m4x24xr
Locuinta, prezenta in viata comunitatii umane inca din paleolitic,
poate fi definita in functie de aspectele sale economice, arhitecturale,
sociale, estetice, etc. Dar, poate mai important decat orice definitie
este modul in care aceasta serveste omului si cerintelor sale specifice.
Complexul concept de “ locuire ” poate fi cu greu surprins in totalitatea
sa. Definirea sa presupune analiza legaturii indivizibile dintre locuinte, dotari
si amenajari socio-culturale, incluzand toate aspectele functionale, economice,
estetice cat si cele social-reprezentative ale fenomenului. In contextul
acestor aspecte, se evidentiaza raportul dintre functie (continut) si cadru
(forma) specific asezarilor umane aflate in continua dezvoltare.
Inainte de toate locuinta reprezinta, dupa cum afirma si Le Corbusier,
“un invelis care raspunde anumitor cerinte si stabileste raporturi
juste intre ambientul cosmic si fenomenele biologice umane”, si
mult mai mult decat aceasta. O parte dintre functiunile legate de satisfacerea
cerintelor biologice sunt masurabile. Insa analizand omul intr-un
context mai larg, cum este cel social, descoperim o serie de valente noi ale
locuintei, grupate in “functia de reprezentare”. Pe baza analizei
si cunoasterii procesului evolutiv a constructiei de locuinte putem surprinde
aspectele functiei de reprezentare a complexului rezidential, functie prin care
locuinta contribuie activ la afirmarea conditiei umane.
Gradul de satisfacere a cerintelor nu este raportat numai la locatar ci comparat
si cu limitele colectivitatii din care el face parte. Rezulta o scara valorica
care reflecta alcatuirea acestei colectivitati si precizeaza pozitia sociala
a individului considerat. Dorinta perpetua de evidentiere a propriei personalitati,
de recunoastere publica a locului ocupat in comunitate isi poate
gasi in amplasare, imaginea exterioara si amenajarea locuintei un larg
camp de manifestare. De Lauwe precizeaza, referindu-se la valentele de
reprezentare, ca “fiecare obiect are o valoare relativa si posesia sa
ofera beneficiarului nu numai un avantaj material, ci si un motiv de consideratie
sociala… Aceasta este legata de nevoia de comunicare si de relatii colective”.
Caracterul de reprezentare al locuintei s-a manifestat inca de la inceputul
organizarii sociale a oamenilor. Arhitectura este insasi imaginea omului,
cu toata variabilitatea lui de forme, de dibacie tehnica, de mijloace de comunicare
cu ceilalti oameni, in evolutia din ce in ce mai complexa. Din totdeauna
oamenii au facut diferenta intre asa-zisul container si spatiul propriu-zis
locuit si personalizat de om.
Intr-o prima perioada cand cadrul construit de om nu capatase suficienta
autonomie in raport cu natura inconjuratoare, cand dimensiunea
redusa a colectivitatilor si mijloacele materiale modeste limitau decalajele
sociale, caracterul de reprezentare al locuintei avea o accentuata incarcatura
simbolica ( ex.: orasul religios -; Babilon ). Marimea, amplasamentul,
stabilitatea in spatiu si orientarea cladirilor din asezarile primitive
se supuneau unor credinte mitice legate de succesiunea anotimpurilor sau traiectoria
soarelui, ca si cum respectarea ordinii cosmice ar putea transfera comunitatii
propria permanenta si armonie.
Intr-un oras medieval, ordinea urbana este raportata la biserica, sistem
feudal si artizanat. Fiecare plan urban era proiectia nemijlocita a obiectivelor
clerului, a nobilimii feudale sau a breslei negustoresti. Un prim efect l-a
constituit conturarea in orase a unor zone diferentiate din punct de vedere
al categoriilor de locuinte, de dotari si amenajari, reflectand direct
structura sociala a comunitatii. Evident, conturarea cartierelor s-a desfasurat
cronologic, tinand seama de valoarea terenului, de elementele naturale,
istorice sau functionale corespunzatoare. O data in plus, spatiul de locuit
apare ca un limbaj prin care oamenii de aceeasi cultura comunica intre
ei.
Spre deosebire de valentele de reprezentare ale exteriorului, amenajarile interioare,
mai putin statice, inregistreaza cu fidelitate devenirile sociale ale
locuintei. Deoarece o locuinta nu poate corespunde la nesfarsit posibilitatilor
si aspiratiilor unei familii, trecerile de la o categorie sociala la alta sunt
de regula insotite si de schimbarea domiciliului.
Amprenta proprie intiparita in aranjarea locuintei de catre individ
si familia sa uneori de-a lungul catorva generatii depinde in mare
masura de statutul de folosinta al acesteia. Astfel, marea majoritate a familiilor
prefera sa foloseasca o locuinta proprie, separata de cea a vecinilor -;
casa unifamiliala pe lot. Proprietatea asupra unei case stimuleaza familia in
exprimarea amprentei specifice. Se vorbeste chiar despre “mandria
de proprietar”, locatarul proprietar fiind in mai mare masura interesat
de vecini si vecinatati decat chiriasul.
Afirmatia lui De Lauwe potrivit careia “indivizii care nu au un domiciliu
fix nu pot avea o viata acceptabila in societate -; ei sunt mai mult ori
mai putin respinsi” poate fi considerata general valabila.
In final se constata extinderea caracterului de reprezentare de la individ la
intreaga comunitate, caracterizata printr-o oarecare omogenitate: rolul
de reprezentare se manifesta asadar pe doua planuri: individual si colectiv.
Situatia este mai buna pentru indivizii din zone cu locuinte proprietate personala.
Arhitectura unei locuinte de acest fel insa, oricat de valoroasa
nu prezinta interes decat daca presupune posibilitatea integrarii intr-un
tesut urban. Locuinta este astfel mijloc de comunicare, facilitand contacte
intre diferite grupuri de oameni. Datele difuzate astfel se pot constitui
intr-un model care, odata insusit conduce la realizarea unor obiecte
cu trasaturi asemanatore sau identice.
Preocuparea mai mult sau mai putin constienta a locatarului pentru valorile
reprezentative sta deci la originea rolului informativ si formator al locuintei.
Nu s-a insistat niciodata destul asupra faptului ca locuinta constituie in
ochii beneficiarului un univers simbolic, a carei functie esentiala este de
a oferi acestuia posibilitatea de a actiona liber asupra unui spatiu intim cu
care sa se identifice profund.
Loc pentru intimitatea familiala, locuinta face parte dintre acele obiective
privilegiate gratie carora poate fi exprimata personalitatea fiecaruia. Sunt
case care iau valoarea unei fizionomii ale carei amintiri raman intiparite
in memorie. Zidita dupa placul si pentru nevoile anumitor oameni, fiind
hotarul firesc al unui grup uman restrans casa capata un suflet pe care
adesea nici schimbarea proprietarului nu-l poate alunga.
Bibliografie:
· Peter Derer -; Locuirea urbana
· Le Corbusier -; Mod de a gandi urbanismul
· Laurian Radu -; Urbanismul
FUNCTIA DE REPREZENTARE A LOCUINTEI
Stud. Arh. an III -; Moisa Cristina
