|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
CAMPANIA DE LA 1595. LUPTA DE LA CALUGARENI | ||||||
|
||||||
h5q14qi Era evident ca turcii nu puteau tolera o asemenea situatie. Rascoala tarilor romanesti insemna o intreita lovitura: de ordin politic, militar si economic. Ea constituia mai intai un exemplu si un indemn pentru toti crestinii din Balcani -; bulgarii incepusera chiar sa se miste. Insemna apoi o extindere considerabila a frontuluii de lupta, era, in sfarsit, si o perturbare serioasa in aprovizionarea cu materii prime a imperiului, in general si a Constantinopolului, in special. Prada, mai ales in vite, luata de rasculati, era asa de mare, incat un orasean din Brasov a putut cumpara „cincizeci de boi, patruzeci si sapte de vaci si patruzeci si patru de vitei de un an”, numai cu o suta de lei. Sultanul, a hotarat asadar o mare expeditie de prepresiune, de nimicire, a „hainului”, care produsese o tulburare asa de adanca. Mihai isi dadea seama de primejdie; pentru a-si asigura ajutorul de care avea nevoie, incheie deci in mai 1595 prin boierii sai trimisi la Alba Iulia -; din care insa unii nu s-au aratat leali, depasind instructiunilr primite -; un act cu Sigismund Bathory, recunoscandu-i, in schimb, suzeranitatea; prin acelasi act se hotara ca toate bisericile romanesti din Transilvania sa asculte de mitropolitul din Targoviste, ceea ce era un castig insemnat pentru neamul nostru. Armata turceasca, sub comanda lui Sinan pasa, izbuti sa treaca Dunarea la inceputul lui august 1595. Mihai, a carui armata -; inclusiv detasamentul transilvanean -; era mult inferioara ca numar, se retrase putin si ocupa o pozitie strategica la satul Calugareni, pe drumul ce ducea de la Giurgiu la Bucuresti. In spatele pozitiei alese de domn erau mici inaltimi acooperite cu paduri, formand un adapost natural; in fata, valea mlastinoasa a Neajlovului; drumul ducea peste rau pe un pod de lemn si continua apoi intre inaltimi, asa incat armata turceasca nu putea inainta decat sub forma de coloana, cu un front redus. Lupta avu loc in ziua de 13/23 august. Inca inainte de revarsatul zorilor, avangarda lui Mihai ataca, ajungand pana la corturile dusmanilor. Urma un atac puternic al ienicerilor; acestia izbutesc sa respinga pe ai nostri, trec peste Neajlov si captureaza unsprezece tunuri. Mihai se retrage putin, in perfecta ordine, cu armata dispusa in forma de unghi, cu varful spre dusman. Apoi in momentul cand ajunge in dreptul unde se afla detasamentul lui Kiraly care pana atunci nu intervenise in lupta -; se pare cu nu voise sa intervina -; da un contraatac fulgerator care determina soarta bataliei. Pentru incuraja pe ai sai, voievodul insusi, invocand numele lui Iisus, se azvarle, cu securea in mana, asupra dusmanului. Unul dintre pasii turcesti, iesindu-i inainte, are capul despicat dintr-o lovitura; un altul e izbit in piept. Ostasii, in frunte cu dregatorii, vazand pilda dopmnului se azvarle si ei „pre capete asupra turcilor”, ii taie si-i ineaca in mlastina. Pe de alta parte, tunurile lui Kiraly izbesc din flanc, iar un detasament de doua sute de transilvaneni si doua sute de cazaci, lefegii, sub comanda capitanului Cocea, ataca din spate. Turcii sunt cuprinsi de panica si incep o retragere deyordonata. La podul de peste Neajlov, imbulzeala era asa de mare, incat insusi Sinsn este azvarlit in mlastina -; ne-o spune si un martor ocular spaniol -; si cu siguranta ar fi pierit acolo daca un veteran din Rumelia, recunoscandu-l, nu l-ar fi luat in spate si l-ar fi scapat; sunt ucise patru pasale, sapte sangeaci si trei mii de ostasi. „Si am castigat” -; povesteste insusi Mihai - „cinci tunuri si un steag verde al prorocului lor Mohamed, foarte pretuit de dansii si foarte respectat”. Bineinteles, cele 11 tunuri pierdute in timpul atacului ienicerilor fusesera reluate. Noaptea care se lasa aduse incetarea bataliei. Biruinta ramasese de partea armatei lui Mihai. Dar pentru a se bucura de roadele ei, ar fi trebuit ca voievodul sa poata continua urmarirea, ca odinioara Stefan dupa lupta de la Vaslui, sa poata zvarli pe dusman in Dunare. Din nefericire, aceasta nu era cu putinta. Turcii fusesera batuti, dar nu distrusi; superioritatea lor numerica era inca zdrobitoare. Pe de alta parte, armata insasi a lui Mihai ramanea covarsita, dupa o lupta care durase mai bine de 16 ceasuri. Iar unii dintre boieri -; izvoarele vorbesc de Dan vistierul si Mirislau logofatul -; erau nemultumiti si, dupa un pacatos obicei, gata sa tradeze. Tinand seama de toate aceste elemente hotari domnul retragerea la munte, spre a astepta acolo ajutorul zabavnicului Sigismund. In urma lui, turcii ocupara tara, facand in Bucuresti o „palanca”, adica o reduta de pamant, in jurul manastirii Radu Voda, fortificand Targovistea si asezand prin sate „subasi”, adica primari. Se parea ca Muntenia va fi prefacuta in pasalac. Sigismund Bathory trecu peste Carpati abia pe la inceputul lui octombrie, amrata sa se uni cu aceea a lui Mihai si campania reincepu. Fu asediata si luata mai intai Targovistea; veni apoi randul Bucurestilor care cazura si ei. Sinan, vazand acestea, se grabi sa treaca Dunarea indarat; o parte a armatei lui mai era insa pe malul nostru, cand Mihai navali asupra ei. Podul, bombardat puternic, fu rupt si o suma dintre turci pierira inecati, sau de sabie. Mai bine de opt mii de robi fura eliberati. In sfarsit, cetatea Giurgiului, asediata cazu in ziua de 20 octombrie. Expeditia de pedepsire, ordonata de sultan, se ispravi printr-o infrangere. Sinan pasa fu destituit din functia de mare vizir; un cronicar turc, povestind evenimentele, califica retragerea armatei acestuia ca „dezastruoasa”. Prada luata de crestini era enorma; ea se evalua la mai bine de 2 milioane aur; o marturie contemporana spune: „nu numai comandantii ostirii transilvanene au devenit bogati, dar si ostasul cel mai mic avea macar patru cai, afara de alte spolii”. Tara avusese de suferit insa de pe urma razboiului, multe sate si orase fusesera arse; Bucurestii erau o ruina, recoltele fusesera distruse, oamenii fusesera care incotro. Mihai lua masuri de refacere; intre altele, facu un nou recensamant fiscal si hotari ca rumanii sau vecinii adica taranii neliberi sa ramana pe mosiile pe care se asezasera dupa retragerea turcilor, sa nu mai poata fi, cu alte cuvinte, reclamati de fostii lor stapani. Acesta e rostul vestitei „legaturi” a lui Mihai Viteazul in care unii istorici au vazut, in mod gresit, o legare a taranilor de pamant, un act de asuprire. In anul urmator, 1596, armatele muntene trecura pe tarmul drept al Dunarii si pradara in diferite locuri: la Babadag, la Vidin, la Plevna care fu arsa; ele ajunsera, sub comanda lui Baba Novac, alt general vestit al lui Mihai, chiar pana la Sofia. Braila fusese reluata indata dupa retragerea lui Sinan. Domnul insusi ataca Turnul si cetatea din fata, a Nicopolei; comandantul turc de aici se ruga de pace prin daruri stralucite si fagaduiala de a mijloci pe langa sultan o impacare. Mihai, vazand ca „liga sfanta” nu avusese succese militare, dimpotriva armatele ei fusesera grav batute in Ungaria, chiar in toamna anului 1595, vazand, pe de alta parte, ca Sigismund Bathory nu era omul care sa faca un efort continuu, ci-si schimba repede parerile si hotararile, primi propunerea pasei; el ar fi fost mai bucuros sa continue lupta contra otomanilor, dar pentru aceasta ii trebuia un sprijin puternic, cel putin in bani, din partea imparatului Rudolf. Cum acest sprijin nu exista in acel moment, deoarece nu se incheiase un tratat formal, Mihai facu pace cu turcii care fura bucurosi sa nu mai aiba de luptat impotriva lui. La inceputul anului 1597 se stia ca sultanul i-a trimis steag de domnie, impreuna cu daruri, si ca „intreaga Tara Romaneasca se gaseste in pace buna”. De aceasta pace Mihai se folosi spre a pregati si a desavarsi intelegerea sa cu imperialii, care sa-i ingaduie a relua apoi, cu mai multe mijloace, lupta. TRATATUL CU IMPERIALII. NOI LUPTE CU TURCII |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|