f4k23kg
Datorita vastitatii si diversitatii fizico-geografice a Asiei, nu putem vorbi de o istorie globala, unitara a continentului, ci putem doar urmari evolutia istorica a unor mari zone geografice, a unor populatii sau a unor formatiuni statale distincte, independente una de alta. Regiunile de padure si tundra, situate la nord de paralela de 50º si aprtinand in majoritate covarsitoare Siberiei, sunt locuite pana in pragul secolului 20 de vanatori si pescari primitivi. Urmeaza, intre 40º si 50º latitudine nordica, in linii mari, o zona de stepa sau de desert, lumea pastorilor nomazi, apoi in vecinatatea Ecuatorului, regiuni care au adapostit in Antichitate si apoi in Evul Mediu, marile civilizatii : Asia Mica, Mesopotamia, Podisul Iranului, Peninsula Hindustan, China si Japonia.
Un loc important l-a jucat in istoria Asiei, opozitia dintre populatiile de pastori nomazi si civilizatiile sedentare, agricole din sud. Din China de Nord, de la Marele Zid si pana la Marea Caspica, se intinde o neintrerupta fasie de desert si stepa, limitata la nord de taigaua siberiana care, timp de trei milenii, pana in pragul epocii moderne, a fost patria pastorilor nomazi si totodata coridorul migratiilor lor, care debusa, in cele din urma, in stepele nord-pontice ale Europei. Rand pe rand, l-au parcurs, conditionati de procese complexe, de adevarate reactii in lant, insuficient descifrate pana astazi, temutii calareti ai stepelor de neam indo-european sau turcic, de la sciti, sarmati, huni, pana la avari si mongoli.
O alta regiune de unde pastorii nomazi, de data aceasta de origine semita,s-au revarsat in Orientul Apropiat si Mijlociu, a constituit-o Peninsula Arabia. Nomazii, razboinici caliti de conditiile aspre de clima si viata, aflati pe treapta de dezvoltare social-economic inferioara vecinilor de la sud, au fost constant atrasi de bogatiile acumulate de lumea urbana, atacand neintrerupt hotarele statelor constituite in China, India, Iran, Mesopotamia, Anatolia sau Europa. Victoriosi adesea, devaniti patura conducatoare a tinuturilor cucerite, sunt complet asimilati dupa 2-3 generatii de modul de viata local si obligatii, la randul lor, sa faca fata raidurilor noilor populatii ale stepei, care la luasera locul si care repetau apoi, cu nesemnificative variatiuni, acelasi proces.
Mesopotamia, tara dintre Tigru si Eufrat, Valea Indusului si cea a fluviului Huanghe(Fluvilu Galben), alaturi de cea a Nilului reprezinta leaganul celor mai vechi civilizatii umane constituite vreodata. Civilizatia sumeriana care ia nastere in sudul Mesopotamiei la cca. 3000 i.e.n. are, dintre toate acestea, poate cea mai mare putere de iradiere. Ea transmite civilizatiilor akadiana, babiloniana, asiriana, chaldee si persana, care se succed pe acelasi teritoriu pana la cucerirea lui Alexandru cel Mare, un adevarat tezaur cultural care patrunde spre apus pana in lumea europeana. In secolul VI i.e.n., dupa constituirea Imperiului Persan, Podisul Iranian se substituie pentru 12 secole Egiptului faraonic, Mesopotamiei si Anatoliei, care fusesera timp de doua milenii si jumatate centrele traditionale ale imperiilor care dominasera Orientul Apropiat si Mijlociu.
Dupa cucerirea Persiei de catre Alexandru Macedon, in cursul celei mai fascinante anabaze a lumii antice(334-323 i.e.n.), Regatul Partilor(sec.III i.e.n.-III e.n.), apoi Imperiul Sasanid(sec.III-VII), reiau valeitatile universaliste ale Ahemenizilor in aceasta parte a continentului asiatic. Pe ruinele efemerului imperiu creat de Alexandru cel Mare se constituie regatele elenistice care rspandesc pana in Asia Centrala si India elementele civilizatiei elene. Statul roman, care preia mostenirea elenistica, isi fixeaza in sec.I i.e.n. pe Eufrat hotarele sale rasaritene mentinute apoi pana in secolul VII pe aceleasi pozitii de catre Imperiul Bizantin.Valea Indusului adaposteste in mileniul III i.e.n. civilizatia Indus, prima mare civilizatie a Peninsulei Hindustan. Patrunderea triburilor indo-europene ale arienilor dupa 1500 i.e.n. modifica radical fizionomia etnico-lingvistica si religioasa a intregului subcontinent. Valea Gangelui devine de la jumatatea mileniului I i.e.n. principala zona de civilizatie. Aici isi au nucleul cele doua mari imperii catre incearca unificarea Indiei in Antichitate : Maurya(in sec. IV-III i.e.n., care contribuie la raspandirea budismului) si Gupta(in sec. IV-VI, avand ca ideologie hinduismul).
Din Valea Fluviului Galben, elementele civilizatiei chineze se raspandesc spre sud, vest si nord-est in mileniul III-II i.e.n.. Unificarea Chinei este opera suveranului Shihuangdi(246-210 i.e.n.) care isi ia titlul de imparat. Apogeul Imperiului Chinez antic il reprezinta epoca dinastiei Han(206 i.e.n.-220 e.n)., cand influenta acestei civilizatii atinge in Asia Centrala si de Sud-Est, Coreea si Japonia. Statul japonez, constituit in secolul IV e.n., incearca sa joace un rol in politica continentului anexand temporar teritorii din Coreea(sec. IV-VI), apoi adopta o politica de splendida autoizolare, respingand pana in secolul XIX toate tentativele vizand cucerirea sa.
Intre secolele VII-XV, doua forte modifica fizionomia politica si religioasa a continentului, arabii si raspandirea islamismului, precum si expansiunea mongolilor. In secolul VII calaretii nomazi porniti din peninsula Arabia, purtand flamura verde a noului profet Mahomed, unifica, cu exceptia Asiei Mici Bizantine, intregul Orient Apropiat, impunand limba si religia lor. Victoria arabilor din valea raului Talas(751) asupra armatei chineze decide apartenenta pentru viitor a Asiei Centrale in spatiul islamic. Expansiunea araba atinge, prin cucerirea statului indian Bihar, extremitatea sa rasariteana. Genghis Han uneste in 1206 triburile nomade ale mongolilor punand bazele unui imperiu care inglobeaza in urmatoarele decenii teritorii dintre China si Europa Rasariteana. China se emancipeaza in 1368, la intemeierea dinastiei autohtone Ming(1368-1644), de sub dominatia mongola.
Bazele unui nou imperiu islamic sunt puse de turcii otomani in timpul domniei lui Osman I(1281-1326). Trecuti in 1354 in Europa, ei ocupa peninsula Balcanica si fac din Constantinopol, in 1453, noua lor capitala. Pana in secolul XVI, Imperiul Otoman inglobeaza Orientul pana la hotarele Iranului. Acesta cunoaste in timpul dinastiei Safavide(1502-1722) o remarcabila afirmare politica si culturala. Controlul de catre Imperiul Otoman al marilor drumuri comerciale, care legau Asia de Europa, obliga comertul european sa caute o noua cale spre Indii, inaugurand astfel in secolul XV epoca marilor descoperiri geografice ; protagonistii sunt secolele XV si XVI Portugalia si Spania. Dobandind Goa(1510), Malacca(1511) si Macao(1557), portughezii impun hegemonia in Oceanul Indian ; spanioliii isi consolideaza dupa 1564 pozitiile in Filipine. In secolul XVII, Olanda si Anglia profita de declinul Portugaliei pentru a ocupa cea mai mare parte a pozitiilor asiatice ale acestui stat; Olanda incepe ocuparea arhipelagului indonezian, iar Anglia prin penetratia sa in India. Rusia ocupa intre 1533 si1650 tinuturile dintre Muntii Ural si Oceanul Pacific. La sfarsitul secolului XVIII si in secolul XIX se accelereaza cursa dintre tarile coloniale pentru impartirea continentului asiatic ; Anglia anexeaza in 1858 oficial India, Birmania, Malayezia si Singapore. Franta subjuga in secolul XIX Peninsula Indochina. China, slabita din punct de vedere economic si politic, este constransa prin tratate inegale incheiate cu puterile europene sa coboare la statutul unei semicolonii.
Putine state reusesc sa-si mentina independenta de stat :Imperiul Otoman, Afganistan, Persia, Thailanda si Japonia. Imperiul nipon, constrans de canonierele americane sa-si deschida in 1854 porturile pentru comertul statelor capitaliste, reuseste, dupa revolutia burgheza care inaugureaza epoca Meiji(1868-1912), sa-si modernizeze structura statala, transformandu-se in cateva decenii intr-o mare putere imperialista victorioasa in razboaiele purtate impotriva Chinei(1894-1895) si Rusiei(1904-1905). Revolutia burghezo-democratica din China(1911-1913), soldata cu proclamarea republicii, nu reuseste sa scoata tara din inapoiere.
Primul razboi mondial(1914-1918) este urmat de destramarea Imperiului Otoman si constituirea pe teritoriul sau a unor noi state nationale : Siria, Liban, Iordania, Irak, Arabia Saudita, iar in Extremul Orient el sanctioneaza ascensiunea la rang de mare putere a Japoniei, care anexeaza fostele colonii germane din zona Pacificului.
Epoca interbelica este dominata de cresterea spiritului de emancipare in teritoriile coloniale si de tendintele expansioniste ale Japoniei care anexeaza provincia chineza Manciuria(1931) si incepe in 1937 agresiunea vizand cucerirea intregii Chine. In cel de-al doilea razboi mondial Extremul Orient si zona Oceanului Pacific devin teatru de razboi. Anii conflagaratiei arata vulnerabilitatea puterilor coloniale, iar opozitia antijaponeza catalizeaza spiritul de lupta al natiunilor oprimate care refuza sa accepte dupa 1945 reinstaurarea vechilor administratii.