Ioan Cantacuzino reincepe lupta pentru capitulaþii, pentru pazirea lor in contra fanarioþilor ºi a presiunii otomane pentru ca la 1821, aceasta lupta sa fie dusa la bun sfarºit de Tudor Vladimirescu, 1848 este marea ei reeditare, semn ca lupta pentru naþiune continua, iar ultima evoluþie, cea pentru unire ºi independenþa, prezisa de el in scrisoarea catre
A.G. Golescu va incorona aceasta lupta.

B. Ion Ghica ºi regimul capitulaþiilor
Era normal ca Ion Ghica, un om al generaþiei de la ’48, ambiþios
ºi interesat de viaþa politica, participant la revoluþie, luptator pentru unire
ºi prim-ministru in mai multe guverne sa fie unul din numele care s-au apropiat de problematica capitulaþiilor.
Astfel in perioada ºederii la Constantinopol in calitate de reprezentant oficial al guvernului revoluþionar de la Bucureºti el iºi declara ca baza a activitaþii sale tocmai actele Capitulaþiilor incheiate
intre Poarta ºi Þara Romaneasca: „Am sosit aici la * iunie (data lipsa in manuscris), inarmat, cum trebuie sa ºtiþi, cu depline puteri de a trata cu
Poarta pe bazele Capitulaþiilor noastre ºi de a o face sa acþioneze, in caz de revoluþie, impotriva Rusiei”38. In aceeaºi depeºa catre ministerul afacerilor straine al guvernului provizoriu al Valahiei relatand o discuþie a sa cu Emin Efendi (dragomanul Divanului) personaj favorabil revoluþiei romane ºi unirii principatelor in care vedea in primul rand componenta antirusa ºi antiaustriaca. Pe acest teren favorabil Ion Ghica ridica din nou problema drepturilor pe care þara sa le are faþa de Poarta: „I-am explicat greºelile comise de Turcia prin lansare de firmane fara noima, poziþia pe care ºi-ar fi asigurat-o in Principate ºi la toate populaþiile creºtine din imperiu daca, dupa tratatul de la Adrianopol, ar fi adoptat drept principiu respectul Capitulaþiilor; a fost de acord cu mine in privinþa tuturor acestor erori”39.
Ion Ghica gasind practic in capitala imperiului o atmosfera favorabila revendicarilor sale, dar ºi o lipsa masiva de informaþii despre situaþia reala a Principatelor ºi despre regimul lor internaþional. Lipsa de informaþii mai ales la nivelul principalilor factori de raspundere ºi

Aici Ion Ghica aprecia ca: „vechile capitulaþii acordate Principatului
Valahiei de sultanii Baiazid ºi Mahomet II au fost dintotdeauna mai mult sau mai puþin respectate de catre Sublima Poarta, de asemenea Valahia n-a fost niciodata considerata in aceeaºi categorie ca celelalte parþi ale Imperiului
Otoman. Multa vreme dupa supunerea sa, s-a bucurat de dreptul de a-ºi da principi indigeni… Dreptul insuºi de a avea principi indigeni a fost restituit
Principatului printr-un hatiºerif din anul 1821. Dar admiþand ca vechile capitulaþii au cazut in desuetudine prin aceea ca n-au fost puse in aplicare, deºi foarte numeroase fapte se ridica impotriva unor asemenea aserþiuni, articolul 5 din tratatul de la Adrianopol le-ar fi repus in vigoare. In virtutea acestor capitulaþii Poarta a recunoscut Regulamentul Organic… Acest regulament… se dovedeºte un document remarcabil prin contradicþiile sale, atat cu tratatele ºi capitulaþiile, cat ºi cu el insuºi”40.
„Ma simt dator sa fac acest expozeu Curþii suzerane, precum ºi puterilor ce-i sunt prietene, pentru a dejuca intriga, care nu numai ca vrea sa restranga ºi sa anuleze privilegiile ºi libertaþile Valahiei ci chiar sa sfarme legaturile care uneau Principatul de Curtea suzerana”41.
In fond acest larg memoriu ilustreaza declaraþia de credinþa in primul rand a lui Ion Ghica ºi parþial ºi a revoluþionarilor munteni faþa de Poarta privita drept un garant, ca o protectoare prin capitulaþii a Principatelor ºi socotita prin prisma acestei mentalitaþi aliatul natural al romanilor in faþa presiunilor ruse ºi drept cartea de vizita a revoluþiei romane, revoluþie destinata revigorarii capitulaþiilor ºi a legaturilor cu Poarta benefice naþionalitaþii noastre.
Intr-un alt memoriu adresat lui Riza paºa, ministrul de razboi al Porþii privind resursele militare ale valahilor el reinoada amintirea capitulaþiilor in contextul politic internaþional contemporan lui: „Valahii, atat pentru a-ºi interesaþi de soarta Principatelor: guvernul otoman ºi ambasadorii marilor puteri: Anglia ºi Franþa carora el inþelege a le adresa un „Memoriu privind revoluþia valaha adresat Porþii ºi comunicat misiunilor Franþei ºi Angliei ºi agentului prinþului Czartorysky”.

pastra naþionalitatea, cat ºi pentru a-ºi crea un protector impotriva atacurilor repetate ale ungurilor ºi polonezilor, s-au supus de bunavoie Sublimei Porþi.
Glorioºii sultani Baiazid ºi Mahomed al II-lea au acordat Principatului drepturi ºi, in virtutea acestor capitulaþii, valahii s-au bucurat timp de mai multe secole de dreptul de a se administra in interior intr-un mod liber ºi independent, de a-ºi alege ei inºiºi principii ºi de a-ºi da acele legi care le conveneau, iar Sublima Poarta nu se amesteca in nimic, decat pentru perceperea tributului anual ºi recunoaºterea, printr-o investitura, a principelui pe care valahii il alegeau ei inºiºi”42. Orice incalcare a acestor privilegii a fost privita negativ iar „sultanii au dezaprobat intotdeauna o asemenea conduita, iar valahii reintrau de indata in drepturile lor”43 .
Ca urmare, lui Ion Ghica colaborarea romano-turca i se pare nu numai normala, dar ºi existenta de-a lungul intregii istorii de la 1821 pana la 1848 prin intermediul acþiunii unui partid naþional sau „partid vlaho-turc”44 cu il numeºte el, centrat pe respectul capitulaþiilor, iar in acest moment tot pe baza lor trebuie construita o colaborare militara turco-romana. Din acest moment I. Ghica incepe o campanie susþinuta menita sa ilustreze devotamentul romanilor faþa de Poarta ºi cererile lor. ªi va face acest lucru printr-un „Memoriu adresat Porþii, reprezentanþilor puterilor prietene privind drepturile principatelor ºi plangerile lor”.

In acest document el apreciaza ca proclamaþia de la 23 iunie a valahilor nu atinge cu nimic nici unul dintre articolele tratatelor cu privire la
Principate existente intre Sublima Poarta ºi curtea de la Sf. Petersburg.
Conform art. V din tratatul de la Adrianopol ºi capitulaþiilor pe care acesta le repune in vigoare, trebuie „Sa se convina ca valahii iºi pot crea ei insaºi instituþiile”45.
In 1837, consulul general, baron Rückman a propus inserarea unui articol, prin care nici o lege nu putea fi facuta fara consimþamantul prealabil al celor doua curþi. Evident, aceasta propunere era un atentat impotriva

„Problema valaha, foarte complicata in aparenþa, nu admite decat o singura soluþie stabila ºi definitiva. Sa se execute art. V din tratatul de la Adrianopol ºi sa se puna in practica stricta observare a drepturilor acordate valahilor de nemuritorii Sultani Baiazid ºi Mahomed al II-lea”47 .
Inca odata aºa cum am mai vazut pe parcursul intregii revoluþii de la 1848 Capitulaþiile sunt punctul de plecare ºi de sfarºit al oricarei luari de poziþie in favoarea Principatelor. Punct de plecare deoarece ele determina toate drepturile ºi privilegiile principatelor, punct de sfarºit deoarece numai ele garanteaza evoluþia fireasca a romanilor.
Intr-o „nota istorica asupra principatelor remisa lui Ahmed efendi la cererea sa” el ilustreaza din nou influenþa capitulaþiilor asupra miºcarii naþionale romaneºti.
Amintindu-ºi de anul 1838 I.Ghica apreciaza ca” toata tinerimea simpatiza cu ideile lui Campineanu, programul politic era expus in memoriul pe care el il remisese lui Reºid paºa ºi cabinetelor Franþei ºi Angliei.
„Vechile drepturi ale þarii acordate de sultanul Mahomet al
II-lea”48.
La 1 iulie 1849 cand practic revoluþia munteana luase sfarºit, I.
Ghica iºi face o profesiune de credinþa din lupta pentru capitulaþii: „Noi vrem sa stam uniþi cu Turcia sub regimul capitulaþiilor cari ne permit a trata cu celelalte popoare ºi ne putem prea bine unii cu romanii din
Transilvania ºi prin urmare cu Ungaria sub raportul comercial, industrial,
ºtiinþific etc. ºi chiar politic, caci alminterea capitulaþiile noastre nu se opun ca sa fim chiar uniþi politiceºte cu Transilvania ºi cu Ungaria”49 .
In 1853 I. Ghica realiza un plan complex menit a restabilii drepturile
Principatelor ºi a realiza un nou destin poporului roman:
1. A reunii cele doua Principate in unul singur.
2. A restabilii Capitulaþiile in toata vigoarea lor50. drepturilor þarii care este recunoscuta ca autonoma prin capitulaþiile acordate de sultan; ea este contrarie ºi literei art. V din tratatul de la
Adrianopol”46 .

Intr-o scrisoare catre Iancu I. Filipescu (din 3 decembrie 1848) explicandu-i acestuia acþiunile sale in calitate de reprezentant al guvernului din Þara Romaneasca, iar apoi in calitate de emigrant el reliefeaza din nou rolul pe care capitulaþiile trebuie sa il joace in refacerea naþiunii romane, conduita pe care i-o recomanda ºi lui Iancu Filipescu pentru a o adopta in relaþiile sale cu reprezentanþii marilor puteri: „te vei mulþumi sa conchizi in favoarea unirii celor doua Principate ale Valahiei ºi Moldovei intr-un singur
ºi acelaºi principat, sub regimul Capitulaþiilor cu Poarta”51.
In momentul crizei provocate de razboiul Crimeei in 1855 din Samos el ii va scrie reprezentantului Franþei: Poujade despre temerea sa ca tocmai capitulaþiile sa nu fie daunatoare Principatelor in mana unor puteri nefavorabile precum Austria, tocmai datorita aceleiaºi calitaþi care le fac dorite de romani. „Pricipele ªtirbei cu o ocupaþie straina oricum va gasi mijlocul de a exclude armata turca predicand respectul datorat capitulaþiilor foarte elastice, cum se ºtie Austria socoate sa ramana singura, Franþa ºi
Anglia fiind prea departe”52.
Soluþia era insa de mult intre ideile lui I. Ghica ºi o imparþise inca din 14 iulie 1850 lui C.A. Rosetti. Anglia „deºi ar primii ca in privinþa administrativa Principatele sa fie independente de Turcia, dar in privinþa politica le vor strans legate de Poarta”53. ªi intr-o alta scrisoare din februarie 1850 adresata generalului Iosef Wysocki va arata avantajele acestei legaturi cu Poarta: „Dar in ce consta dominaþia sau supremaþia
Porþii? Care este poziþia Principatelor faþa de Turcia? Nu poziþia lor aºa cum le-a fost determinata de Rusia, ci aºa cum ar rezulta din drepturile lor. Cel mai bun lucru pe care l-aº putea face este sa citez aici aceste capitulaþii”54.
Mai tarziu, la 2 martie 1855, Ion Ghica ii scria lordului Clarendon atragandu-i atenþia asupra potenþialului reprezentat de capitulaþii in contextul razboiului Crimeei, in perioada Congresului de la Viena: „in

Pentru Ghica cea mai buna soluþie „ar fi aplicarea principiilor bazate pe capitulaþii, de la Kuciuk-Kainargi, supravegheate de Anglia.”56
Ion Ghica, om politic crescut la ºcoala diplomaþiei britanice ºi convins de necesitatea menþinerii Imperiului Otoman, drept bariera contra
Rusiei, va ramane intotdeauna ataºat teoriei capitulaþiilor ºi va recepta permanent cu durere obtuzitatea cercurilor politice otomane de a sprijinii cererile legitime ale Principatelor aruncandu-le in braþele Rusiei.
Ultimele sale inregistrari in jurnal din 1877/1878 exprima aceasta drama „Imperiul otoman avea in insaºi textul tratatelor (cu Principatele), argumentele pe care sa iºi sprijine refuzul pretenþiilor Rusiei.” conferinþa de la Viena, statele au pus þarile (romane -n.n.) sub garanþia comuna ºi Austria se crede obligata sa þina Poarta sa respecte privilegiile garantate.”55

C. Mihail Kogalniceanu ºi capitulaþiile
Numele unui personaj aproape legendar al generaþiei de la 48, revoluþionar, ganditor politic ºi om de acþiune ce iºi autodefinea rolul in istorie: „Nu e o singura reforma, un singur act naþional in care sa nu figureze numele meu. Toate legile cele mari sunt facute ºi contra-semnate de mine”58 nu putea bineinþeles sa lipseasca din enumerarea noastra.
Preocuparile lui M. Kogalniceanu pentru istorie, bine explorate de Al.
Zub care il considera astfel: „istoricul este ipostaza dintai a personalitaþii sale, poate ºi cea mai de seama, fiindca tot ce a realizat dupa aceea… decurg oarecum din aceasta prima ºi esenþiala ipostaza”59 . La randul sau
Kogalniceanu iºi exprima crezul istorico-politic care l-a condus din anii tinereþii pana in cei ai senectuþii facand din el un artizan al construirii
Romaniei noi ºi care l-a facut sa iºi inscrie numele in cartea de aur a celor care au inþeles ºi valorificat pe deplin potenþialul capitulaþiilor in dezbaterea politica ºi acþiunea pe taramul istoriei: „Sa ne þinem mai ales de cele trecute, ele pot sa ne scape de pieire. Sa ne þinem de obiceiurile stramoºeºti, atat cat nu sunt impotriva dreptei cugetari. Sa ne þinem de limba, de istoria noastra cum se þine un om in primejdie de a se ineca, de prajina ce i se arunca spre scapare. Istoria romaneasca mai ales sa ne fie cartea de capetenie, sa ne fie paladul naþionalitaþii noastre. Intr-insa vom invaþa ce am facut ºi ce avem sa mai facem; prin-insa vom prevedea viitorul, prin-insa vom fi romani”60. Trebuinþa istoriei patriei, ne este neaparata chiar pentru ocrotirea driturilor noastre impotriva naþiilor straine”61.

Deºi opera sa istorica aparþine, aºa cum s-a aratat de catre
Alexandru Zub, perioadei tinereþii autorului62 este cu atat mai meritorie
inþelegerea deosebita de care a dat dovada prin prisma rolului pe care acesta l-a acordat problemei capitulaþiilor. Astfel in prima sa opera:
„Histoire de la Valache de la Moldavie et des Valaques transdanubiens”, el socoteºte ca un element ce o deosebeºte de toate predecesoarele ei, cunoscute publicului occidental tocmai: „l’exception du traitè prècieux de Mircea I conclu avec la Turquie”63 , iar apoi periodizarea istoriei principatelor e facuta tocmai in relaþie cu momentele pierderii sau recaºtigarii drepturilor prevazute in capitulaþii64 , iar rolul puterilor straine e apreciat tocmai prin prisma eforturilor pe care ele le depun pentru respectarea acestor drepturi „la paix d’Adrianopole, rendit a la principautè ses anciennes libertès”65. (Pacea de la Adrianopol a redat Principatelor vechile lor libertaþi).
Paginile dedicate domniei lui Mircea cel Batran sunt bineinþeles cele in care el insereaza textul vestitelor capitulaþii din anul 1392, acte intervenite intre Baiazid I ºi Mircea, punctul 1 prevazand: „que la principautè… se gouverne d’apres ses propres lois, et que le prince de
Valahie ait le droit de faire la guerre et la paix et celui de vie et de mort sur ses sujets” (punctul 2 prevazand protecþie pentru creºtinii ce preluasera religia islamica ºi ce redeveneau acum creºtini).
3 -; Scutirea de haraci ºi de capitaþie a locuitorilor valahi calatori prin imperiu
4 -; Alegerea prinþului creºtin de boieri ºi episcopi.
5 -; Plata haraciului pentru aceste privilegii66.
Acest tratat fiind imediat dupa victoria de la Nicopole reinstalat de Baiazid in relaþiile cu Mircea.

„Quoique la principautè fût devenue tributaire des Turcs elle ètait demeurèe ceperdant indèpendante de fait, si ce n’est de nom”67 .
Dupa o perioada de zbuciumate convulsiuni politice in Þara

Romaneasca, profitand de o situaþie politica internaþionala favorabila68
ºi de o cerere nejustificata a turcilor (trimiterea de 500 de copii, completare de tribut), domnitorul Vlad V. proclama lupta contra turcilor, eveniment care va duce in 1460 la incheierea unei noi alianþe intre Imperiu ºi Þara
Romaneasca, alianþa deosebit de favorabila: ”En 1460 Vlad V, voyant les nombreuses victoires des Turcs, la prise de Constantinopole, la terreur que le nom des ottomans inspirait a toute l’Europe, prit conseil du mètropolitain et des boiars et rèsolut de renouvele l’acte de vasselage de la Valachie a la Turquie: il envoya des dèputès a Adrianople, où le sultan reconnut l’ancies traité et y ajouta ces nouveaux articles. Les sultan consent et s’engage pour lui mème et pour ses succeseurs a protéger la Valachie et a dèfendre contre tout ennemie, sans exiger au tre chose que la suprèmatie sur la souverainetè de cette principautè don’t les voëvodes seront tenus de payer a la Sublime Porte un tribut de dix mille ducats”69.
Concluzia autorului este clara dupa enumerarea tuturor articolelor tratatului, el observa: „Ce traité etait très avantageux pour la Valachie, dans ces temps où la puissance de Mahomet II ètait si redoutable”70 .
Acest tratat va conduce, cu o serie de adaugiri (in timpul lui Radu cel Frumos), relaþiile otomano-romane pana in prezent va spune autorul.
Decaderea treptata insa a Principatelor ºi pretenþiile tot mai mari au falsificat treptat aceste relaþii, abuzand de o serie de prevederi ºi ducand la trecerea in desuetudine a acestor acte pana la momentul 1774 cand in tratatul de la Kuciuk-Kainargi, in articolul 16, punctul 8 se va stipula „il leur (Principatele -; n.n.) sera permis de jouir des mêmes avantages don’t ils ont joui du temps du regne de Mahomed IV, d’hevreuse mémoire”71 (1648-1687).

Odata cu aceasta prima ºi palida afirmare a drepturilor naþionale din capitulaþii va aparea ºi un important document, caruia M. Kogalniceanu
ii va acorda un spaþiu important, reproducandu-l in intregime de a lungul a peste 5 pagini: hattihumaiunul din 1774, incredinþat spre implinire lui
Alexandru Ipsilanti, un nou document ce detalia principalele elemente ale relaþiilor romano-otomane.
Toate aceste acte (explica Kogalniceanu) vor capata un tot mai mare rol in relaþiile ruso-otomane fiind introduse tot mai des in tratatele semnate de cele 2 parþi, astfel la Iaºi se va prevedea ca: „S.n. l’impèratrice rend a la Sublime Porte la province de Moldavie, avec ses villes et villages… aux conditions suivantes… : D’observer et d’exècuter religieusement tout ce qui a èté stipulé en faveur des provinces de
Valachie et de Moldavie dans le traitè”72 .
Trebuie ilustrat ca precum va face in intreaga sa opera istorica
Kogalniceanu a crezut ºi a aratat in aceasta scriere a sa asupra istoriei
Valahiei capitulaþiile nu ca pe acte unilaterale, daruind un regim de privilegii Þarilor Romane.Dar ca pe acte bilaterale, smulse cu arma in mana de fiecare domnitor, iar ulterior de armatele ruse ºi impuse la masa tratativelor ºi dezbatute, provocand mulþumirea sau nemulþumirea romanilor faþa de ele ºi ulterior ducand la modificarea lor in sensul dorit de noi. Deci tratate bilaterale cu obligaþii ºi drepturi pentru fiecare dintre parþi ºi implicit oricand susceptibile la modificari.
O lumina extrem de buna asupra rolului pe care Kogalniceanu il da capitulaþiilor in cadrul demonstraþiilor sale istorice ºi a luptei pentru refacerea naþionala ne-o da „Cuvantul pentru deschiderea cursului de istorie naþionala
in Academia Mihaileana, rostit in 24 noiembrie 1843” unde arata ca:
„Trebuinþa istoriei patriei ne este neaparata chiar pentru ocrotirea driturilor noastre impotriva naþiilor straine… inceputul nostru ni s-a tagaduit, numele ni s-a prefacut, pamantul ni s-a sfaºiat, driturile ni s-au calcat in picioare, numai pentru ca n-am avut conºtiinþa naþionalitaþii noastre numai pentru ca n-am avut pe ce sa ne intemeiem ºi sa ne aparam dreptaþile”73 .

Tocmai acesta este rolul pe care Kogalniceanu il va da capitulaþiilor, a intra
in lupta naþionala ºi a intemeia ºi apara drepturile neamului in faþa naþiunilor straine, astfel se explica frecvenþa referirilor sale la aceste acte, lungimea lor ºi importanþa pe care le-o acorda. Astfel in prefaþa de la „Cronicele
Romaniei sau Letopiseþele Moldaviei ºi Valahiei” va aprecia din nou momentele istoriei naþionale in relaþie cu capitulaþiile. Despre momentul 1828 29, va spune: ”Pacea de la Adrianopole se incheie. Autonomia principatelor se consfinþeºte prin acest tratat in chip pozitiv. Domniile romane viagere ºi alese dupa datina strabuna, se reinfiinþeaza”74.
Cea mai buna manifestare a acestui rol de arma teribila pe care il au capitulaþiile in apararea naþionalitaþii romane, va fi data de M.
Kogalniceanu in „Rapirea Bucovinei dupa documente austriece” cand condamnand acest act va scrie: „Aceasta sfaºiere a Valahiei o cerea
Austria tocmai cand Rusia, sprijinind vechile capitulaþiuni ale principatelor romane, punea recunoaºterea independenþei lor ca o condiþie sine qua non a inchierii pacei cu Turcia”75.
In timpul revoluþiei de la 1848, aflat in refugiu la Cernauþi, Mihail
Kogalniceanu va incerca redactarea unui „Proiect de Constituþie pentru
Moldova” in 10 capitole ºi 120 de articole, iar in primul capitol intitulat
„Despre suveranitate” va declara ca bazele organizarii Moldovei „stau
in tratatul din 1512 incheiat intre Moldova ºi Turcia in timpul lui Bogdan al III-lea”76.
Intr-un articol publicat in „Steaua Dunarii” din 185677 ºi intitulat fara echivoc „Autonomia principatelor” in care ilustra cererile naþiunii romane: „Principatele iºi vor pastra privilegiile ºi imunitaþile sub suzeranitatea Porþei. Sultanul, in impreuna inþelegere cu puterile contractante, va da inca acestor principate sau le va intari o organizaþie…
In mijlocul gingaºelor impregiurari de faþa este dar neaparat ca sa le aratam pe ce este intemeiata aceasta autonomie, paladul naþionalitaþii

Apreciind in continuare „Ca dovada ca, prin legatura inchiata de
Bogdan vv. cu Inalta Poarta ºi intarita din nou la sfarºitul domniei lui
Petru Rareº vv. in anul 1538, Moldova nu ºi-au instrainat independinþa, sunt driturile de autonomie ce ºi le-au pastrat in cele din launtru ºi tratatele politice ºi de comerciu ce au facut cu puterile din afara”80 iar despre
Petru ªchiopu va scrie: „Istoria ºi Moldavia intreaga au pastrat neuitat numele acestui domn ºi-l citeaza cu recunoºtinþa pentru curagiul ce a aratat
intru apararea autonomiei þarii, intocmai dupa tratatul inchiat de catre
Bogdan vv.”81.
In celebrul articol „Raspuns Zimbrului”, articol produs in momentul 1856, cand toate forþele politice romaneºti se orienteaza a sprijinii prin capitulaþii cererile de autonomie ºi unire el va spune: „Ne pare rau, foarte rau ca Zimbru ne sileºte, mai ales acum, sa intram in discuþie cu el despre mai multa sau mai puþina autenticitate a textului tratatului inchiat de catre Moldova cu Inalta Poarta… fondul ºi la un text ºi la altul este tot acelaºi, adeca ca principatele recunoscand supremaþia Inaltei Porþi nu ºi-au instrainat autonomia”82.
Rolul marcant al lui M.Kogalniceanu abia incepea a se afirma in politica naþionala ºi in lupta pentru capitulaþii, dezbaterile din cadrul divanului ad-hoc din 1857 vor oferii o stralucita ocazie pentru luptatorul noastre… ea este intaia condiþie ºi temelie a vechilor noastre tratate
incheiate cu Inalta Poarta ºi pre care glorioºii padiºahi otomani… au avut de onoare ºi de glorie de a le pastra º-a le consfinþii prin stralucitele lor hatiºerife… ca moldoveni vom incepe cu tratatele Moldovei ºi apoi vom veni ºi la acele ale Valahiei”78 . Urmand textul vestitului tratat incheiat de Tautu cu Inalta Poarta ºi prevazand la articolul 2 „Naþia moldovana se va bucura, ca ºi din vechi, de a ei libertate fara vreo suparare ºi fara sa poata Poarta otomana sa-i aduca vreo piedica; legile, datinile, dreptaþile ºi privilegiile acestui pamant vor fi pentru totdeauna nevatamate”79.

cauzei romaneºti de a afirma inca odata conþinutul vechilor tratate. In
ºedinþa decisiva din 7/19 octombrie 1857 el va lua cuvantul ºi va spulbera orice reþineri ar mai fi existat in privinþa votarii unirii: „Prorocia acum se implineºte (…) prin capitulaþia onorabila ºi inchezuºietoare fiinþei noastre ca naþiune, ca stat”83.
Doi ani mai tarziu el va avea bucuria de a anunþa in faþa intregii adunarii elective a Moldovei ce tocmai finalizase alegerea lui Alexandru
I.Cuza: „Dupa una suta cinzeci ºi patru de ani de dureri, de umiliri ºi de degradaþie naþionala, Moldova a reintrat in vechiul sau drept, consfinþit prin capitulaþiile sale, dreptul de a-ºi alege pe capul sau, pe Domnul”84.
Abia in acest moment, deºi viaþa ii va oferii inca multe ocazii pentru a-ºi inscrie veºnic numele in lupta pentru capitulaþii, M.
Kogalniceanu putea sa considere ca a dus lupta cea dreapta ºi a invins pentru el ºi neamul din care facea parte.