Europenii si Asia In secolul XIX-lea , lumea asiatica a fost nevoita sa se deschida influentelor europene , reactionand diferit in fata unui Occident cuceritor ,novator si purtator de progres. Cazurile Indiei , Chinei si Japoniei au fost tipice pentru maniera in care s-a manifestat actiunea modernizatoare europeana. d2x4xj
Cazul Indiei Dupa ce a eliminat la mijlocul secolului XVIII-lea concurenta franceza , dominatia engleza s-a extins asupra intregului teritoriu Indian. La mijlocul secolului XIX-lea, ea a fost zguduita de rascoala sipailor (1857 -; 1859). Dupa infrangerea rascoalei, India a fost proclamata official colonie a Coroanei britanice, care a instaurat un regim de administratie directa sprijinit de aristrocratia locala. Prezenta engleza a antrenat modernizarea societatii indiene ramase mult in urma. Locul productiei artizanale, distruse aproape complect de concurenta marfurilor engleze, a fost luat de o industrie organizata pe baze moderne in metalurgie, productia de bumbac, iuta si hartie. Dupa 1850 a inceput constructia unei retele de cai ferate care ulterior a fost extinsa, iar amploarea sistemului de irigatii a exprimat interesul pentru modernizarea agriculturii. Legislatia Indiana s-a adaptat exigentelor metropolei. Marfurile noi si ieftine au schimbat gusturile si modul de viata. Datorita dezvoltarii industriei s-a nascut o burghezie nationala care, prin partidul Congresul National (1885), a condos miscarea de eliberare. In profida acestor progrese, statutul de colonie a facut ca dezvoltarea pe baze moderne sa fie inegala si unilaterala. In tot secolul al XIX-lea, India a ramas o sursa de materii prime si o piata de desfacere, o tara esetialmente agrara, practicand monoculture pe mari suprafete.
Cazul Chinei Considerindu-se “centrul lumii” si mandrindu-se cu civilizatia sa exemplara si multimilenara, dar tributara inertiilor si structurilor sale,China a fost mult timp o tara inchisa europenilor “barbari”. De pilda, la inceputul sec. al XIX-lea, europenii nu puteau face comert cu chinezii decat prin porturile Canton si Macao.
Sub presiunea crescanda a statelor europene, China a fost constransa intr-un rastimp scurt la o serie de cedari, consfintite prin tratate. Prin tratatul de la Nankin (1842), care punea capat razboiului opiumului, Anglia obtinea Hong Kongul si deschiderea unor numeroase porturi pentru comertul European. Au urmat noi tratate prin care, alaturi de Anglia, obtineau avantaje asemanatoare si alte state. In 1861, pe fondul revoltei taipinilor, europenii obtineau noi concesii: o politica vamala conforma cu interesele lor, anumite scutiri de taxe si impozite, drepturi de concesionare. Rezultatul a fost transformarea Chinei intr-o semicolonie impartita in zone de influenta. Specificul evolutiei societatii chineze in aceasta perioada reflecta o mare rezistenta fata de tendintele modernizatoare ale europenilor. Imparateasa Ti-Si s-a opus tuturor tentativelor de reforma, adoptand o atitudine duplicitara in privinta dorintei reale de progress. Facilitatile acordate strainilor erau insotite de o politica de incurajare a xenofobiei. Distrugerea noilor tehnologii, precum primele cai ferate sau telegrafuri, sau violentele asupra strainilor si in special asupra misionarilor au facut parte din aceasta politica. Treptat, s-a dezvoltat un current reformator autohton, avand radacini in rascoala taipinilor (1851-1864), adept al modernizarii, care sub conducerea doctorului Sun Iat-sen a rasturnat regimul imperial prin revolutia burgheza din 1911-1913.
Cazul Japoniei In competitia pentru acapararea spatiului japonez s-au angajat Rusia, Anglia, Franta, S.U.A. si Olanda. Inceputurile ei coincideau in plan intern cu accentuarea crizei politice si sociale a regimului shogunatului.
Dupa demonstratia de forta din 1853, americanii obtineau, prin tratatul de la Kanagawa, deschiderea portului Nagasacki. Precedentul a fost urmat in perioada 1854-1860 de seria altor tratate prin care S.U.A. si statele europene obtineau o serie de conditii avantajoase. Percepute ca esecuri ale diplomatiei japoneze, aceste tratate, prin prevederile lor, au lezat profound sentimental national japonez si au accentuat criza regimului. Sogunatul a fost inlaturat de imparatul Mutshuhito in 1868, moment care a marcat o noua epoca in istoria Japoniei: “Era Meiji”. Preluand modelul tarilor europene, Japonia a devenit in scurt timp o tara puternica si moderna, capabila sa concureze cu statele lumii. Asimiland modernitatea occidentala, Japonia si-a mentinut insa specificul cultural traditional. La sfarsitul secolului al XIX-lea a ajuns o mare putere a lumii alaturi de S.U.A. si Germania si un concurrent serios in lupta pentru expansiunea coloniala in Extremul Orient, din istoricul caruia fac parte razboiul cu china (1894-1899) si razboiul cu Rusia (1904-1905)