Mutatiile fundamentale produse indeosebi in ultimii ani in configuratia geopolitica si geostrategica a continentului european -; incetarea „razboiului rece”, depasirea scindarii politice si militare ce guverna o stare de confruntare intre Est si Vest, demararea unui intens proces de colaborare si cooperare intre state pe baza principiilor C.S.C.E., semnarea Tratatului privind reducerea armamentelor si fortelor conventionale, au pus in fata statelor Europei o problema de maxima importanta si anume o noua reasezare a politicii lor de securitate si aparare. r2v8vy
In acest context se impune o analiza mai pertinenta a situatiei din tara noastra si decalarea sensurilor evolutiei militare romanesti in perioada ce urmeaza, o perioada caracterizata, in primul rand, prin fluiditate, prin realizarea unei noi polarizari a statelor, in raport cu noile centre de putere ce se manifesta la scara continentala si mondiala.
Disparitia Tratatului de la Varsovia a determinat dezagregarea vechii structuri strategice mondiale bazata pe bipolaritate, structura caracterizata printr-o relativa stabilitate, ca urmare a realizarii permanente a echilibrului strategic la nivelurile maxime ale fortelor si mijloacelor militare.
Aceasta structura, ce s-a manifestat de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si pana in aprilie 1991, a asigurat, prin mijloace de constrangere politice si, uneori chiar militare
(Ungaria, 1956, Cehoslovacia, 1968), pastrarea statu-quo-ului postbelic, blocand si mentinand in stare latenta toate diferendele teritoriale, economice, etnice, confesionale sau de alta natura dintre state, clase sau categorii socio-profesionale.
Cele doua superputeri planetare si-au despartit zonele de influenta printr-o „cortina de fier”, dincolo de care aveau dreptul sa treaca doar aspectele pozitive, pe de-o parte „prietenia si intrajutorarea tovaraseasca,” „armonia si alianta dintre clase,” „solidaritatea si internationalismul proletar”, ce se manifestau la scara intregului lagar socialist, iar pe de alta parte binefacerile societatii de consum, edificate in statele apartinand Europe Occidentale si S.U.A.
Aparitia procesului C.S.C.E. ca baza de dialog si cooperare intre Est si Vest a permis penetrarea tot mai frecventa a „cortinei de fier” de catre cercurile guvernamentale ale tarilor din centrul si estul Europei, in special prin stabilirea unor relatii cu unele tari occidentale in diverse domenii (economic, politic, cultural si chiar militar). Acest proces a creat premisele prabusirii Zidului Berlinului in noiembrie 1989, iesirii statelor situate in aceasta zona din sfera ideologiei comuniste, pe cai mai mult sau mai putin violente, a dus la disparitia Tratatului de la Varsovia si a C.A.E.R-ului, a favorizat declansarea procesului de dezintegrare a U.R.S.S1.
In consecinta, se apreciaza ca in prezent, dupa disocierea structurii strategice bipolare, am intrat intr-o perioada de tranzitie deosebit de fluenta, in care se manifesta o relativa unipolaritate
(prin afirmarea hegemoniei politico-militare a S.U.A. la scara mapamondului), concomitent cu tendinta spre multipolaritate mondiala si zonala, prin aparitia unor noi centre de putere, cum ar fi Germania, China si Japonia, superputeri economice care doresc sa-si sporeasca influenta pe plan international2.
In actualul context, in care dificultatile economice, sociale si politice, rivalitatile etnice si disputele teritoriale caracteristice tarilor din spatiul balcanic, din cel al Europei Centrale si din cel ex-sovietic pot degenera usor in amenintari la adresa stabilitatii pe continentul nostru, singurele surse viabile si credibile de securitate sunt structurile europene si euro-atlantice.
Pornind de la aceste considerente, unul dintre obiectivele strategice ale politicii de aparare nationala a Romaniei, al carei scop principal este descurajarea oricarei agresiuni armate impotriva tarii, iar in cazul producerii acesteia, prezervarea intereselor nationale fundamentale prin mijloace militare, il constituie asigurarea interoperabilitatii armatei noastre, in vederea aderarii si integrarii, cu structurile militare ale N.A.T.O. si U.E. cu alte cuvinte, adoptarea in armata romana a modelului de organizare, dotare, instruire si conducere specific N.A.T.O.
Aderarea Romaniei la Alianta Nord-Atlantica este unul dintre putinele obiective ale actiunilor fortelor politice din tara noastra -; indiferent de partidele sau coalitiile aflate la guvernare -, care s-au bucurat de consens din partea acestora si sprijinul larg al opiniei publice, ceea ce demonstreaza atat importanta lui, cat si corectitudinea perceptiei sensului evolutiei fenomenului politico-militar in actualul context.
Explicatia acestui consens, atat pe planul perceptiei individuale si colective, cat si pe cel al actiunilor practice, rezida in intelegerea corecta de catre intreaga societate romaneasca a faptului ca, in actualele conditii, integrarea Romaniei in N.A.T.O. este calea cea mai convenabila pentru prezervarea intereselor noastre nationale, pentru asigurarea securitatii, continuarea procesului de reforme economice si consolidarea statului de drept. Totodata, dorinta cvasiunanima a romanilor de integrare in aceasta structura de securitate europeana constituie si o expresie a faptului ca sistemul de principii, de valori si obiective pe care Alianta Nord-Atlantica, in ansamblul ei, si fiecare dintre tarile ei membre le promoveaza sunt impartasite intocmai de catre societatea romaneasca, acestea fiind compatibile cu matricea noastra spirituala. Aderarea la N.A.T.O. se sprijina pe apartenenta traditionala a romanilor la valorile Europei, ale Occidentului, al dorintei clare exprimate de a trai intr-o societate stabila si sigura, bazata pe principiile democratice ale economiei de piata, ale respectului si bunei intelegeri, intr-un stat de drept.
In virtutea acestui deziderat, in data de 3 martie 1993, partidele politice reprezentate in Parlamentul Romaniei au decis sa constituie Consiliul National Consultativ pentru Integrare Euro-Atlantica, avand ca obiectiv „sprijinul politic pentru accelerarea procesului de integrare a Romaniei in structurile euro-atlantice si vest europene, mai ales in sensul armonizarii legislatiei si alinierii masurilor adoptate pe plan intern la criteriile acestui proces.”3
In cadrul intalnirii care a avut loc in Sala de marmura a Senatului (3 noiembrie 1993), au semnat protocolul reprezentantii urmatoarelor partide: PDSR, PD, PDAR, PER, PL-93, PNL-CD, PNTCD, PUNR, PRM, PSM, PAC, UDMR. Invitatii permanenti erau reprezentantii urmatoarelor institutii: Presedintele Romaniei, Delegatiile permanente ale Parlamentului Romaniei la Adunarea Parlamentara a OSCE, la Adunarea UEO, la Adunarea Atlanticului de Nord, la Parlamentul European, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Externe, Departamentul de Integrare Europeana, Ministerul Comertului.4 Se materializa astfel consensul politic al unei strategii nationale. De altfel, mediul de securitate extrem de complex, caracteristic continentului european dupa decembrie 1989, a determinat ca atentia majoritatii tarilor din fostul sistem socialist sa se indrepte catre singura structura de securitate de pe continent ce si-a oferit serviciile in spijinul lor si care prezenta un grad ridicat de credibilitate -; N.A.T.O.

VII.3.1. Interoperabilitatea armatei romane cu structurile

N.A.T.O.

Romania s-a orientat, inca din primele momente ale desfiintarii Tratatului de la Varsovia, catre Alianta Nord-Atlantica, un motiv important al adoptarii acestei atitudini fiind, pe langa cel al necesitatii gasirii unei solutii optime pentru prezervarea intereselor sale de securitate si dorinta revenirii la marea familie a popoarelor europene de la sanul careia a fost smulsa, atat de brutal, in

1945.
Din aceste considerente, organismul militar romanesc, in totalitatea lui, a trecut cu fermitate la stabilirea unor relatii stranse atat cu institutiile N.A.T.O. cat si cu armatele tarilor membre ale Aliantei si la aplicarea unor masuri pentru adoptarea, intr-un timp scurt, a structurilor militare nationale, din toate punctele de vedere, la standardele occidentale.
In acest sens, in ansamblul procesului de perfectionare a structurilor de comandament ale armatei noastre, se au in vedere modelul existent in armatele tarilor membre ale N.A.T.O. si, implicit, cel al armatei americane, lider de necontestat in cadrul Aliantei Nord-Atlantice5.
De asemenea, Romania a trecut la aplicarea principiilor si metodologiilor euro-atlantice de planificare in domeniul apararii, care, in esenta, vizeaza:
- transparenta privind elaborarea bugetului si intrebuintarea resurselor repartizate armatei.

- controlul democratic al societatii asupra organismului militar.
- dezvoltarea relatiilor de colaborare cu N.A.T.O. in scopul realizarii unei planificari comune a antrenamentelor si exercitiilor specifice misiunilor de mentinere a pacii, de cautare-salvare, umanitare etc.

- pregatirea la nivel superior a fortelor destinate sa actioneze in comun cu cele ale

N.A.T.O.
Obiectivul principal al reformei armatei l-a constituit si ramane in continuare, realizarea compatibilitatii si interoperabilitatii armatei noastre, pe toate planurile operationale, materiale, administrative cu N.A.T.O. finalizarea lui necesita, insa, eforturi mari, mai ales in domeniul material, iar rezultatele obtinute pana in prezent, nu pot fi minimalizate6.
La sfarsitul lunii august 1995, a fost incheiata o prima etapa in procesul de realizare a noii structuri a armatei si a inceput aplicarea unui program de modernizare, in acord cu standardele occidentale. Tinandu-se seama de limitele impuse prin acordurile internationale efectivele armatei au fost reduse cu circa 41.000 de functii in anul 2000, acestea ajungand la 195.000.
In scopul eliminarii diferentelor si al sporirii gradului de interoperabilitate, la nivelul armatei romane au fost stabilite obiectivele principale de actiune pentru etapa urmatoare. Acestea, in principal, se refera la:7

- inzestrarea armatei cu tehnica de lupta de inalta performanta.

- modernizarea sistemelor de comanda, control si de comunicatii militare.

- standardizarea calibrelor si combustibililor.

- modernizarea mijloacelor de navigatie si de identificare amic-inamic.

- adoptarea regulamentelor si instructiunilor militare.

- implementarea noilor principii privind instruirea trupelor.
- adaptarea infrastructurii militare nationale, a sistemului de depozitare, de transport si de aprovizionare al armatei la cerintele N.A.T.O.
- restructurarea sistemului logistic si asigurarea cadrului organizatoric si tehnic necesar pentru integrarea in cadrul Aliantei.
- realizarea unui sistem de planificare a apararii compatibil cu cele existente in tarile membre ale Aliantei, din punctul de vedere al structurii, atributiilor si relatiilor functionale.
- corelarea sau unificarea tipologica a structurilor, a procedurilor de comanda si de planificare a actiunilor militare la nivel strategic, operativ si tactic.
Participarea activa a Romaniei atat la dialogul politic cu N.A.T.O. cat si la actiunile organizate in cadrul programului „Parteneriatului pentru Pace”, precum si la misiunile I.F.O.R. in spatiul ex-iugoslav, la cele de mentinere a pacii in Angola, a demonstrat faptul ca militarii romani, la toate nivelurile, au o foarte buna pregatire, sunt adaptabili, dispun de capacitatea de a se integra in structuri multinationale si de a actiona eficient in cadrul acestora. De asemenea, rezultatele obtinute de unitatile si subunitatile romanesti in cadrul acestor exercitii si misiuni comune demonstreaza nu numai compatibilitatea, ci si un grad ridicat de interoperabilitate a structurilor si tehnicii de lupta existente in armata noastra cu cele din statele membre ale Aliantei Nord-Atlantice8.
Factorii de decizie politico-militari din tara noastra au in vedere realizarea unui organism militar national care sa corespunda pe deplin standardelor societatilor democratice si ale statului de drept, a celor de modernitate si eficienta specifice armatelor din compunerea Aliantei, prin: restructurarea organizatorica de la nivelul ministerului pana la ultima subunitate; modernizarea formarii si pregatirii personalului armatei; realizarea programelor de modernizare a inzestrarii; extinderea cooperarii cu institutiile N.A.T.O., cu statele membre ale acesteia, precum si cu alte armate. Strategiile si politicile de securitate, atat ale Aliantei, cat si ale Romaniei, au la baza principiile si normele dreptului international si vizeaza apararea acelorasi valori: independenta si suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, democratia constitutionala si pacea9.

O directie prioritara a realizarii cerintelor interoperabilitatii cu structurile euro-atlantice a constituit-o pregatirea personalului armatei. Prin procesul de reforma, sistemul invatamantului militar romanesc a fost complet restructurat, pe principii moderne similare cu cele existente in armatele occidentale. Academiile militare si scolile de aplicatii asigura formarea unor cadre cu o temeinica pregatire militara si cu o deosibita mobilitate profesionala, capabila sa indeplineasca un spectru larg de atributii din domenii conexe specializarii de baza.
In acelasi timp, s-a acordat o atentie deosebita formarii de ofiteri romani in institutii de profil occidentale, care acopera toate sferele de activitate specifice domeniului militar.
Astfel, peste 240 de ofiteri au absolvit cursurile academiilor si colegiilor militare din S.U.A., Anglia, Franta, Germania si Olanda, iar peste 200 au urmat diferite forme de perfectionare in aceste tari. Au fost specializati, de asemenea, peste 450 de ofiteri si profesori civili in domeniul limbilor straine, prin cursuri in diferite state membre ale N.A.T.O. Totodata, se acorda o mare importanta insusirii limbilor straine in institutiile de invatamant militar din Romania, ca element principal de asigurare a comunicarii in cadrul procesului de interoperabilitate.10