Coborand pe scara ierarhiei sociale, dupa mosneni (razesi) vin rumanii,
adica acei tarani care au cazut sub stapanirea unui boier sau a unei manastiri
si trebuie sa ramana pe pamantul lor, sa-l lucreze pentru ei, sa
faca claca. Rumanul nu e stapan de pamant, dar stapanul
tre¬buie sa-l lase sa lucreze atat pamant cat poate lucra. g9c13cr
Faptul ca etnonimul roman, devenit prin evolutie nor¬mala la noi ruman,
a ajuns sa desemneze pe taranul care n-are pamant nu poate avea, cred,
decat o singura expli¬catie: cand a inceput amestecul
intre comunitatile de valahi si comunitatile de slavi, cand primii
au inceput sa iasa din „vlasii" sau sa coboare de la munte
pentru a se apropia de vaile mai bogate unde se asezasera slavii, acestia din
urma, de-acum stapani pe pamanturi mai rod¬nice, i-au considerat
ca lucratori ne-liberi, astfel incat ter¬menii de ruman
si rumanie — aproape sinonimi cu serb si serbie — s-au putut
pastra peste veacuri alaturi de intelesul etnic (Tara Romaneasca,
a vorbi romaneste). Ca la inceput termenul a avut o conotatie etnica
ne-o do¬vedeste si faptul ca in documentele slavone rumanii
sunt numiti vlahi. Bineinteles insa, nu toti vlahii au devenit „rumani".
Toate comunitatile vechi de mosneni si razesi au ramas formate din oameni liberi,
carora chiar, ne arata hrisoavele, cand erau chemati la marturie la vreo
judecata, li se zicea „boieri".
La celalalt capat al romanitatii, in Franta medievala, intilnim
un fenomen similar, dar cu rezultate inverse in vocabular! Etnonimul franc
— pentru tribul germanic care se impune ca element dominant in Galia
— a ajuns sa insemne „liber" (ceea ce implica a contrarie
ca serbii se recrutau numai printre galo-romani!); a insemnat de ase¬meni
„scutit de dari" — de unde numele de Villefranche dat oraselor
scutite de dari, echivalentul Sloboziilor noas¬tre (fiindca in romana
veche se zicea „slobod", nu „liber", care e un neologism
din secolul trecut; latinescul libertare daduse in romana iertare.
Termenul franc a intrat si el in limba romana in veacul trecut,
dand o familie de cuvinte (ca franchete, a franca o scrisoare etc.).
In Moldova, rumanilor li s-a zis mai curand vecini, iarasi
un cuvant latinesc care in latina tarzie (avem docu¬mente
in Franta din secolul VII) a desemnat pe locuitorii unui sat dependent
de o villa, de o mare proprietate.
