SOLON (638-559i.Hr) c8m3mz
Politician si legiuitor athenian, considerat fondatorul democratiei atheniene.
Nascut dintr-o familie nobila, ca tanar s-a angajat in comertul extern, castigand
experienta valoroasa. In timpul vietii sale, o criza a aparut in conditiile economice
si sociale din Grecia. Stapanea o depresiune agriculturala, si multi athenieni
liberi, mici agricultori care nu si-au putut plati datoriile au fost vanduti ca
sclavi. In 594 i.Hr., Solon a fost ales arhonte, pentru a reforma conditiile aspre.
Solon a facut o noua impartire a cetatenilor Athenei, pe baza de avere, dupa cantitatea
de grau, inlocuind astfel criteriul gerontocratiei (dupa origine) cu criteriul
timocratiei (dupa avere);
Solon a infiintat “consiliul celor 400” numit bule si un tribunal
popular numit heliaia diminuand puterile areopadului;
CLISTHENE (sec.VI i.Hr)
Om politic athenian, autor al unor reforme initiate in 507 i.Hr.: impartirea
populatiei Atticii dupa criteriul teritorial, infiintarea “consiliului
celor 500”, instituirea ostracismului; care au pus bazele democratiei
sclavagiste in Athena.
PERICLE (490-429 i.Hr)
Om politic athenian, conducator al partidei democratice. Sub conducerea lui
(445-429 i.Hr), democratia sclavagista cunoaste apogeul dezvoltarii, Athena
devenind centrul economic, politic si cultural al lumii grecesti. Protector
al artelor si stiintelor. In timpul sau a inceput Razboiul Peloponesiac (431-404
i.Hr.), pricinuit de ciocnirea de interese dintre Liga de la Delos si Liga peloponesiaca.
ESCHIL (525-456 i.Hr.)
Dramatist grec, printre primii mari dramaturgi ai Athenei. Ca predecesor al
lui Sofocle si Euripide, este numit parintele tragediei grecesti. S-a nascut
la Eleusis, langa Athena. A luptat cu succes impotriva persilor la Marathon
in 490 i.Hr., la Salamis in 480 i.Hr. si la Palateea, anul urmator. A scris
mai mult de 90 de tragedii. Tragediile sale, jucate prima data in anul 500 i.Hr.,
erau prezentate ca trilogii. Se cunosc titlurile a aproape 80 din tragediile
sale dar numai 7 au supravietuit. Cea mai veche tragedia a sa este “Persii”.
Alte tragedii: “Cei 7 contra Tebei”, “Prometeu inlantuit”,
“Rugatoarele”. Este autorul trilogiei “Orestia”, singura
trilogie pastrata in intregime din Antichitate. A introdus al II-lea actor.
SOFOCLE (496-406 i.Hr.)
Unul dintre cei mai mari dramaturgi ai Athenei antice. A compus mai mult de
100 de piese din care s-au pastrat 7 intregi si fragmente din alte 80-90. Tragedii:
“Antigona”, “Oedip la Colonos”, “Oedip rege”,
“Electra”, “Ajax”. A infatisat tragedia barbatului.
EURIPIDE (480-406 i.Hr.)
Dramaturg grec. S-au pastrat tragediile: “Medeea”, “Ancesta”,
“Andromaca”, “Ifigenia in Aulida”. A fost legat de sensibilitatea
feminina infatisand tragedia femeii.
ARISTOFAN (448-385 i.Hr.)
Scenarist athenian, considerat unul dintre cei mai mari autori de comedii din
istoria literara. Dintre comediile sale s-au pastrat: “Norii”, “Viespiile”,
“Broastele”, “Cavalerii”.
TUCIDIDE (460-400 i.Hr.)
Istoric grec cunoscut pentru lucrarea sa “Razboiul peloponesiac”,
conflict la care a luat si el parte. Aceasta opera I-a adus titlul de unul dintre
cei mai importanti istorici ai antichitatii.
THALES DIN MILET (625-546 i.Hr.)
Filozof grec, nascut in Milet. Fondatorul Scolii din Milet, cu care incepe propriu-zis
gandirea filozofica europeana. A considerat apa ca principiu al tuturor lucrurilor.
I se atribuie teorema care ii poarta numele si prezicerea eclipsei de soare
din anul 585 i.Hr.
SOCRATE (469-399 i.Hr.)
Filozof athenian. Precursor al idealismului obiectiv. A fost condamnat la moarte
sub acuzatia nedreapta de corupere a tineretului athenian. Intrucat nu a lasat
nimic scris, expunandu-si ideile in cadrul unor convorbiri, doctrina lui constituie
pana astazi obiectul unor controverse. A orientat gandirea filosofica spre subiect,
spre om, spre problemele gnoseologice si morale. Considera ca adevarul poate
fi descoperit prin reflectie filozofica si prin maieutica. Dupa marturia lui
Aristotel, principalele contributii ale lui Socrate ar fi teoria conceptului
si teoria reductiei, pe care insa le-a aplicat exclusiv in domeniul meditatiei
etice. A avut numerosi discipoli printre care Platon, Antistene, Aristip si
Xenofon.
PLATON (427-347 i.Hr.)
Filozof athenian. Unul dintre cei mai mari ganditori ai antichitatii. A intemeiat
la Athena scoala filozofica numita Academia. Discipol al lui Socrate, care apare
ca purtatorul lui de cuvant in dialogurile sale. Adevarata realitate o constituie,
dupa Platon, Ideile sau Formele, esente inteligibile, constituind o existenta
in sine in afara spatiului si timpului. Copiile sau umbrele degradate ale Ideilor
ar fi lucrurile din realitatea sensibila. Acestea din urma, fiind intr-o continua
curgere, devenire, nu au deplina realitate, nu pot fi obiect al stiintei, ci
numai al “opiniei”. Adevarata stiinta se intemeiaza pe “reamintirea”
Ideilor, pe care sufletul nemuritor al omului le-ar fi contemplat intr-o existenta
anterioara. In ciuda fondului sau idealist, teoria platoniana a Ideilor contine
o gandire dialectica pretioasa. Platon a pregatit terenul pentru constituirea
logicii ca stiinta de catre Aristotel. Conceptia filozofica a lui Platon constituie
fundamentul unei utopii sociale aristocratice.
HOMER
Conform traditiei grecesti, Homer a fost un poet orb, nascut in Ionia, dar revendicat
de mai multe cetati. In secolul al VIII-lea, cand se presupune ca a trait, el
a prelucrat numeroase cantece referitoare la expeditia aheilor impotriva Troiei
si a compus doua epopei, Iliada si Odiseea, insumand peste 27.000 de versuri.
Astazi se stie ca lungi poeme, care povesteau faptele de arme ale aheilor, in
care adesea interveneau zeii si zeitele, erau transmise din generatie in generatie
de cantaretii ambulanti numiti aezi. Aceste cantece au fost asamblate de catre
Homer, intr-o conceptie unitara, in cele doua poeme. In secolul trecut, existenta
lui Homer a fost pusa sub semnul intrebarii, desi vechii greci nu s-au indoit
niciodata de acest fapt.
HERODOT
Herodot (484-429 i.Hr.) s-a nascut in anul 484 i.Hr., la Halicarnas, oras situat
pe tarmul vestic al Asiei Mici. El apartinea inaltei aristocratii ionice din
aceasta regiune. A primit o educatie aleasa pe care si-a completat-o cu studii
superioare la Athena, in domeniul literaturii, istoriei si filosofiei. Din motive
politice a fost nevoit sa paraseasca Halicarnasul. In perioada care a urmat
a efectuat numeroase calatorii pe un spatiu foarte intins. A vizitat Egiptul
si nordul Africii, Siria, Persia si orase grecesti de pe tarmul Marii Negre.
A fost unul dintre colonistii greci care s-au asezat pe ruinele orasului Sibaris,
distrus in 441 i.Hr. de colonia rivala Crotona. In noul oras intemeiat, Thurioi,
si-a gasit sfarsitul in anul 429 i.Hr.
Opera sa, “Istorii”, impartita mai tarziu de invatatii din Alexandria
in noua carti, este prima lucrare demna de acest titlu. Ea s-a intemeiat pe
cercetari intreprinse in acest sens. Este prima lucrare care are un subiect
unic, razboaiele greco-persane, in ciuda multor digresiuni pe care le face autorul.
Herodot depaseste modestele cronici locale si speculatiile genealogice ale predecesorilor.
De aceea, a fost numit “parintele istoriei”.
PHIDIAS
Phidias este primul mare nume din istoria sculpturii. S-a nascut la Athena in
jurul anului 500 i.Hr. si a fost prietenul lui Pericle. Datorita acestei prietenii
dar mai cu seama datorita geniului sau artistic, I s-au incredintat proiectarea
si realizarea templului de pe Acropole. Lucrarile care I-au adus celebritatea
sunt: statuia lui Zeus din Olimpia si statuia Atenei din Partenon. Prima statuie
il reprezenta pe Zeus stand pe tron si este considerata una din cele sapte minuni
ale lumii antice. Statuia zeitei Atena, inalta de 10 metri, o infatiseaza pe
aceasta in echipament razboinic si cu coif pe cap. Statuia este animata de conceptia
superioritatii ratiunii si de aspectul monumental.
Phidias, supranumit “facatorul de zei”, a fost considerat creatorul
fiintei desavarsite, prin realizarea unei armonii ideale intre frumusetea fizica
si cea morala.
ALEXANDRU MACEDON
S-a nascut la Pella, capitala Macedoniei si a mostenit de la tatal sau, Filip
al II-lea, o inteligenta sclipitoare, energie si indrazneala in momentele grele,
iar de la mama sa, Olimpiada, dorinta de glorie. Pana la varsta de 13 ani a
primit o educatie spartana, dupa care, impreuna cu alti copii de vita nobila,
l-a avut ca profesor pe celebrul filosof Aristotel. Instruit si aruncat de timpuriu
in lupte, el a fost pregatit sa ia conducerea regatului dupa moartea tatalui
sau si sa-I indeplineasca visul: cucerirea Asiei. Aceasta intentie I-a fost
intarita de intamplarea de la Gordion, caci un oracol prevestise ca va deveni
stapanul Asiei cel ce va dezlega nodul care leaga jugul de protapul carului
de lupta, manat odata de legendarul rege Gordios. Dupa mai multe incercari nereusite,
Alexandru a scos sabia si l-a taiat, implinind astfel profetia oracolului. Era
iubit de soldati, deoarece ducea aceeasi viata simpla ca si ei: se antrena cu
ei, manca aceeasi hrana, dormea alaturi de ei. Dar indelungatele expeditii,
adoptarea obiceiurilor si vestimentatiei persane, casatoriile mixte, au facut
sa scada afectiunea cu care era inconjurat. Toate acestea, dar in primul rand
campaniile extenuante, au nemultumit pe toata lumea, astfel incat moartea sa
subita a lasat unele semne de intrebare. In cei 11 ani de expeditii in Orient
a parcurs peste 20 000 de kilometri, fara sa fi pierdut nici o singura batalie,
a construit peste 70 de orase, dintre care multe ii poarta numele. A capatat
o faima fara egal, fiind supranumit “cel Mare”.