Exterminarea globala si planificata a evreilor europeni a debutat in vara anului 1941, dupa atacul impotriva U.R.S.S. si vom vedea in ce conditi.Dar evrei polonezi, al caror nr. Se apropia de 3 mil. Au cunoscut inainte 2 ani de calvar. Pt. a incepe, unele unitati de trupe de campanie, si in special detasamente SS s-au dedat la glume imunde care mergeau mult mai departe decat brutalitatile devenite moneda curenta in Germania. r8u20un
Taierea barbii si a perciunilor evreilor era un divertisment raspandit;multi germani au trimis familiilor lor fotografii eternizand aceste fapte alese! Un alt amuzament la moda consta in a navali intr-un apartament sau intr-o casa de evrei, a-I constringe pe tineri si batrani sa se dezbrace sis a danseze astfel inlantuiti in sunetul unui fonograf: violul consecutive era facultative(date fiind riscurile:urmarire pt. ,,crima impotriva rasei”).In orase si-n targusoare au fost concentrate toti in cartiere speciale sau ,,ghetouri”, uneori imprejmuite cu-n zid, pt. a-I izola complet de populatia crestina poloneza si ea tratata totusi, ca “rasa inferioara”.Lipsita de recurse si de slujbe, populatia ghetourilor era expusa tuturor suferintelor, mizeriei si foametei, parand a fi sortita sa sucombe cu timpul de boala inanitiei, inainte ca Hitler sa accelereze procesul in lagarele morti I.Populatia evreiasca, in buna parte specializata in munci de confectii si alte ramuri ale mestesugurilor artizanale, servea ca mana de lucru aproape gratuita si exploatabila, la discretia furnizorilor armatei si spuselor specialistilor in economie militara; era vorba chiar de “muncitori absolute indispensabili”. Incat odata ora venita, SS-isti insarcinati cu genocidul nu au mai avut nici o grija.
Asa cum am vazut, tehnicile de exterminare a grupurilor omenesti nedemne de-a trai au inceput a fi elaborate in toamna anului 1939.
In decembrie, primul lagar de exterminare, cel de la Chelmno, intra in activitate; alte trei, cele de la Belzec, Sobibor si Treblinka, din ce in ce mai bine utilate, au fost puse in functiune in martie, mai si iulie 1942. Plasate sub autoritatea suprema a generalului SS, Odilo Globocnick, fostul gauleiter al Vienei, scapand astfel de cea a lui Eichmann. Exterminarea era infaptuita de SS-istii lui Globocnick, ajutati de militari care complectau efectivul, in mare parte acestia erau ucrainieni. O echipa de cateva sute de evrei se ocupa de ridicarea cadavrelor si satisfacerea altor nevoi.
Fiindca se intentiona a fi transferate intr-un lagar de munca, adica intr-un “teritoriu evreiesc autohton”, inscriptiile factice erau puse la intrare, camuflate in gara obisnuita tali cladiri: “Intrare in teritoriul autonom”, “sinagoga”, “sala de dusuri” si alte asemenea inscriptii. Un obiectiv ajutator era recuperarea ultimelor avutii corporale ale victimelor, adica hainele, destinate germanilor nevoiasi. Tinand cont de felul cum se strangeau acele avuti, ei nu erau intotdeauna satisfacuti. In consecinta, un delegate de la “Ajutorul de iarna” german adresa urm. protest:

“Hainele trimise de voi sunt intr-o stare atat de proasta incat, nu pot, in mare parte sa fie distribuite celor care au nevoie. O mare parte din vesminte este foarte murdara si patata de sange. Gulerele majoritatii hainelor sunt atat de jegoase incat necesita o noua curatire (…) Nu sa constatat decat mai tarziu, dupa deschiderea coletelor, ca in livrarea facuta administratiei din Posnania-Oras, din 200 de vestoane, 51 erau inca echipate cu steaua evreiasca!”

Iata o descriere a ultimelor clipe ala unui talia de evrei deportati la Treblinka, datorata lui Elie Rosenberg, un supravietuitor al “echipei de cadaver din acest lagar”:

“SS cu caini, cravase si baionete in mana stateau de-a lungul Himmelstrase(“Calea cerului”, asa era numit, in deradere, drumul ce ducea spre camera de gazare la Treblinka). Evreii mergeau in tacere. Nu stiau incotro merg. La intrarea camerelor de gazare erau doi ucrainieni(Ivan si Nicolai). Ei dadeau drumul gazului. Gazul venea de la un motor. Se punea petrol sau pacura. Ultimii ajunsi la camerele de gazare erau loviti cu baionete; primii, vazand ce se petrecea in interior nu mai voiau sa intre. Patru sute de personae puteau sa intre odata in camerele de gazare. Era tocmai bine pentru a se putea inchide usa exterioara a camerei. Dup ace se inchideau ne aflam in partea cealalta. In acest moment auzeam strigate ca “Sema Israel”(Asculta Israel, cea mai sfanta rugaciune evreiasca), “tata”, “mama”. Dupa treizeci de minute, toti erau morti. Acolo erau doi germani care ascultau si apoi spuneau: “Toti dorm…”

In continuare as dori sa fac cateva precizari si descrieri ale catorva lagare din Polonia, cu precadere celor mai importante, bineinteles:

Chelmno.Lagarul era talian la cca. 60 de km de Lodz; lagarul era destinat exterminari din fasia de pamant a Poloniei talian t in “Marea Germanie”. Lagarul a functionat din decembrie 1941, pana in vara lui 1943. Camera de gazare nu era altceva decat vagonul unui camion al morti, asemanator celor care erau folosite in Rusia; dupa fiecare gazare care se solda cu 40 de victime, camionul transporta cadavrele catre o transee lunga sau o groapa comuna, sapata intr-o padure vecina. In medie, pe zi aveau loc cca. 10 gazari. In vara lui 1944, lagarul a fost pus in functiune pt. a lichida ultimi supravietuitori ai ghetoului de la Lodz, crutati pana atunci ca fiind muncitori folositori. Din comandoul permanent evreu nu a mai ramas decat doua personae care au supravietuit atrocitatiilor comise asupra grupului din care faceau parte. Numarul total al victimelor au fost estimate, de catre cei indreptatiti sa faca estimarile, la un numar de aproximativ 600000 de morti.
Belzec. Acest lagar, in care au fost talian t aproape sasesute de mii de evrei din partea orientala a “Guvernamantului general al Poloniei”, ca si cateva mii de evrei cehi si germani, avea cinci camere de gazare stationare, capabile sa suprime pana la cinci mii de suflete, zilnic. Gazarile au functionat pana la sfarsitul anului 1942; in primavera anului 1944, instalatiile au fost distruse chiar de germani.
Sobibor.Situat in apropierea zonei anexate de Rusia in 1939, Sobibor avea aceleasi caracteristici generale ca Belzec si era destinat, in special, evreilor din aceasta zona; o parte nu putuse sa fie evacuate in iunie-iulie 1941 din interiorul Rusiei. Dar un anumit numar de convoaie provenind din Tarile de Jos si din Belgia si un convoy francez au fost indreptate acolo intre iulie si octombrie 1942, trimestrul celor mai massive exterminari. Mia apoi operatiunile s-au talia findca cea mai mare parte a munci, in legatura cu evreii polonezi, fusese facuta. La Sobibor, comandoul permanent evreiesc format din 300 de oameni, a reusit sa isi procure cateva arme tali declanseze o insurectie. Aceasta talian a permis sa supravietuiasca un nr. de 30 de evrei si a dus la suprimarea acestui lagar in octombrie 1943. Si in acest lagar numarul victimelor a fost unul considerabil.Dupa ce s-a “tras linie”, sa talian ,cu aproximatie, ca aici si-au pierdut viata cca. 250000 de “nearieni”.
Treblinka.Este de departe cel mai vast lagar polonez; a fost asezat la cca. 100 de km de Varsovia; era destinat, in special, sa extermine rapid cei aproape 400000 de evrei din imensul ghetou al capitalei poloneze. Lagarul dispunea de zece camere de gazare, avand o suprafata de 50 metri patrati: treizeci de SS si cateva sute de auxiliary ucrainieni, de asemenea, un comandou evreiesc, format din o mie de oameni care erau repartizati permanent acolo. In vara 1943, dupa insurectia ultimilor sclavi ai ghetoului din Varsovia, comandoul evreiesc de la Treblinka, stimulat de acest exemplu, a hotarat si el sa “moara in picioare”. Insurectia a reusit, in ciuda tuturor sanselor, iar numarul supravietuitorilor a fost de cincizeci, dintre care uni vor participa la fondarea kibitului israelian”Luptatori de ghetou”(1949). Ca si in cazul celorlaltor lagare, si aici, au avut loc massacre. Aceste crime odioase s-au soldat cu aproximativ 730000 de decese.
Maidanek.Acest lagar a fost deosebit fata de celelalte. Se apropia, la o scara redusa, prin principiul sau-combinarea exterminari immediate cu moartea lenta prin inanitie-cu imensul complex al mortii care a fost Auschwitz. Construit in vara anului 1941, a fost in mod primitive un lagar de munca, prevazut pt. 15000 de detinuti de orice provenienta. Se stie ca in toamna anului 1941 au murit acolo, din cauza relelor tratamente,prizonieri de razboi rusi. In vara 1942, au fost instalate doua camere de gazare, folosite pt. evrei; ele functionau cu “Zyklon B” nu cu oxid de carbon, inca o analogie cu Auschwitz. Numarul total al victimelor evreiesti, din care majoritatea erau din Tarile de jos si Grecia, este talian in cazul Maidanek-ului la un numar de 1380000 de victime.
Auschwitz-Birkenau.Lagarul de la Auschwitz a fost creat in 1940 in Silezia, intr-o regiune de frontiera, care fusese germana inainte de 1918. Locul prezenta avantajul de a fi talian pustiu si de a se afla in apropierea unei incrucisari feroviare.
Auschwitz functiona la inceput ca un lagar de concentrare si/sau de munca, cu effective mai ales poloneze. De la crearea sa, Auschwitz a fost condos de comandantul Hoess, un SS impecabil si un bun administrator. In iunie 1941, Himmler l-a convocat la Berlin pentru a-I dezvalui ca va primi de la Fuhrer ordinal de a proceda la “solutionarea problemei evreiesti in Europa”. Hoess a avut idea de a folosi, pentru asfixiere, un dezinfectant folosit de armata, gazul ”Zyklon B”, primele experiente au fost facute in anul 1941 pe prizonieri de razboi sovietici. Convoaiele mortii au inceput sa soseasca din toate colturile Europei in primavera lui 1941; toti evrei din Franta(aproape un talia), toti cei din ungaria, o parte din cei din Polonia, de asemenea, tigani si multi alti cetateni au fost gazati la Auschwitz. Oalta idée a lui Hoess a fost arderea victimelor imediat dup ace au fost asfixiate si de a se construe in acest scop cuptoare pentru crematorii uriase. In ciuda talian t lor globale de 12000 de talian pe zi, era nevoie sa arda surplusul afara.

Totodata, la Auschwitz, o parte din efectivul convoaielor de evrei(cei buni de munca) era crutata.”Selectia” se facea la sosirea lor la “Auschwitz II”(Auschwitz-Birkenau). Iata o descriere datorata savantului francez Robert Waitz:

“Putin cate putin, deportati inainteaza catre extremitatea cheiului. Doi SS sunt la mijlocul acestuia, unul este medic ofiter. Deportatii defileaza prin fata lui. Cu degetul mare sau cu o joarda, ofiterul ii dirijeaza pe detinuti cand la dreapta, cand la stanga. Asa s-au format doua siruri care se vor aduna la cele doua extremitati ale cheiului. Sirul din stanga este format din talian de 20-25 de ani, iar aspectul exterior este talian robust. Limitele de varsta sunt elastice, uneori ele se extend de la 16 sau 18 ani la 50 de ani.
“Aspectul si infatisarea detinutului, faptul ca este bines au mai putin bin eras, intervin la alegere. In acest sir sunt adaugate si cateva femei.
“Sirul din dreapta este format din barbate mai in varsta, batrani, marea parte a femeilor, copii si bolnavii…
“In sirul din stanga, femeile sunt conduse pe jos catre lagarul vecin, barbate pleaca in camioane si remorci, inghesuiti unii peste altii. Detinuti din sirul din dreapta sunt incarcati in camioane.
“In convoiul meu, din 1200 de deportati, o proportie foarte mare de talian(circa 330) si de asemenea cateva femei. Cifra este exceptionala. Ea este rara findca 150 pana la 200 de oameni erau retinuti din fiecare talia.”

La Auschwitz, mistificarea era impinsa mai departe decat in lagarele poloneze. In consecinta, persoanele care beneficiau de o amanare din “sirul din stanga”, erau foarte convinse ca, mai devreme sau mai tarziu, isi vor revedea copii sau pe cei apropiati. In acest scop, umerase de haine numerotate impodobeau pereti vestiarelor la intrarea in camerele de gazare si,SS-ul sau kapo-ul(detinut privilegiat) care conducea grupul, le recomanda sa tina minte numarul; bucati de sapun din piatra de nisip, distribuite membrilor grupului, serveau la desavarsirea iluziei.
Evrei care aveau parte de o amanare au avut acolo destine diferite, findca ajjungeau sa se ridice in posturi de mare putere. Kapo erau adesea fosti camionagii germani, din vremea inceputurilor celui de-al 3-lea Reich. Ei deveneau rotite ale SS-ului si, totodata, caractere tipice ale brutalitatii.Evrei, doctori, muzicieni, chimisti, cat si desenatori, care erau pe placul SS, scapau datorita talentelor lor; in schimb, cei care erau ocnasi, li se reducea speranta de viata la cateva luni.
Joseph Wulf, un fost detinut privilegiat, relateaza discutia pe care a avut-o cu un co-detinut german in legatura cu Gandhi(care inainte de razboi adresase un apel, tuturor evreilor, la non-violenta). Actul cel mai rasunator a fost o rascoala a unuia din comandourile permanente evreiesti care deserveau cuptoarele crematoriilor. Patru evrei care munceau la uzina de arme au facut posibila aceasta rascoala, procurandule arme.
Totalitatea victimelor din acest lagar a fost de aproximativ 2000000 de personae.

Capturarea evreilor in Polonia

Exterminarea globala si planificata a evreilor europeni a debutat in vara anului 1941, dupa atacul impotriva U.R.S.S. si vom vedea in ce conditi.Dar evrei polonezi, al caror nr. Se apropia de 3 mil. Au cunoscut inainte 2 ani de calvar. Pt. a incepe, unele unitati de trupe de campanie, si in special detasamente SS s-au dedat la glume imunde care mergeau mult mai departe decat brutalitatile devenite moneda curenta in Germania.
Taierea barbii si a perciunilor evreilor era un divertisment raspandit;multi germani au trimis familiilor lor fotografii eternizand aceste fapte alese! Un alt amuzament la moda consta in a navali intr-un apartament sau intr-o casa de evrei, a-I constringe pe tineri si batrani sa se dezbrace sis a danseze astfel inlantuiti in sunetul unui fonograf: violul consecutive era facultative(date fiind riscurile:urmarire pt. ,,crima impotriva rasei”).In orase si-n targusoare au fost concentrate toti in cartiere speciale sau ,,ghetouri”, uneori imprejmuite cu-n zid, pt. a-I izola complet de populatia crestina poloneza si ea tratata totusi, ca “rasa inferioara”.Lipsita de recurse si de slujbe, populatia ghetourilor era expusa tuturor suferintelor, mizeriei si foametei, parand a fi sortita sa sucombe cu timpul de boala inanitiei, inainte ca Hitler sa accelereze procesul in lagarele morti I.Populatia evreiasca, in buna parte specializata in munci de confectii si alte ramuri ale mestesugurilor artizanale, servea ca mana de lucru aproape gratuita si exploatabila, la discretia furnizorilor armatei si spuselor specialistilor in economie militara; era vorba chiar de “muncitori absolute indispensabili”. Incat odata ora venita, SS-isti insarcinati cu genocidul nu au mai avut nici o grija.
Asa cum am vazut, tehnicile de exterminare a grupurilor omenesti nedemne de-a trai au inceput a fi elaborate in toamna anului 1939.
In decembrie, primul lagar de exterminare, cel de la Chelmno, intra in activitate; alte trei, cele de la Belzec, Sobibor si Treblinka, din ce in ce mai bine utilate, au fost puse in functiune in martie, mai si iulie 1942. Plasate sub autoritatea suprema a generalului SS, Odilo Globocnick, fostul gauleiter al Vienei, scapand astfel de cea a lui Eichmann. Exterminarea era infaptuita de SS-istii lui Globocnick, ajutati de militari care complectau efectivul, in mare parte acestia erau ucrainieni. O echipa de cateva sute de evrei se ocupa de ridicarea cadavrelor si satisfacerea altor nevoi.

Fiindca se intentiona a fi transferate intr-un lagar de munca, adica intr-un “teritoriu evreiesc autohton”, inscriptiile factice erau puse la intrare, camuflate in gara obisnuita tali cladiri: “Intrare in teritoriul autonom”, “sinagoga”, “sala de dusuri” si alte asemenea inscriptii. Un obiectiv ajutator era recuperarea ultimelor avutii corporale ale victimelor, adica hainele, destinate germanilor nevoiasi. Tinand cont de felul cum se strangeau acele avuti, ei nu erau intotdeauna satisfacuti. In consecinta, un delegate de la “Ajutorul de iarna” german adresa urm. protest:

“Hainele trimise de voi sunt intr-o stare atat de proasta incat, nu pot, in mare parte sa fie distribuite celor care au nevoie. O mare parte din vesminte este foarte murdara si patata de sange. Gulerele majoritatii hainelor sunt atat de jegoase incat necesita o noua curatire (…) Nu sa constatat decat mai tarziu, dupa deschiderea coletelor, ca in livrarea facuta administratiei din Posnania-Oras, din 200 de vestoane, 51 erau inca echipate cu steaua evreiasca!”

Iata o descriere a ultimelor clipe ala unui talia de evrei deportati la Treblinka, datorata lui Elie Rosenberg, un supravietuitor al “echipei de cadaver din acest lagar”:

“SS cu caini, cravase si baionete in mana stateau de-a lungul Himmelstrase(“Calea cerului”, asa era numit, in deradere, drumul ce ducea spre camera de gazare la Treblinka). Evreii mergeau in tacere. Nu stiau incotro merg. La intrarea camerelor de gazare erau doi ucrainieni(Ivan si Nicolai). Ei dadeau drumul gazului. Gazul venea de la un motor. Se punea petrol sau pacura. Ultimii ajunsi la camerele de gazare erau loviti cu baionete; primii, vazand ce se petrecea in interior nu mai voiau sa intre. Patru sute de personae puteau sa intre odata in camerele de gazare. Era tocmai bine pentru a se putea inchide usa exterioara a camerei. Dup ace se inchideau ne aflam in partea cealalta. In acest moment auzeam strigate ca “Sema Israel”(Asculta Israel, cea mai sfanta rugaciune evreiasca), “tata”, “mama”. Dupa treizeci de minute, toti erau morti. Acolo erau doi germani care ascultau si apoi spuneau: “Toti dorm…”

In continuare as dori sa fac cateva precizari si descrieri ale catorva lagare din Polonia, cu precadere celor mai importante, bineinteles:

Chelmno.Lagarul era talian la cca. 60 de km de Lodz; lagarul era destinat exterminari din fasia de pamant a Poloniei talian t in “Marea Germanie”. Lagarul a functionat din decembrie 1941, pana in vara lui 1943. Camera de gazare nu era altceva decat vagonul unui camion al morti, asemanator celor care erau folosite in Rusia; dupa fiecare gazare care se solda cu 40 de victime, camionul transporta cadavrele catre o transee lunga sau o groapa comuna, sapata intr-o padure vecina. In medie, pe zi aveau loc cca. 10 gazari. In vara lui 1944, lagarul a fost pus in functiune pt. a lichida ultimi supravietuitori ai ghetoului de la Lodz, crutati pana atunci ca fiind muncitori folositori. Din comandoul permanent evreu nu a mai ramas decat doua personae care au supravietuit atrocitatiilor comise asupra grupului din care faceau parte. Numarul total al victimelor au fost estimate, de catre cei indreptatiti sa faca estimarile, la un numar de aproximativ 600000 de morti.
Belzec. Acest lagar, in care au fost talian t aproape sasesute de mii de evrei din partea orientala a “Guvernamantului general al Poloniei”, ca si cateva mii de evrei cehi si germani, avea cinci camere de gazare stationare, capabile sa suprime pana la cinci mii de suflete, zilnic. Gazarile au functionat pana la sfarsitul anului 1942; in primavera anului 1944, instalatiile au fost distruse chiar de germani.
Sobibor.Situat in apropierea zonei anexate de Rusia in 1939, Sobibor avea aceleasi caracteristici generale ca Belzec si era destinat, in special, evreilor din aceasta zona; o parte nu putuse sa fie evacuate in iunie-iulie 1941 din interiorul Rusiei. Dar un anumit numar de convoaie provenind din Tarile de Jos si din Belgia si un convoy francez au fost indreptate acolo intre iulie si octombrie 1942, trimestrul celor mai massive exterminari. Mia apoi operatiunile s-au talia findca cea mai mare parte a munci, in legatura cu evreii polonezi, fusese facuta. La Sobibor, comandoul permanent evreiesc format din 300 de oameni, a reusit sa isi procure cateva arme tali declanseze o insurectie. Aceasta talian a permis sa supravietuiasca un nr. de 30 de evrei si a dus la suprimarea acestui lagar in octombrie 1943. Si in acest lagar numarul victimelor a fost unul considerabil.Dupa ce s-a “tras linie”, sa talian ,cu aproximatie, ca aici si-au pierdut viata cca. 250000 de “nearieni”.
Treblinka.Este de departe cel mai vast lagar polonez; a fost asezat la cca. 100 de km de Varsovia; era destinat, in special, sa extermine rapid cei aproape 400000 de evrei din imensul ghetou al capitalei poloneze. Lagarul dispunea de zece camere de gazare, avand o suprafata de 50 metri patrati: treizeci de SS si cateva sute de auxiliary ucrainieni, de asemenea, un comandou evreiesc, format din o mie de oameni care erau repartizati permanent acolo. In vara 1943, dupa insurectia ultimilor sclavi ai ghetoului din Varsovia, comandoul evreiesc de la Treblinka, stimulat de acest exemplu, a hotarat si el sa “moara in picioare”. Insurectia a reusit, in ciuda tuturor sanselor, iar numarul supravietuitorilor a fost de cincizeci, dintre care uni vor participa la fondarea kibitului israelian”Luptatori de ghetou”(1949). Ca si in cazul celorlaltor lagare, si aici, au avut loc massacre. Aceste crime odioase s-au soldat cu aproximativ 730000 de decese.

Maidanek.Acest lagar a fost deosebit fata de celelalte. Se apropia, la o scara redusa, prin principiul sau-combinarea exterminari immediate cu moartea lenta prin inanitie-cu imensul complex al mortii care a fost Auschwitz. Construit in vara anului 1941, a fost in mod primitive un lagar de munca, prevazut pt. 15000 de detinuti de orice provenienta. Se stie ca in toamna anului 1941 au murit acolo, din cauza relelor tratamente,prizonieri de razboi rusi. In vara 1942, au fost instalate doua camere de gazare, folosite pt. evrei; ele functionau cu “Zyklon B” nu cu oxid de carbon, inca o analogie cu Auschwitz. Numarul total al victimelor evreiesti, din care majoritatea erau din Tarile de jos si Grecia, este talian in cazul Maidanek-ului la un numar de 1380000 de victime.
Auschwitz-Birkenau.Lagarul de la Auschwitz a fost creat in 1940 in Silezia, intr-o regiune de frontiera, care fusese germana inainte de 1918. Locul prezenta avantajul de a fi talian pustiu si de a se afla in apropierea unei incrucisari feroviare.
Auschwitz functiona la inceput ca un lagar de concentrare si/sau de munca, cu effective mai ales poloneze. De la crearea sa, Auschwitz a fost condos de comandantul Hoess, un SS impecabil si un bun administrator. In iunie 1941, Himmler l-a convocat la Berlin pentru a-I dezvalui ca va primi de la Fuhrer ordinal de a proceda la “solutionarea problemei evreiesti in Europa”. Hoess a avut idea de a folosi, pentru asfixiere, un dezinfectant folosit de armata, gazul ”Zyklon B”, primele experiente au fost facute in anul 1941 pe prizonieri de razboi sovietici. Convoaiele mortii au inceput sa soseasca din toate colturile Europei in primavera lui 1941; toti evrei din Franta(aproape un talia), toti cei din ungaria, o parte din cei din Polonia, de asemenea, tigani si multi alti cetateni au fost gazati la Auschwitz. Oalta idée a lui Hoess a fost arderea victimelor imediat dup ace au fost asfixiate si de a se construe in acest scop cuptoare pentru crematorii uriase. In ciuda talian t lor globale de 12000 de talian pe zi, era nevoie sa arda surplusul afara.
Totodata, la Auschwitz, o parte din efectivul convoaielor de evrei(cei buni de munca) era crutata.”Selectia” se facea la sosirea lor la “Auschwitz II”(Auschwitz-Birkenau). Iata o descriere datorata savantului francez Robert Waitz:

“Putin cate putin, deportati inainteaza catre extremitatea cheiului. Doi SS sunt la mijlocul acestuia, unul este medic ofiter. Deportatii defileaza prin fata lui. Cu degetul mare sau cu o joarda, ofiterul ii dirijeaza pe detinuti cand la dreapta, cand la stanga. Asa s-au format doua siruri care se vor aduna la cele doua extremitati ale cheiului. Sirul din stanga este format din talian de 20-25 de ani, iar aspectul exterior este talian robust. Limitele de varsta sunt elastice, uneori ele se extend de la 16 sau 18 ani la 50 de ani.
“Aspectul si infatisarea detinutului, faptul ca este bines au mai putin bin eras, intervin la alegere. In acest sir sunt adaugate si cateva femei.
“Sirul din dreapta este format din barbate mai in varsta, batrani, marea parte a femeilor, copii si bolnavii…
“In sirul din stanga, femeile sunt conduse pe jos catre lagarul vecin, barbate pleaca in camioane si remorci, inghesuiti unii peste altii. Detinuti din sirul din dreapta sunt incarcati in camioane.
“In convoiul meu, din 1200 de deportati, o proportie foarte mare de talian(circa 330) si de asemenea cateva femei. Cifra este exceptionala. Ea este rara findca 150 pana la 200 de oameni erau retinuti din fiecare talia.”

La Auschwitz, mistificarea era impinsa mai departe decat in lagarele poloneze. In consecinta, persoanele care beneficiau de o amanare din “sirul din stanga”, erau foarte convinse ca, mai devreme sau mai tarziu, isi vor revedea copii sau pe cei apropiati. In acest scop, umerase de haine numerotate impodobeau pereti vestiarelor la intrarea in camerele de gazare si,SS-ul sau kapo-ul(detinut privilegiat) care conducea grupul, le recomanda sa tina minte numarul; bucati de sapun din piatra de nisip, distribuite membrilor grupului, serveau la desavarsirea iluziei.
Evrei care aveau parte de o amanare au avut acolo destine diferite, findca ajjungeau sa se ridice in posturi de mare putere. Kapo erau adesea fosti camionagii germani, din vremea inceputurilor celui de-al 3-lea Reich. Ei deveneau rotite ale SS-ului si, totodata, caractere tipice ale brutalitatii.Evrei, doctori, muzicieni, chimisti, cat si desenatori, care erau pe placul SS, scapau datorita talentelor lor; in schimb, cei care erau ocnasi, li se reducea speranta de viata la cateva luni.
Joseph Wulf, un fost detinut privilegiat, relateaza discutia pe care a avut-o cu un co-detinut german in legatura cu Gandhi(care inainte de razboi adresase un apel, tuturor evreilor, la non-violenta). Actul cel mai rasunator a fost o rascoala a unuia din comandourile permanente evreiesti care deserveau cuptoarele crematoriilor. Patru evrei care munceau la uzina de arme au facut posibila aceasta rascoala, procurandule arme.
Totalitatea victimelor din acest lagar a fost de aproximativ 2000000 de personae.