Infrangerea lui Napoleon a adus la a doua restabilire a Bourbonilor. La 8 iulie 1815 Ludovic al XVIII-lea a intrat in Paris. Cu sosirea lui Ludovic in tara s-a desfasurat “terrorul alb” erau arestati peste 70 de mii de oameni, au fost ucisi aproape toti ofiterii lui Napoleon. Dar reintoarcerea lui Ludovic al XVIII-lea nu insemna restabilirea monarhiei. Congresul de la Viena a hotarat ca in Franta sa ramana regimul intarit pe timpul lui Napoleon, fiindca restabilirea monarhiei putea provoca noul val de revolutii. Noua constitutie numita “Carta anului 1814” a stabilit regimul monarhiei constitutionale. Regelui ii apartinea puterea executiva. Aceasta constitutie limita puterea monarhului prin corpul legislativ format din doua camere: Camera aristocratica superioara, numita de imparat si Camera inferioara, aleasa pe baza cenzului de avere. Dreptul de vot il aveau numai barbatii care au implinit 30 de ani si ce plateau nu mai putin de 300 franci impozite directe pe an. Pentru a avea dreptul de a fi ales in deputati trebuia cenzul de varsta de 40 de ani si platirea anuala nu mai putin de 1000 franci impozite directe. Principala putere in tara o aveau mosierii si un mic cerc de burghezie bogata. Cu inceputul carmuirii lui Ludovic al XVIII-lea a revenit pacea, au fost regulate divergentele cu tarile coalite. Succesul guvernarii sale Ludovic se datorea alegerii reusite a ministrilor. Deosebit de stralucitor era contele Risile, talentat politic si administrator. Ludovic al XVIII-lea a murit in anul 1824 si in locul lui a venit fratele lui mai mic ducele d’Artua sub numele de Carl al X-lea. Cu fiecare an Carl al X-lea tot mai mult se intorcea la oranduirea feudala. La alegerile din 1827 si 1830 opozitia liberala de doua ori a sustinut victorie. O nemultumire deosebita a provocat ceea ca in 1829 capul guvernului a devenit prietenul regelui contele Juli de Polgneac. Criza politica se intetea. In asa situatie Carl a XI-lea a semnat 4 ordonante prin care se dizolva Camera Deputatilor, dreptul de vot l-au primit numai mosierii mari, se lichida libertatea presei. In asa situatie pe 26 iulie a izbucnit rascoala. Rasculantii triumfau timp de “3 zile glorioase”. Carl al X-lea a semnat detronarea sa si a fugit in Anglia. Puterea a luat-o burghezia liberala. A fost format guvernul provizoriu, care pe 9 august l-a proclamat rege pe Ludovic Filip din dinastia Orleans, instaurand monarhia burgheza. Noua Constitutie numita “ Carta anului 1830” declara ca regele guverneaza conform invitatiei poporului, era proclamata libertatea cuvantului, presei, intrunirilor; erau micsorate cenzurile de avere si varsta. Numarul electoratului s-a marit pani la 250 de mii de oameni. Monarhia din iulie a reinceput ceea ce a inceput inca in prezenta lui Carl al X-lea -; cucerirea Algirului, care in 1847 a devenit colonie a Frantei. Din cauza salariului mic, conditiilor de trai mizerabile izbucneau rascoalele muncitoresti. In anii ’40 ai secolului al XIX-ela Lui-Filip nu mai ascundea dragostea fata de putere. Dupa revolutia din iulie 1830 trasatura caracteristica a Frantei consta in dominatia politica a bancherilor si lipsa drepturilor democratice. Rascoala a izbucnit pe 22 februarie 1848, in rezultatul careia rasculantii au ocupat palatul regal, iar Ludovic Filip a fugit in Anglia. Dupa castigul revolutiei a fost format guvernul provizoriu in frunte cu poetul Lamartin ce a ocupat postul de ministru al afacerilor externe. Guvernul provizoriu a proclamat Franta republica, a lichidat titlurile nobile, a proclamat libertatea presei, intrunirilor publice, a fost introdus votul universal pentru barbatii ce au implinit 21 de ani. A fost organizata Comisia Guvernamentala pentru muncitori in frunte cu socialistul Louis Blanc si muncitorul Alexandre Alber, s-au infiintat Ateliere nationale, unde munceau peste 100 de mii de fosti someri. La 23 aprilie au inceput alegerile in Adunarea Constitutionala, care a fost convocata la 4 mai alcatuita din republicanii moderati si mai ales, conservatorii. Adunarea Constitutionala a inlocuit guvernul provizoriu cu Comisia Executiva din care socialistii nu mai faceau parte. Ministrul de razboi a fost numit generalul Cavaignac, care a suprimat crud miscarea de eliberare nationala din Algir. “Comisia pentru muncitori” era desfiintata, cluburile democratice si Atelierele Nationale - inchise. Toate acestea au provocat rascoala pe 22 iunie 1848 care era inabusita de generalul Cavaignac.