j9r5rr
Grigore Ghica se arata de la bun inceput un om nou pentru timpuri noi: interesat in a restabili privilegiile principatelor ºi in a da un nou impuls activitaþilor naþionale, el insuºi un patriot desavarºit
ºi energic, susþinator al reinfiinþarii invaþamantului
naþional prin opera lui Gh. Lazar
(in anii 1818-1821)1, (ulterior al reorganizarii ªcolii de la Sf.
Sava2, iniþiator al trimiterii primilor bursieri romani la Pisa ºi ulterior la Paris3
).
Cunoscator al evoluþiilor eteriste ºi dornic in a profita de
moment spre a obþine recapatarea drepturilor þarilor
romane numele lui se afla la locul de onoare alaturi de cel al marilor boieri: Brancoveanu ºi
Vacarescu4 , in scrisoarea ce il imputerniceºte pe Tudor la
ridicarea norodului, iar ulterior numele lui apare pe o serie de memorii solicitand refacerea privilegiilor naþionale5. Un astfel de trecut nu a putut decat
sa il recomande partidei naþionale ºi sa il ajute a devenii domnitor.
Odata ajuns in scaunul þarii tot acest trecut i s-a impus ºi l-a transformat
prin deosebita sa corespondenþa cu cavalerul de Gentz intr-un propagator al ideii capitulaþiilor in mediul diplomatic european. Maniera sa decisa ºi
abundenta in informaþii, dar in acelaºi timp diplomatica il impun atenþiei
noastre, astazi, ca unul dintre personajele remarcabile ale luptei pentru capitulaþii in
perioada imediat urmatoare momentului 1821.
Astfel in iunie 1823, Gr. Ghica ii scria corespondentului sau vienez o ampla pledoarie pentru drepturile Principatelor, atat in faþa
Rusiei cat ºi a
Turciei: „dupa Constituþiile (capitulaþiile -; n.n.)
fundamentale ale principatelor, constituþii care au fost sancþionate formal, dupa ce Poarta
a primit aceste
Daca dvs. inþelegeþi prin capitulaþii o convenþie
formala realizata intre aceasta þara ºi Poarta, aveþi dreptate
de a revoca existenþa lor, dar deoarece prinþul Mircea, primul a pus Valahia sub protecþia binevoitoare
a
Sublimei Porþi, daca acesta era prea mandra, prea
impérieuse, pentru a face o convenþie cu el. Sultanul Baiazid pentru a constata acest act,
a socotit ca face acest lucru acordandu-i acestui nou tributar un
hatiºerif, in care, dupa ce a fixat tributul pe care Valahia trebuia sa il plateasca
anual ca preþ al protecþiei, el a adaugat ca aceasta
þara va fi guvernata intotdeauna de prinþii sai dupa legile sale ºi dupa
tradiþiile existente pe care le confirma in intregime.
Sultanul Mahomed II a facut ºi el sa fie trimis in anul (loc
alb) un hatiºerif in acelaºi sens, unde mai spune ca turcii nu trebuie
sa intre in
þari sub protecþia sa, numirea prinþilor straini
in administrarea þarii, trebuie sa fie privita ca o
inovaþie ºi ca un atentat adus tratatelor care garanteaza aceste Constituþii, Rusia ea insaºi
a propus la
Kainardii dintr-un singur motiv, reinscrierea acestor vechi privilegii”6
, acelea de a ferii principatele de intrigile greceºti. In dificilul moment al redactarii acestei scrisori, domnul se confrunta atat cu diversele pretenþii
ale Porþii cat ºi cu cerinþa Rusiei de a se revenii la sistemul domnilor
fanarioþi, ambele cerinþe incalcand autonomia prevazuta prin
capitulaþii a Þarilor Romane.
Lucru pe care domnitorul il face astfel cunoscut intr-o noua scrisoare
din
8/20 noiembrie 1823 clar cavalerului de Gentz ºi prin el curþii vieneze drepturile inalienabile de care se bucura principatele: „Dorinþa
mea e de a aduce cateva observaþii la partea relativa la capitulaþiile
celor doua principate
ºi la pretenþia contestabila a Rusiei… Trebuie avut
mult curaj sau sa presupui pe cititori mai puþin instruiþi pentru a vorbi de capitulaþiile
pe care sultanii
Mahomed II, Soliman II, ºi Mahomed IV le-au acordat Principatelor, sau sa pretinzi ca aceste capitulaþii pe care nimeni nu le-a
vazut ºi pe care nici o istorie nu le menþioneaza au fost confirmate de tratatele dintre
Rusia ºi
Poarta. Acesta conþine doua lucruri diferite: 1. Capitulaþiile
þarii ºi 2.
Reconfirmarea acestor capitulaþii prin tratatele intre Rusia ºi Poarta.
afacerile interne ale þarii. Un alt hatiºerif apara
de acuzaþie, citaþie ºi judecata un supus valah in faþa altui tribunal, decat acela
al Principatelor.
In 1767, Sultanul Mahomed IV a trimis prinþului domnitor pe atunci, Grigore Ghica, un hatiºerif asemanator, indreptat
mai ales contra turcilor care urmareau arbitrar sa intre in þara.
Este de remarcat ca in toate aceste firmane, Valahia este reprezentata formal ca o þara separata de restul
imperiului otoman, avand propriile sale legi ºi guvernul sau separat.
Dar actul cel mai recent ºi cel mai decisiv in aceasta privinþa
este hatiºeriful pe care bunatatea inepuizabila a sultanului Selim
al III-lea a binevoit sa ni-l acorde in anul 1802. Toate tradiþiile vechi, toate
privilegiile
þarii au fost numite ºi confirmate in totalitatea lor, in
mod solemn ºi pentru totdeauna.
Putea Sublima Poarta sa recunoasca mai clar constituþia
ºi imunitaþile celorlalte privilegii ale þarii decat
a facut-o in maniera hatiºerifului susmenþionat?
ªi daca terminologia diplomatica nu ii poate da acestora
termenul de capitulaþie cel puþin in semnificaþie ºi forma?
Iertaþi, d-le unui valah, a pleda cu aceasta ocazie, cauza cea
mai importanta a patriei sale: daca nu ar fi decat ca
aceste tratate incheiate intre puteri ar fi inutil, ar fi chiar ridicol sa ma hazardez
cu observaþiile mele personale in faþa unui asemenea judecator. Dar cum nu este
decat chestiunea hatiºerifelor date de Sublima Poarta, in timpuri diferite,
care s-ar putea sa nu fie aºa de bine cunoscute ma alin gandindu-ma
ca veþi gasi ardoarea mea demna de indulgenþa dvs”7 …
„Daca imi este permis sa avansez o opinie, facand abstracþie de toate aceste
tratate o voi face rezumand-o astfel:
„Dreptul pe care Rusia il are de a intervenii in favoarea celor doua principate e din nou clar ºi expres oprit”9 (prin hatiºeriful
din 1802
-; n.n.).
Toata aceasta uriaºa demonstraþie este extrem
de interesanta, in primul rand prin poziþia celui care o face, caci e unul din
rarele cazuri cand domnitorii principatelor imbraþiºeaza aceasta
teorie a capitulaþiilor
ºi o exprima in prim planul relaþiilor internaþionale.
Apoi prin cel caruia ii e adresata, personaj cheie al diplomaþiei europene post 1815 ºi
catuºi de puþin in ultimul rand prin subtilitatea cu care sunt demontate toate pretenþiile Rusiei de a impune un protectorat abuziv ºi exploatator
asupra
Principatelor.
Dezvaluirile pe care scrisoarea le aduce in privinþa nenumaratelor vexaþiuni la care erau supuse Principatele de curtea suverana ºi
cea protectoare.Simþul diplomatic cu care se realizeaza contracararea pretenþiilor Rusiei de a crede ca actele capitulaþiilor ii
aparþin doar ei ºi sunt inscrise doar in actele bilaterale cu Poarta. Vechimea acestor acte
ºi respectarea lor pana in timpurile moderne sunt argumentele
forte pe care Grigore D. Ghica le impune cu patos in corespondenþa sa ilustrand astfel drepturile romanilor ca acte internaþionale necontestabile
ºi create prin efortul propriu.
Domnitorul nu ezita intr-o alta scrisoare sa iºi ilustreze
clar conduita ferma pentru apararea acestor acte: „Fiecare om supus al
Porþii sau strain, va gasii mereu langa mine protecþia pe care constituþiile
(capitulaþiile)
Principatului ºi tratatele i-o acorda, dar nici o persoana
sa nu se amageasca ca va putea obþine vreodata ceva ce va fi contrar acestor
doua puncte care formeaza baza acþiunilor mele (5/17 martie 1824)”10
.
ªi intr-adevar in momentele de dificultate, momente in care domnitorului i se cere fermitate in apararea capitulaþiilor el
o face, astfel la 22octombrie/3noiembrie, el ii scrie lui Gentz in legatura cu
purtarea lui
Cuciuc-Ahmed-aga „dar era posibil ca marele aga al bestiilor turceºti
sa
faca in mod arbitrar o execuþie cand exista in þara
un prinþ, singur deþinator al acestei puteri dupa tratate?”11.
Aceasta mandrie naþionala de a fi roman ºi
de a fi dupa tratate ºi mai ales dupa capitulaþii stapanul de necontestat
al acestui principat il va face sa scrie in noiembrie 1825 cu o duritate deosebita in legatura
cu relaþiile sale cu Minciaki: „El (consulul rus -; n.n.) a cautat
in fiecare moment sa ma faca sa imi amintesc, de privilegiile
þarii, a carei inviolabilitate este, spune el, garantata prin tratate. I-am spus ca
nu e persoana in aceasta lume mai interesata decat mine
in a observa cu cea mai mare atenþie aceste privilegii, binele patriei depinde de ele ºi
eu nu sunt strain de acest bine”12 .