t3h1hd
Niccolo Machiavelli (1469-1527)
Primul mare filosof politic al Renasterii a fost Niccolo
Machiavelli (1469-1527). Faimoasa sa lucrare „Principele”
se deosebeste de departe, de toate celelalte scrieri politice
ale acelor timpuri fiind concentrata asupra problemelor
practice ale monarhilor aflati la putere, mai mult decat
sursele speculative ce incercau sa explice fundamentele
autoritatii politice. Astfel, este o expresie a realpolitik-ului,
care este politica guvernamentala.
Machiavelli s-a nascut la Florenta, in momentul in care
Italia se afla intr-un mare haos politic, fiind divizata
intre patru orase-state dominante, fiecare dintre acestea
aflandu-se la mila puternicelor guverne straine din Europa.
Din 1434, Florenta a fost condusa de catre instarita familie
Medici. Conducerea lor a fost intrerupta temporar de o
miscare de reforma, inceputa in 1494, timp in care tinarul
Machiavelli a devenit un important diplomat. and in 1512,
familia Medici a recastigat puterea, cu ajutorul trupelor
spaniole, Machiavelli a fost torturat si izgonit din viata
publica. Pentru urmatorii 10 ani, acesta s-a devotat scrierii
istoriei, filosofiei politice si chiar piese de teatru.
In final a recastigat favorurile familiei Medici si a
fost rechemat la indatoririle publice pentru ultimii doi
ani ai vietii sale.
Cea mai importanta lucrare a sa a fost „Il Principe”,scrisa
in 1513 si publicata abia dupa moartea sa in 1532. Ea
a provocat controverse imediate si curand a fost condamnata
chiar de catre Papa Clement al VIII-lea.
Caesar Borgia, un aristocrat spaniol devenit cunoscut
si totodata dispretuitul tiran al regiunii Romagna din
nordul Italiei. In timpul primilor ani ca diplomat, Machiavelli
a intrat in conctat cu C. Borgia si a fost martorul modului
ferm in care acesta isi conducea politica. A devenit Borgia
pentru Machiavelli, modelul „Printului” ?
Unii cititori, l-au vazut initial pe „Print”
ca un satir al regulilor absolute precum Borgia, care
a aratat uratenia puterii arbitrare. Oricum aceasta teorie
a cazut in 1810, cand a fost descoperita o scrisoare a
lui Machiavelli in care dezvaluie ca a scris aceasta lucrare
pentru a se impaca cu sine insusi in ceea ce priveste
conducatorii Florentei, familia Medici. Pentru a elibera
Italia de influenta guvernelor straine, Machiavelli explica
ca puternicele guverne italiene sunt importante chiar
daca ele sunt absolutiste.
Definit ca descoperitorul si fondatorul unei noi stiinte,
cea a politicii, ca forta fi forma autonoma de gandire,
Machiavelli nu a fost niciodata un teoretician abstract,
existand intodeauna o stransa legatura intre experientele
practicii sale ca diplomat si cetatean si ideatia sa teoretizanta.
Respingand idealitatile transcedentale ale trecutului,
formand din om centrul vietii spirituale, scriitorul italian
a fost si un om politic de actiune.
Scrierile sale riguros logice, aliaza intotdeauna pasiunea
cu curgerea dialectica, in apararea omului care isi poate
afla in el insusi justificarea existentei, atunci cand
nu este neutru, ci participant activ in lupta impotriva
destinului care ii este adesea advers.
<Omul machiavellian> este acea creatie istorica
cizelata de umanism, care se poate dimensiona, urmarind
legi proprii, dandu-si un chip dupa vointa individuala
si care-si poate crea propriul destin. Aceasta este clara
determinare a unei conceptii integral umaniste si a carei
patrunderi din partea cititorului atent poate sfarama
conceptia apriorica despre machiavellism.
Cultul "virtutii" este un alt postulat al Renasterii,
caruia Machiavelli ii acorda o atentie deosebila, ceea
ce il defineste pe acesta inca o data ca om sinteza al
contemporaneitatii sale. "Virtu" era in conceptia
lui Machiavelli este acea energie virila, tensionata,
transformatoare a destinului uman, individual sau colectiv.
Pentru fondatorul Stiintei Politice, valoare suprema a
omului activ consta in constiinta lui politica, idee dominanta
in intreaga sa opera si atat de actuala oricand in lume,
indiferent de timp si spatiu. Identitatea Principelui
se manifesta in realitatea conjuncturii vietii politice,
cautand, educativ, ca pasiunile umane sa fie transformate
in virtuti cetatenesti.
Armonia este legea acestei identitati morale catre care
aspira Principele machiavellian, este Simbolul intregii
sale opere si apartine desigur Renasterii.
Machiavelli, precursorul patriotismului si a Italiei moderne,
calator si martor al starilor de fapt din marile monarhii
vest-europene, si-a putut da seama de acest fenomen capital,
al trecerii de la principatele feudate spre aceste moderne
formatii statate, simbol al unitatii unei natiuni si sa
doreasca implinirea acestui ideal politic si in Italia,
care desi maestra a literelor si artelor, se putea afla,
prin divizarea ei politica si fragmentarea feudala statala,
prada usoara pentru marile monarhi inarmate cu armele
fortei brute. De aceea se poate afirma ca intreaga viata
si opera a lui Niccolo Machiavelli este un lung strigat
de chemare pentru constituirea visului national italian.
O imensa dezbatere a avut loc intre doi pali adversari:
pe de o parte erau afirmatorii "machiavellismului"
(sinonimul amoralitatii politice), iar de cealalta parte
sustinatorii figurii austerului republican, teoreticianul
interesului colectiv al Patriei care poate domina orice
interes individual. Il Principe este un mic tratat, o
suma de reguli si sfaturi, un fel de memorial, un program
de redesteptare national, de incredere in destinul propriei
patrii si a viitorului sau luminos.
Sfaturile pe care Machiavelli le indreapta spre ipateticul,
idealul Principe, nu sunt nimic altceva decat sinteza
intregii practici politice analiza experientei sale obtinute
in urma indelungilor sale calatorii in misiuni, substanta
esentiala fiind ideea italiana. Aceasta gandire isi are
originea in adanca convingere ca politica are propriile
reguli fundamentale de actiune, in general incompatibile
cu cele ale vietii comune. O actiune statala salutara
pentru intreaga comunicate si care concura la bunastarea
Statului, isi poate crea propria morala, propriul univers
etic. Unica determinanta morala si unica discriminare
dintre bine si rau, dintre ce e just si injust este ratiunea
de Stat. Trecutul istoric al Romei precum si cele mai
importante monarhii occidentale, cel ale Frantei si al
Spaniei, a fost motorul luptei duse de catre Machiavelli
cu ajutorul artei si literaturii pentru infaptuirea visului
de unitate al Italiei. O figura marcanta a gandirii sale
l-a avut Cesare Borgia, un model pe care Machiavelli l-a
urmat, un simbol adevarat al fortei care vrea sa domine.
In tratat Machiavelli expune pe larg conceptia sa privind
istoria ca o consecinta a activitatii umane, opera omului
si a personalitatii sale energice si dinamice, faptul
istoric stand doar in forta lucrurilor. Forta naturala
si forta ratiunii sunt singurele elemente motrice ale
artei de a guverna, a politicii. Doar dirijand aceste
"forte ale realitatii" si intelegand lumea reala
- nu etica - inseamna pt Machiavelli a guverna.
Scris in anul 1513, "Il Principe" i-a fost dedicat
lui Pietro dei Medici, nepotul lui Lorenzo, Magnificul.
Cu claritatea de care da dovada, Machiavelli surprinde
si comenteaza toate tipurile de principate existente:
principate ereditare, cucerite, ecleziastice. Urmareste
foarte bine modul de consolidate al Principatelor, adica
de formare propriu-zisa a Statelor. Doreste cu ardoare
de creare a militiilor(armate) nationale prin care el
vede mantuirea Italiei, opunandu-se folosirii mercenarilor,
stipendatilor, ce n-aveau nimic in comun cu interesele
nationale ale unui stat.
Machiavelli trateaza modul de comportare al Principelui
fata de supusii si prietenii sai urmarind, judecand si
comentand adevarul efectiv al faptelor pentru care oamenii,
principii sunt laudati saublamati, despre bunatatea sau
cruzimea lor.
Dupa ce arata cum trebuie sa se comporte principii pentru
a nu fi urati, dispretuiti, Machiavelli arata modul in
care acestia treuie sa se faca stimati, actiunile pe care
trebuie sa le intreprinda.
Acest tratat contine doua parti simetrice: cea descriptiva,
de enumerare si caracterizare a principatelor, si cea
in care Machiavelli, sintetizand intreaga sa experienta,
stabileste norme fundamentale pentru arta de a guverna.
Autorul patrunde in miezul problemelor italiene, cautand
sa analizeze de ce principii Italiei si-au pierdut statele-modul
in care se poate rezista soartei, potrivnice, adverse.
Lanseaza un indemn la eliberarea Italiei din mainile barbarilor.
In final Machiavelli realizeaza un adevarat imn national,
clameaza intreaga Italie, intreaga mare mandrie a spritului
si poporului italian ce daruise lumii intregi miracolul
Renasterii.
Modul in care Machiavelli scrie, aceste pagini, cu inflacararea
unui revolutionar Iacobin, a placut foarte mult iluministilor
si revolutionarilor francezi, creand un vast ecou in intregul
Resarqimento, epoca de redesteptare nationala.
Machiavelli analizeaza minutios marile personalitati de
stat ale Antichitatii, ale caror caracteristici le v-a
cauta si in lumea contemporana. Tipul eroului in conceptiile
sale este cel care intelege legile si regulile vietii
si societatii in care este plasat, folosind aceste legi
ca instrument in edificarea propriei sale gandiri. Eroul
ce domina regulile logicii uneori crude, nu poate fii
altcineva decat fermul Cesare Borgia, adversarul lui Piero
Soderini, sufletul slab. Intr-o astfel de lume logica,
responsabilitarea etica a Pricipelui este totdeauna legata
de scop in sine si de finalitatea victorioasa a actiunii
lui. Aceasta realizandu-se fara a se tine seama de mijloacele
care pot fi utilizate. Scopul final este unica tinta dorita
de Principe, care are rolul de a apara, mentinand unitatea
statului prin orice mijloc necesar (forta, viclesug, sperjur)
si oricande nevoie. El trebuie sa fie bine inarmat, oricand
gata de actiune. Remarca amara pe care o face acum Machiavelli
referitor la "profetii dezarmati", este ca unica
lege, pentru aceia care guverneaza este generata de necesitate.
Raul este necesar uneori pentru guvernare atunci cand
exista prea multa coruptie. Doar in plan absolut, ideal,
morala poate lupta impotriva fortei, relevand ca problema
cruciala al politicii este cea a virtutii si nu a moralei,
adica a capacitatii, a energiei, a talentului. Politica
nu este o stiinta divina ci una pamanteana.
Mintea lui Machiavelli a fondata si dezvoltat aceasta
stiinta nou, definindu-i obiectul, metoda si legile care
o guverneaza, studiind desfasurarea proceselor social-politice
in evalutia lor umana. Aceat lucru l-a facut pe Vincenzo
Gioberti sa-l denumeasca pe drept cuvant un Galigeo al
politicii.
Etica nu se aliaza cu politica, ramanand o aspiratie ideala
intr-un viitor utopic.
Fortele reale ca morala umana si religia erau lucruri
de care Il Principe trebuia sa tina seama, fiind aspecte
foarte importante in orice context, indiferent de timp
si spatiu. Mantuirea in sine nu este rugaciunea i forta,
coordonarea actiunii cu realitatea insemnand virtute.
El concluzioneaza ca unele virtuti il vor conduce pe Principe
catre propria dstrugere, pe cand unele "vices"
il vor ajuta sa supravietuiasca.
Machiavelli era constient de originalitatea teoriilor
sale, afirmand despre sine ca este un explorator, un deschizator
de drum nou.
El a inventat, telescopul politic descoperind astfel constelatia
statelor si legile miscarii lor armonioase.
https://www.inftube.com/storia/index.php
