Dar sa ne intoarcem asupra Moldovei, care cunoaste in veacul al XV-lea cea mai insemnata figura din istoria ei: Stefan cel Mare. k8i13io
Alexandru cel Bun a avut mai multi fii si nepoti, iar Stefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. insa, dupa obiceiul, deja pomenit, ca marii boieri sa aleaga succesorul la tron intre fiii si nepotii fostului voievod, a fost uns Stefan domn, punandu-se capat unei perioade de lupte interne. Iar Stefan cel Mare nu era nici macar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, si prin urmare i-a fost mai greu sa acceada la tron. Totusi avea calitati exceptionale, nu numai de vite¬jie, dar si de chibzuinta si de organizare, si, spre fericirea Moldovei, in general a romanimii, a avut o domnie lunga de 47 de ani. Este cea mai lunga domnie inainte de cea a regelui Carol I in veacurile noastre. Se urca pe tron in 1457, deci un an dupa Vlad Tepes in Muntenia, si domneste pana in 1504. Mosteneste o tara in plina orga¬nizare, dar care din punct de vedere economic incepea sa se dezvolte mai cu seama datorita imprejurarii ca reprezenta o regiune de tranzit intre Europa centrala, Polonia si porturile de la Marea Neagra. Iar faptul ca Moldova avea doua porturi importante, Chilia si Cetatea Alba, ii aducea o substantiala sursa de venituri, prin vami. Chilia — dupa cum am spus — fusese a domnilor munteni, in intelegere cu regii unguri. Stefan cel Mare e cel care o cucereste de la munteni, atragandu-si prin aceas¬ta dusmania lui Matei Corvin. Stefan cel Mare este, pen¬tru mica lui tara, un voievod bogat prin vamile pe care le ia de pe urma comertului international. Vom vedea si tragedia care va decurge din pierderea, in timpul domniei lui Stefan cel Mare, a acestor doua cetati, Chilia si Cetatea Alba.
Se tot spune ca Stefan cel Mare s-a batut mereu cu tur¬cii. Nu e chiar adevarat. S-a batut impotriva tuturor celor care voiau sa-i stirbeasca relativa independenta. Astfel s-a batut si cu Matei Corvin care, suparat ca Stefan luase Chilia de la munteni si unguri, a venit sa-l sileasca sa redevina vasal al regelui Ungariei, il bate pe Matei Corvin la Baia, si-l sileste sa treaca indarat Carpatii.

Mai tarziu va avea sa lupte si impotriva polonezilor. Dar, bineinteles, ce a ramas mai viu in memoria populara au fost luptele sale cu turcii, in special in 1475, cand Moldova este invadata de o mare armata otomana condusa de Soliman-pasa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitati ca suntem sub dom¬nia lui Mahomed (sau, in turca, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maxima pu¬tere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armata a lui Stefan cel Mare invinge armata turca la Vaslui. Faima lui Stefan trece peste granite; cronicarul polonez Dlugosz spune ca este cel mai mare domnitor din toata Europa, iar Papa il proclama „Athleta Christi", adica „Atletul lui Cristos". Din pacate, turcii, furiosi din pricina acestei infrangeri, revin dupa un an cu insusi Mehmet al II-lea in fruntea lor. in plus, ii indeamna pe tatarii din Crimeea si din actuala Ucraina sa atace Moldova de la rasarit. De data asta, pentru a se putea apara impotriva navalei tata¬rilor, mai toti razesii din actuala Basarabie parasesc arma¬ta lui Stefan cel Mare pentru a se duce sa-si apere vetrele. Stefan cel Mare ramane cu mica lui armata formata aproape numai din boieri, slujitorii lui, si din cateva cete din orase. Este invins la Razboieni, in 1476. Totusi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuseste sa cucereasca cele doua puternice cetati, din care mai puteti vedea si astazi ruine, la Suceava si la Cetatea Neamtului. Dupa ce a parjolit tara, pentru ca turcii sa nu se mai poata aproviziona, Stefan cel Mare ramane voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage.
Dupa aceasta aventura — ca sa zic asa —, Stefan cel Mare isi da seama ca trebuie sa se inteleaga cu turcii, dar, din pacate, lucrurile se inrautatesc, caci cativa ani mai tarziu, in 1484, o noua campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor doua porturi despre care am vorbit, Chilia si Cetatea Alba. Si cele doua cetati cad, probabil printr-o tradare a genovezilor care erau inauntru si care si-au dat seama ca nu se mai putea lupta impotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiti de un mic voievod crestin. Pierderea, prin tradare, a Chiliei si a Cetatii Albe a reprezentat o catas¬trofa pentru dezvoltarea ulterioara a Moldovei.

Au in¬ceput sa saraceasca orasele mari, si Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetati, cu targoveti bogati, cu comert de tranzit etc. Anul 1484 reprezinta un moment, economic si politic, crucial pentru dezvoltarea tarilor romane.
Stefan cel Mare ramane pe tron pana la batranete. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbravii Rosii povesteste ca, in urma luptelor, au murit atatia polonezi din sleahta, incat se facuse campia rosie, si prizonierii au fost pusi sa are tragand ei insisi plugurile. Aceste intamplari se pare ca sunt adevarate. Deci chiar pe vremea lui Stefan cel Mare, domnul si dregatorii din sfatul lui isi spun ca nu sunt ajutati cu adevarat de regii crestini, turcul e departe, promite ocrotire impotriva altor dusmani, nu vine sa construiasca moschei la noi in tara, ne lasa sa fim autonomi, adica sa avem regimul nostru, cu boierimea noastra, cu bisericile noastre — si-atunci ne intelegem cu turcul, platindu-i doar un tribut pe an. La inceput acest tribut a fost usor, si in Muntenia si in Moldova, dar foarte curand tributul a crescut, pe masura ce turcii, opriti in fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici incepe nenorocirea celor doua principate.
Prima jumatate a veacului al XVI-lea este intr-adevar perioada cand Imperiul Otoman isi atinge, cu o repeziciu¬ne uimitoare, intinderea maxima: in anii 1516-l517 oto¬manii au cucerit Siria si Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cucerisera Ungaria, si in Africa ajung pana la granita Marocului. Cu vremea insa, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile", ci se transforma intr-o povara. De aceea tarile romane, cu pamantul lor rodnic, cu mari turme de oi si cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei imparatiei, si mai cu seama aprovizionarii ca¬pitalei Constantinopol.

Stefan cel Mare se zice ca a cladit o biserica in fiecare an sau dupa fiecare izbanda, astfel incat s-au numarat 47 de biserici cladite de el. intre frumoasele manastiri din Bucovina cateva sunt ctitoria lui, insa majoritatea zugra¬velilor, picturilor exterioare apartin unei epoci imediat urmatoare, cand pe tronul Moldovei se afla un fiu al sau, Petru Rares.
Lui Stefan ii urmeaza la domnie Bogdan, fiul sau legi¬tim, pe care il impusese ca succesor pe cand era pe patul de moarte, taind capetele catorva boieri recalcitranti. Lui Bogdan i s-a zis Chiorul fiindca pierduse un ochi intr-o batalie cu tatarii. Nu a fost un domnitor stralucit, insa nici unul rau; a domnit 17 ani si s-a inchinat turcilor.
Aici intervine povestea logofatului Tautu, pe care-l trimite la Constantinopol cu birul, dovada ca se inchina turcului. Nu s-a dus el personal, cum pretinde o legenda turceasca aratand de unde vine numele de Bogdania dat Moldovei, ci a trimis pe cel mai mare boier al sau, logofa¬tul Tautu, si se povesteste cum s-ar fi ars el cu cafeaua, dand-o pe gat ca pe tuica. (Legenda contine o inadver¬tenta, in sensul ca nu exista cafea pe vremea logofatului Tautu, dar probabil ca a fost o alta bautura calda ase¬manatoare cafelei.)