Cultura „Lefkandi I” din perioada EH B (cca. 2.450 / 2.400-2.200 / 2.150 i.Chr.)

Acest ansamblu este echivalentul partii continentale a „grupului Kastri” al lui Renfrew din Ciclade. Comuna pentru amandoua este o serie de forme de ceramica diferite, slefuite cu rosu si negru, clar derivate din prototipurile Anatoliei de vest. Desi propunerea lui Rutter referitoare atat la partea continentala cat si la manifestarile cicladice ale acestei culturi „anatolizate” de etichetare sub aceeasi denumire „Lefkandi I” trebuie sa fie totusi universal acceptata , exista o intelegere generala ca aparitiile larg raspandite ale acestor tipuri de ceramica V anatoliana in centrul egeean si de-a lungul partii centrale a tarmului estic al Greciei trebuie vazute toate ca parti ale unui singur fenomen. Impartirea tipurilor ceramice „Lefkandi I” pe partea continentala (inclusiv insulele Egina si Eubeea) este una restrictiva si include numai coasta tesalica (Pefkakia), Eubea (Lefkandi, Manika), estul Aticii (Raphina), Beotia (Eutresis, Orchomenos, Teba), si Egina (Kolonna). Pe Egina si in estul Aticii, astfel de ceramica apare in cantitati mici (Kolonna) sau moderate (Raphina) impreuna cu ceramica tipica culturii Korakou apartinand EH IIA, in timp ce la Pefkakia in Thessalia ceramica „Lefkandi I” apare numai ca un element marunt in ansamblul ceramic dominat de modelele tesalice timpurii. Oricum, la Lefkandi si in mormintele de la Manika, contexte avand astfel de ceramica „Lefkandi I” include ceramica EH IIA putina sau chiar de loc. Situatia in Beotia nu este clara, dar cantitatea mica de dovezi disponibila pana acum din Teba si Orchomenos sugereaza ca ceramica „Lefkandi I” si cea complet tipica pentru cultura Korakou nu co-exista, desi unele modele din cultura Korakou sunt gasite si in etapele „Lefkandi I”. In mod cert, procentul modelelor de ceramica din „Lefkandi I” variaza enorm de la sit la sit. Semnificativ este faptul ca nici un astfel de material nu a fost inca identificat in Peloponez si nici in alt loc din interiorul partii continentale exceptie facand Beotia.

Nivelul de baza (I) la Lefkandi a fost expus doar pe o suprafata mica in interiorul unei sondari adanci, cu rezultatul ca arhitectura gasita a acestei faze si la acel sit nu este substantiala. Oricum, faptul ca nu mai putin de cinci faze arhitecturale diferite au putut fi atribuite acestui strat inferior, in timpul carora o dezvoltare in ansamblul de ceramica se spune ca se poate observa, arata ca perioada reprezentata ar fi putut dura cu greu mai putin de o jumatate de secol si ar fi putut fi considerabil mai mare. La Teba, parti din doua „case lungi” absidale / megaron apartinand acestei faze au fost curatate, o descoperire semnificativa in aceea ca tipul acesta de cladiri este ne atestat anterior acestei descoperiri in centrul si sudul Greciei dar devine tipul standard in perioadele urmatoare EH III si MH. Ca ceramica asociata, aceasta forma neobisnuita de arhitectura domestica poate fi privita ca „anatolizata”. O „casa lunga” similara, dar mai degraba dreptunghiulara decat absidala in plan, apare la Pefkakia in nivelele continand ceramica „Lefkandi I”. La Orchomenos, o serie de cladiri in forma de D similare in plan cu micile structuri absidale gasite pe muntele Kynthos (Delos) in Ciclade este posibil sa fie atribuita acestei faze.

Singurul sit la care inmormantari atribuite acestei culturi au fost excavate este Manika pe Eubeea. Aici metoda de inmormantare, inhumarea multipla in morminte -;incaperi din piatra taiata, este identica cu cea practicata in timpul culturii precedente Korakou in acelasi loc. Astfel la Manika ca si la Chalandriani in Syros (desi in acel caz o forma diferita de mormant este implicata), obiceiurile de inmormantare ale fazei precedente se mentin local in faza „Lefkandi I”.

Ca si in ansamblul cultural corespunzator din insulele Ciclade, vesela cea mai distincta este lustruita in rosu si negru, in timp ce modelele preferate includ farfurii (adesea facute pe roata olarului), boluri cu margini curbate, cani cu capac si un singur maner, cani cu doua manere, depa amphikypella (doar la Orchomenos si Manika), si rar ulcioare cu cioc si pixide incizate sferic (cel mai frecvent gasite in mormintele de la Manika). De fapt, toate aceste forme noi sunt derivate din prototipurile anatoliene de V din Troia II sau Troia tarzie III, cum este probabil si folosirea rotii rapide. In Beotia apar cateva forme suplimentare precum cana cu margini sub forma de petale (sau cu gura incretita) castronul Bass (un castron cu maner pe umar si buza ?), si „Trompettenkanne” ( o cana cu gura rotunda avand de obicei un profil ascutit). Dintre acestea, castronul Bass are o lunga istorie locala care merge inapoi in perioada EH I, in timp ce celelalte doua par sa fie dezvoltari locale in aceasta faza si care ar fi putut fi partial inspirate de influenta anatoliana evidenta in multe din colectiile de ceramica din „Lefkandi I”.

Nici una din aceste categorii nu poate fi evaluata pe deplin pana cand locurile in care depozite semnificative ale acestei faze au fost gasite nu sunt adecvat publicate.

Aceasta cultura din partea continentala a Greciei din EH II tarziu este poate cel mai bine vazuta ca rezultatul mutarii populatiei trans-egeene din Anatolia de V prin insulele Ciclade de N (atestata acolo de „grupul Kastri” din EC IIB sau EC IIIA din Naxos, Delos, Syros si Keos) si Sporade (Palamari pe Skyros) spre tarmul de E al Greciei centrale (Eubea, Raphina, Pefkakia). Desi cultura „Lefkandi I” patrunde prin vest in interiorul Beotiei (Teba, Eutresis, Orchomenos), nu pare sa se fi extins spre S in Peloponez, desi urme ale influentei ei sunt gasite la S de Egina in mijlocul Golfului Salonic si la Phylakopi in Melos. Aceasta mutare de-a lungul Marii Egee nu este marcata de violenta in nici un loc cunoscut. Intr-adevar, este o continuitate considerabila din perioadele EH / EC IIA pana in IIB in locuri precum Chalandriani (Syros), Ayia Irini (Keos), Raphina (Atica) si Teba si Eutresis (Beotia). Desi la inceput e greu de imaginat o schimbare atat de puternica in ceramica, si in unele cazuri si in arhitectura fara prezenta de noi populatii, unele autoritati (de exemplu Davis) au sugerat ca scenariu preferabil de interpretat comertul, mai degraba decat migrarea. In acest sens, raspandirea mare a modelelor ceramice V anatoliene, care intotdeauna apar in cantitati relativ mici si in multe cazuri ies in evidenta ca importuri clare la siturile lor de descoperire, ar fi explicata ca reflectand un schimb intens de vesela de masa foarte bine realizata (executata pe roata, lustruita si slefuita, adesea imitand modelele metalice) folosita in principal pentru baut bauturi alcoolice de catre barbatii adulti (cupe, cani, ulcioare). In timp ce aceasta evaluare a schimbarilor pur ceramice care au loc, capata un sens oricum, nu se explica schimbarile radicale din sablonul asezarilor si productia vaselor de marmura si figurine care urmeaza acestei faze in insule si nici schimbarile dramatice din arhitectura asezarii si din obiceiurile de inmormantare care urmeaza acestei faze in partea continentala a Greciei.

Datarea relativa a culturii „Lefkandi I”

In dezbaterea dintre Barber si Mac Gillivray pe de o parte si Rutter pe de alta parte, ca urmare a evenimentelor de la sfarsitul perioadei EBA din Ciclade, unul din punctele mai semnificative este pozitia cronologica relativa a culturii „Lefkandi I”. Mac Gillivray, considerand acest ansamblu ca fiind contemporan cu prima parte a perioadei EH III din partea continentala a Greciei, o vede ca mergand in paralel cu cultura Tirint, ceea ce explica cel putin partial alegerea lui pentru „EC IIIA” ca etichetare descriptiva pentru versiunea cicladica. Rutter, considerand ansamblul „Lefkandi I” ca fiind contemporan cu sfarsitul perioadei EH II din cauza asocierilor stratigrafice in locuri precum Raphina si Kolonna, o vede ca ancestrala culturii Tirint, de aici preferinta lui pentru termenul „EC IIB” opus celui de „EC IIIA” al lui Mac Gillivray. Chestiunea terminologica este neinsemnata, dar nu si intrebarea referitoare la vechimea culturii Tirint. Nu reiese clar din publicatiile lui Mac Gillivray cum ar considera el dezvoltarea si distributia culturii Tirint in partea continentala a Greciei in timpul perioadei EH III.

Cultura Tirint din EH III (cca. 2.200 / 2.150-2.050 / 2.000 i.Chr.)

La Lerna si Tirint in Argolida, acest ansamblu cultural este gasit stratificat direct deasupra asezarilor din cultura Korakou (EH IIA) care fusese distrusa de foc. Aici si in alte locuri din Argolida si Corint, nu intervine nici o etapa culturala „Lefkandi I” (EH IIB). In Laconia si Messenia in Peloponezul de S, nu exista nici o dovada nici pentru cultura „Lefkandi I” si nici pentru cea Tirint (decat un ansamblu foarte tarziu EH III recent publicat din nivelele de baza din Nichoria si din Deroziotis Aloni de langa Ano Englianos), in ciuda faptului ca aceste zone au fost amanuntit cercetate. Mai degraba, un ansamblu cultural timpuriu din Helladicul mijlociu par sa urmeze culturii Korakou fie direct sau dupa o perioada de durata nedeterminata in locuri precum Ayios Stephanos (Laconia) si Voidhokoilia (Messenia). La Kolonna in Egina, ramasite ale culturii Tirint sunt stratificate imediat deasupra unei ultime faze din perioada EH II a carei arhitectura este comparabila cu Lerna III din cultura Korakou (o asezare probabil fortificata in care „Casa Alba”, o versiune 20 x 9 m a tipului „Casa Coridor”, cel mai bine reprezentat de Casa din Tiles de la Lerna) dar al carei olarit include cateva piese tipice ansamblului „Lefkandi I” din Grecia centrala de-a lungul unei multimi de vaze caracteristice culturii Korakou EH IIA. In Grecia centrala la siturile din Teba, Eutresis, Orchomenos si Lefkandi, straturile culturii Tirint se suprapun peste cele ale culturii „Lefkandi I”. Nu sunt suficiente dovezi din Attica pentru a determina cursul evenimentelor in aceasta zona. Raspandirea completa a culturii Tirint include astfel: Argolida, Aheea, Arcadia, Elis (Peloponezul de nord), Beotia, Phocis, Locris, Eubeea (Grecia centrala sudul Thessaliei); insulele Ioniene (Itaca si posibil Lefkas).

Cea mai cunoscuta ceramica consta in doua clase de ceramica pictata dupa sablon / model:

1. „Vesela dupa model / standard”: o categorie negru pe alb originara mai intai in Peloponez, al carei ornament este geometric si aproape exclusiv rectiliniu, manifestand o preferinta pentru motive impodobite, in special triunghiuri;

2. „Vesela Ayia Marina”: o categorie alb pe negru, originara prima data in Grecia centrala, al carei ornament si forma sunt asemanatoare cu, si in acelasi timp diferite totusi, de cele caracteristice pentru „Vesela standard”. Vopseaua inchisa la culoare pentru ambele categorii este moderat lucioasa si pare sa descinda direct din vopseaua Urfirnis din perioada EH II. Forme preferate pentru vopsit comune ambelor categorii includ cani cu capac (de obicei cu doua manere), cani, castroane Bass, borcane mari. Ulcioare si pixide, cele din urma cu corpuri sferice si gaturi cilindrice, sunt specifice modelului negru pe alb al clasei „vesela standard”, cum sunt paharele fara picior, cilindrice cunoscute ca si cani uzo, care sunt decorate de obicei doar cu benzi si nu cu figuri geometrice. O mare parte din ceramica EH III este solid pictata cu acelasi model folosit in „vesela standard”. Formele mai mici deschise (vase de baut si de mancat precum cani, castroane Bass, si cani cu capac) sunt ulterior lustruite dar nu si formele mai mari, atat deschise cat si inchise (castroane mari, borcane de apa, ulcioare) si pictura caracteristica pe multe dintre aceste vase mari l-a facut pe Caskey sa le numeasca „vesela patata”. O alta clasa diferita de ceramica a acestei culturi consta in vase frumos lustruite, aproape invariabil kantharoi, castroane Bass si cani cu capac. La Lerna, Lefkandi si Tsoungiza (Nemeea), o mare parte din ceramica EH III este facuta la roata, pe cand cealalta parte a ceramicii este facuta cu mana. Si vasele pentru gatit din perioada EH III sunt diferite, foarte adesea fiind decorate cu protuberante pe umar sau punctul de diametru maxim al corpului (denumirea de vesela Knobbed ii apartine lui Caskey). In concluzie, ceramica din cultura Tirint este diferita de cea din cultura Korakou din perioada EH IIA. Multe din noile forme EH III par sa fie inspirate de forme EH IIB din cultura „Lefkandi I” (cani cu capac, kantharoi). Pe de alta parte, popularitatea ceramicii pictate dupa model din cultura Tirint pare sa nu datoreze nimic ansamblului „Lefkandi I”, ci mai degraba traditiei olaritului negru pe alb din cultura Keros-Syros din Ciclade, o apropiere de decoratia ceramica ce a fost uneori imitata in partea continentala a Greciei in perioada EH IIA in Argolida, Corint, Atica de est. Mai mult, este posibil ca motivele alb-negru ale veselei „Ayia Marina” din Grecia centrala, precum si multe motive negru-alb din „vesela standard (pictata dupa model)” din Peloponez, sunt probabil derivate dintr-o traditie de decoratie gravata in care motivele incizate pe un fond lustruit inchis erau umplute cu culori albe. O astfel de ceramica apare in cantitati mici in ceramica timpurie EH III din Lerna IV, este comuna in depozitele EH III din Olimpia (Elis), si apare in cantitati mici sub forma de borcane, ceainice in cultura „Lefkandi I” atat in Grecia centrala cat si in insulele Ciclade.

La Lerna (stratul IV), a fost ridicat un tumulus peste ruinele Casei din Tiles EH IIA si pentru un timp nici o cladire noua nu a incalcat aceasta movila. Casele din Lerna sunt de obicei absidale, dar ocazional dreptunghiulare, „case lungi” / megaroane. Adica sunt de obicei unitati separate cu doua pana la trei camere, cu alei inguste intre ele, cu o intrare axiala intr-o parte scurta, si in mod normal cu o veranda ingusta in fata acestei intrari axiale. Cea mai timpurie cladire de acest fel din Lerna IV este grosolan construita din impletituri de nuiele si tencuiala, intinse peste un cadru de lemn, dar mai apoi aceste case sunt construite din caramida asezata pe un soclu de piatra si moloz. Pe alocuri, la fel de multe ca 7 nivele de cladire sunt stratificate unul peste altul in Lerna IV. Aceste cladiri, desi ocazional destul de mari (12 x 7 m) sunt de obicei fragile/slabe si trebuie sa fi rezistat putin, nu mai mult de o generatie. Caracteristice stratului IV la Lerna sunt numarul mare de „bothroi” , majoritatea folosind ca gropi de gunoi in final, desi multe se poate sa fi fost sapate initial pentru depozitare. „Bothroi” asemanatoare sunt tipice siturilor EH III in alte parti din Argolida si Corint. La Olimpia, mai multe „longhouses” (case lungi” separate, comparabile cu cele din Lerna IV) dateaza dintr-o faza timpurie EH III. La Kolonna in Egina, orasele V si VI apartin perioadei EH III. Ambele sunt fortificate, spre deosebire de alte asezari din cultura Tirint cunoscute in prezent. Arhitectura interna a fost publicata pana acum numai in Orasul V, in care blocuri de case cuprinzand unitati megarice, par sa fi fost standard. Astfel de blocuri pot fi comparate cu asemanatoarele „insule” din Troia II -; perioada tarzie si Poliochni V (Galben) si inca o data reprezinta o diferentiere semnificativa de traditiile arhitecturale tipice pentru cultura Korakou in acest loc.

Foarte putin se stie despre obiceiul de inmormantare din aceasta cultura. La Lerna, noua inmormantari de copil au fost gasite in asezari (sapte in gropi simple, una intr-un recipient si una intr-un cista saracacios construit; doua gropi si posibilul cista au fost garnisite cu capac din lespezi de piatra). Nu s-au gasit obiecte in aceste morminte. Daca erau ingropati, adultii trebuie sa fi fost in cimitire extramurale. La Olimpia, trei copii au fost gasiti inmormantati separat in pithoi garnisiti(e) cu lespezi de piatra. Aceste morminte au fost gasite pe suprafata asezarii, si doua din trei contineau oale ca obiecte de inmormantare.

Uneltele diferite din piatra apartinand EH III includ topoare-ciocan si asa-numitele unelte pentru indreptat sageti. Ultimele se poate sa fi fost folosite in producerea uneltelor din os, care sunt ele insele mai comune decat in nivelele EH II. Pisaloagele din piatra si figurinele cicladice din marmura nu apar in EH III.

Modelele de unelte din piatra sfaramata si tehnicile de sfaramare se schimba foarte putin intre EH II si EH III la Lerna. Numarul lamelor din sist silicios importate, gata facute, ca si numarul lamelor produse local, sugerand o inflorire a retelei interne de schimburi de unelte in perioada EH II poate sa fi incetat treptat, inainte de inceputul fazei EH III. Suportul la ideea ca Lerna a fost fortata sa devina mai independenta in ceea ce priveste uneltele din piatra sfaramata se regaseste in productia crescuta de unelte. Frecventa relativ mai mare a uneltelor de piatra in ansamblu in perioada EH II la Lerna ,a mai sugerat ca uneltele de piatra au fost mult folosite in situatii in care uneltele de metal ar fi fost folosite in perioada EH II precedenta.

O aplica ornamentala din os, din Lerna IV are corespondente in vestul Marii Mediterane si placi asemanatoare au fost importate mai la est in Troia II. Oase ale unui equid, mai mare decat un magar dar mai mic decat un cal, apar mai intai in Lerna IV. Dovezi ale unor cai adevarati au fost gasite in nivelele EH III la Tirint si se pretinde de asemenea ca si in Teba.

Un pumnal, un cui/piron, un ac si o matrita din piatra pentru un pumnal vin din Lerna IV. O comoara constand dintr-o secure ciocan, doua securi, doua dalti si doua obiecte de perforat provin din Teba, in timp ce un cutit este cunoscut in Eutresis. Comoara din Teba contine modele similare cu cele gasite in perioada Helladicului mijlociu. (MH). Din Orasul IV la Kolonna provine un furnal complex, construit in interiorul camerelor umplute ale „Casei Albe” din Orasul III.. Aceasta constructie, singura piesa semnificativa de arhitectura care poate fi in prezent atribuita „Orasului IV” (cea mai timpurie faza a perioadei EH III pana acum recunoscuta la sit) a fost identificata ca furnal de topit pentru producerea cuprului din minereu, dar exista semne de intrebare daca a functionat in acest fel, mai degraba decat ca un furnal de prelucrare a resturilor/bucatilor de metal. La situl Thorikos in Atica de est, un depozit substantial de olarit din EH IIB si EH III dintr-o mina care de asemenea a dovedit folosinta in micenian ca si timpuri istorice, este confirmarea directa in ceea ce priveste exploatarea surselor de minereu metalic in zona Laurion, inainte de sfarsitul perioadei EH II. Din nefericire, lucrul extensiv de mai tarziu in aceasta mina a eliminat efectiv orice informatie amanuntita despre natura si extinderea mineritului EB 2.

La Lerna, noi modele de figurine in forma de con si „ancora” sunt cunoscute in alte locuri deja in contextul culturii Korakou EH IIA. Nici o figurina de animal din modelele EH IIA nu continua nicaieri si nici cainii din teracota arsa, lingurile sau polonicele. Este unica o figurina umana schematica pictata dupa tipul negru pe alb din Lerna IV.

Dupa cum se intelege in prezent, cultura Tirint din perioada EH III pare sa fie rezultatul unui proces de „fuziune culturala” dintre culturile Korakou si „Lefkandi I”, una care pare sa fi fost dobandita prin violenta (de exemplu la situri din Argolida) dar care in alte parti s-a desfasurat pasnic (de exemplu in Grecia centrala unde „procesul de fuziune” se poate spune ca a fost initiat mai devreme, cu mult inaintea sfarsitului perioadei EH II). Semnificativ, acest proces de fuziune nu s-a extins in toata partea continentala a Greciei. In Messenia, Laconia si interiorul vest-central al Greciei, cultura Korakou poate sa fi continuat in timp ce cultura Tirint a inflorit in alta parte. Dovada contactelor externe ale culturii Tirint este relativ rara. Fragmente din „vesela standard” au fost gasite in Thessalia (Argissa, Pefkakia), Macedonia (Kritsana) si Troia (probabil Troia IV) ,dar notabil, nu in Creta, nici in Kythera, nici in insulele Ciclade. Obiectele importate in Lerna din afara Peloponezului in acest timp includ un borcan cu maner-aripa din Troia IV din estul Marii Egee, cateva vaze probabil din Ciclade sau din zona egeeana si cateva din Eubeea si Grecia centrala, dar nimic din Creta.

Intr-un sens foarte real, cultura Tirint poate fi vazuta ca „tranzitie” intre cultura Korakou din perioada EH II si cultura Helladicului mijlociu. Alta trasatura semnificativa a culturii Tirint, separat de durata relativ scurta si caracterul de tranzitie, este faptul ca presupune, cel putin ceramic, forme regionale usor identificabile (Olimpia / nord-vestul vs. nord-estul Peloponez vs. Grecia centrala), lucru mai greu de distins in cultura Korakou dar care este o trasatura pronuntata a culturii elene din perioada mijlocie si a culturii timpurii din orasul Micene.