Dupa Petru Rares a urmat in Moldova, in a doua jumatate a secolului XVI, o perioada extrem de tulbure, lupte nesfarsite intre diversii pretendenti la domnie, inter¬ventie din ce in ce mai frecventa a Portii in alegerea domnilor.

Mai rau: ajung „in scaun” unii aventurieri straini care nu sunt „os de domn", ca Iacob Heraclide Despotul, adevarat personaj de roman de aventuri, a carui origine balcanica nici n-a putut fi bine stabilita; a studiat medi¬cina la Montpellier, in sudul Frantei, a fost primit la Curtea regelui Frantei, a calatorit prin Germania, unde ar fi imbratisat protestantismul, a trecut prin Polonia, si prin intrigi straine (in special sprijinul Habsburgilor) ajunge sa domneasca doi ani in Moldova, unde incearca sa favo¬rizeze patrunderea protestantismului. A fost in cele din urma rasturnat de boierii moldoveni si a murit accidental la arestarea lui. q9l24lp
E de retinut numele lui Alexandru Lapusneanu, fiu natural al lui Bogdan Chiorul — si casatorit cu o fiica, Ruxandra, a lui Petru Rares. El a inspirat celebra nuvela a lui Costache Negruzzi Alexandru Lapusneanu, prima capodopera in proza a literaturii romane moderne. A ramas cunoscut in istorie pentru marele numar de boieri pe care i-a taiat ca sa-si asigure domnia. Istoriografia moderna a modificat putin imaginea infioratoare a eroului lui Negruzzi. A fost un domn evlavios, ctitor de biserici si binefacator al manastirilor de la Sfantul Munte (Athos).
E de retinut si numele lui Ioan Voda cel Cumplit, care in scurta lui domnie (1572-l574) a incercat si el o eroica rezistenta impotriva dominatiei turcesti, eroica dar nechibzuita, caci n-a fost coordonata cu alte tentative sau coalitii antiotomane. Era si el copil din flori (al lui Stefanita, fiul lui Bogdan Chiorul, cu o armeanca). „Cel Cumplit", adica Cel Groaznic, i-au zis cronicarii, mai toti din tagma boiereasca, fiindca si el a taiat multi boieri. La o ultima infruntare cu turcii, undeva in sudul Moldovei, tradat de o parte din boieri, a cazut in mainile turcilor care l-au condamnat la o moarte infioratoare: a fost legat, de maini si de picioare, de niste camile care, tragand biciuite, i-au sfasiat trupul.

La sfarsitul secolului XVI accede la tron un neam de mari boieri, coboratori pe linie materna din Bogdanesti, Movilesti!. Ei vor da Moldovei (si Munteniei) sapte domnitori si vor reprezenta un moment interesant in istoria noastra, atat pe plan politic cat si pe plan cultural, din cauza influentei apusene ce o aduc prin stransele lor lega¬turi cu marea aristocratie poloneza.

Astfel, o fiica a lui Ieremia Voda Movila, casatorita cu un mare nobil polonez, va fi bunica regelui Michai Wisniowiecki; iar o alta, casatorita cu un Potocki (se pro¬nunta Pototki), tot un nume cu rezonanta in Polonia, va fi stramoasa regelui Stanislaw Leszczyriski, a carui fiica, Maria, va deveni sotia regelui Frantei Ludovic al XV-lea — astfel ca in sangele lui Ludovic al XVI-lea, decapitat in 1792, curgea o picatura de sange movilesc! Dar, mai cu seama, un fiu al lui Simion Movila (domn in Muntenia in 1601), Petre, va deveni unul dintre personajele-cheie in dezvoltarea moderna a Rusiei. Crescut in scoli iezuite din Polonia, dar ramas credincios ortodoxiei, el va ajunge mitropolit al Kievului, pe vremea aceea sub stapanire poloneza, si va juca (nu fara aprigi rezistente) un rol esential in reformarea Bisericii ruse, precum si in afir¬marea doctrinei ortodoxe pretutindeni, prin a sa Mar¬turisire ortodoxa. Atat de slavit i-a fost numele dupa moarte, incat trei orase din Ucraina si Rusia poarta azi inca numele de Moghilev (caci porecla Movila s-a pro¬nuntat si la noi uneori Moghila).