|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
Argumente ale continuitatii daco-romane pe teritoriul vechii | ||||||
|
||||||
p8n22nb DACII In anii 271-274 armatele romane parasesc spatiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apara in fata atacurilor populatiilor migratoare . In tmpul marilor migratii ale popoarelor germanice , slave , turcice si fino-ungrice , vorbitorilor de limba latina din acest spatiu li se vor adauga populatii de limba germenica (sec. III) si mai ales neamurile slave (sec. VI-VII) . Amestecul dacilor, al romanilor si al noilor veniti s-a petrecut la nordul si la sudul Dunarii , in decursul mai multor secole . Dacii, cu toate ca au suferit pierderi grele, au ramas, chiar si dupa ce a fost instaurata noua conducere, principalul element din Dacia; provincia a fost supusa unui proces de romanizare complex, elementul sau de baza fiind impunerea si adoptarea definitiva a limbii latine. Romanii sunt astazi singurii descendenti ai Imperiului Roman de Rasarit; limba romana este una din marile mostenitoare ale limbii latine, alaturi de Franta, Italia, Spania, Romania este o oaza de latinitate in aceasta parte a Europei. Timp de un mileniu (275 - 1241), de la retragerea legiunilor romane pana la navalirea tatarilor, inaintasii nostri, la adapostul cetatii carpatice si al padurilor, au primit valurile succesive ale popoarelor migratoare, reusind sa-si pastreze fiinta etnica si sa-si intemeieze formatiuni politice proprii, atestate de cronici catre sfarsitul secolului al IX-lea. Continuitatea populatiei romanice in tinutul carpato-danubian, si in special in podisul Transilvaniei, in momentul venirii ungurilor, este dovedita arheologic, lingvistic, toponimic si prin doua texte scrise, izvoare de prima mana: "Cronica notarului Anonimus al regelui Bela" alcatuita in sec. XII, si "Vechea cronica rusa de la Kiev" zisa a lui Nestor. Crestinarea populatiei daco-romana s-a facut in cursul sec. IV si inceputul sec. V, fiind in buna parte opera misionarilor (propovaduitorilor) care au venit da la drapta Dunarii. Este insa sigur ca au existat cestini in Dacia si inainte parasirii ei de catre romani. In secolul IX se constata existenta unor formatiuni statale timpurii romanesti indeosebi in Transilvania, al carei teritoriu a fost insa ocupat treptat, prin cucerire, in cursul primelor veacuri ale mileniului II de regatul Ungariei. Potrivit informatiilor autorului anonim al cronicii "Gesta Hungarorum", voievodatele din Transilvania, conduse de Gelu, Glad si Menumorut,au opus o dirza rezistenta navalitorilor maghiari.Totodata, regii unguri au colonizat Transilvania, populatia autohtona, romanii, fiind treptat marginalizati atat pe plan confesional cat si social-politic. Romanii transilvani au ramas in afara "natiunilor" politice (maghiari, sasi si secui) ale tarii si confesiunea lor ortodoxa n-a fost acceptata printre cele oficiale (catolica, calvina, lutherana si unitariana). La sud si la rasarit de muntii Carpati, romanii au reusit sa-si formeze in secolul XIV statele Valahia si Moldova care au avut o existenta neintrerupta pana la unificarea lor in cadrul statului modern roman. Slavii, care s-au stabilit masiv in sec. VII la sud de Dunare, au despartit in doua masa compacta a romanilor din zona carpato-danubiana: cei de la nord (daco-romanii), au fost separati de cei de la sud, care s-au deplasat spre vestul si sud-estul Peninsulei Balcanice (aromanii, megleno-romanii si istro-romanii). Slavii s-au stabilit la nord de Dunare si au fost asimilati incetul cu incetul de poporul roman si limba lor a lasat urme in vocabularul si fonetica limbii romane. Datorita pozitiei lor, romanii de la sud de Dunare au fost pentru prima data mentionati in sursele istorice (sec. X), sub numele de vlahi sau blahi (valahi); acest nume aratand ca ei erau vorbitori ai unei limbi romanice, si ca popoarele non-romanice din jurul lor recunosteau acest fapt. Dupa anul 602, slavii stabiliti masiv la sud de Dunare au fondat un tarat puternic bulgar, in sec. IX. Asta a facut o bresa intre romanii din nordul Dunarii si cei aflati la sud de Dunare. Pe masura ce au fost supusi la tot felul de presiuni si izolati de trunchiul puternic romanesc de la nord de Dunare, numarul romanilor din sudul Dunarii a scazut continuu, in timp ce fratii lor de la nordul Dunarii, cu toate ca traiau in conditii extrem de dificile, si-au continuat evolutia lor istorica, ca o natiune separata, cea mai indepartata la est descendenta a Imperiului Roman. In lucrarea sa Robert Roessler afirma ca dacii au fost omorati in masa dupa
106 . Este evident ca acest lucru nu este adevarat datorita faptului ca romanii
aveau nevoie de forta de munca si nu el statea in obicei sa masacreze populatiile
din teritoriile nou cucerite . Au mai fost gasite dovezi ale continuitatii dacilor
in peste 1000 de localitati iar niste inscriptii din alte provincii romane atesta
prezenta soldatilor de origine daca . Din acea perioada dateaza toponimele si
hidronimele care au fost transmise romanilor si au ramas pana astazi (Donaris
, Maris ,Alutus etc.) Toate acestea dovedesc faptul ca dacii nu au disparut
dupa anul 106 ba mai mult si-au continuat existenta in acelasi teritoriu. |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2025 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|