S-au spus si se spun prea multe despre Mihai Viteazul, in jurul lui s-a nascut o legenda in care nu se mai poate deosebi adevarul istoric de elementele adaugate de-a lun¬gul timpului. Ca a fost un capitan stralucit si un geniu politic sunt lucruri incontestabile. Victoriile lui asupra tur¬cilor au avut ecou pana departe (regele Frantei, Henric al IV-lea, scria ambasadorului sau la Constantinopol ca sa ceara informatii asupra valahului), in tarile balcanice, printre greci, bulgari, sarbi au aparut cantece populare despre vitejiile lui Mihai Viteazul. Dar, lucru paradoxal, la noi in tara nu a fost iubit. De ce? Fiindca acest viteaz a vrut mai intai sa-si adune o armata puternica, iar rezul¬tatul eforturilor sale militare a fost o grava inrautatire a starii taranilor, in vremea lui, sfarsitul veacului al XVI-lea, nu mai puteai constitui o armata din tarani, o data ce aparusera tunurile si pustile. Aveai deci nevoie de lefegii, adica de mercenari care sa stie sa manuiasca armele de foc. Iar acest fenomen nu se petrece numai la noi, ci si in Occident. y8n20nb
Un singur exemplu: in 1525 Francisc I al Frantei se lupta cu Carol Quintul, rege al Spaniei — devenit si imparat. Batalia se da intre Spania, care de-acum poseda colorai in America de Sud si primeste an de an zeci de corabii incarcate cu aur si argint, si regatul Frantei, care e cel mai populat si mai inchegat din Europa. La batalia de la Pavia, unde este facut prizonier Francisc I, se infrunta 25 de mii de oameni de partea franceza cu 25 de mii de cea spaniola. E interesant de stiut ce sunt acesti participanti la batalie. Avem de-a face cu de-abia 5 000 de cavaleri francezi si 5 000 de spanioli, dar spaniolii au 20 000 de lefegii, de mercenari germani, iar francezii 20 000 de mercenari elvetieni.

Asa incat s-a putut spune, mai in gluma, mai in serios, ca batalia de la Pavia a fost un fel de rafuiala intre mercenarii germani si mercenarii elvetieni.

Mihai Viteazul si-a purtat razboaiele cu boierii din jurul lui, cu cetele pe care acesti boieri le-au putut aduna de pe anumite mosii, cu cativa razesi, dar mai cu seama, din pacate, cu lefegii straini, iar acestia costau scump. Avem pastrate toate statele de plata, stim exact cine au fost. Stim cati mercenari sarbi, albanezi, unguri sau secui a avut Mihai Viteazul.
Despre Mihai Viteazul am spus deja ca era considerat copil din flori al lui Patrascu cel Bun. Dar e foarte intere¬sant de stiut — lucrul a fost demonstrat de curand de mai multi istorici, cu argumente convingatoare — ca mama lui era o Cantacuzina, adica o coboratoare din vesti¬ta familie bizantina care a dat doi imparati in veacul al XIV-lea si care se numara printre marile familii nobile ale Bizantului. Decazuti, dupa cucerirea Constantino-polului de catre turci, ascunsi timp de doua-trei generatii, reapar la inceputul veacului al XVI-lea la Constantinopol; in special un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Saitanoglu sau Seitanoglu, adica, in turceste, „fiul Satanei". Se zice ca mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Seitanoglu. in orice caz, e aproape sigur acum, dupa documente recent descoperite, ca a fost o Canta¬cuzina venita sa faca mare negot in Tara Romaneasca, iar cu banii si insistentele rudelor ei pe langa marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor.