(1527-1538 si 1541-1546) t2c1co
- Referat Istorie Medie Romaneasca-
Facultatea de Litere si Istorie
Sectia Istorie-Muzeologie
PETRU RARES
(1527-1538 si 1541-1546)
Se stie ca Petru Rares este fiul nelegitim al lui Stefan cel Mare si al Mariei
Raresoaia. El va urca pe tronul Moldovei in ianuarie 1527, in urma
mortii lui Stefan cel Tanar (1517-1527), nepotul lui Stefan cel Mare,
dovedindu?se la fel de vrednic si de capabil ca si inaintasii sai. Domnia
lui Petru Rares cuprinde doua perioade: 1527-1538; 1541-1546.
Mostenirea pe care o primise Petru era dintre cele mai grele: un conflict aproape
permanent cu celelalte tari romanesti si complicata chestiune a Pocutiei,
cedata Poloniei in 1509. Complicatiile politice din Ungaria, dupa victoria
turceasca de la Mohacs, cand Zapolya si Ferdinand de Habsburg fusesera
proclamati concomitent regi, au creat o situatie noua in Transilvania,
unde domnii moldoveni detineau deja domeniile Ciceiului si Cetatii de Balta.
Intru totul preocupante ramaneau relatiile cu Poarta, aflata la
nivelul maxim al potentei sale militare. In aceste conditii, obiectivele
principale ale domniei lui Petru Rares au fost: mentinerea si consolidarea mostenirii
lui Stefan si independenta.
In vederea realizarii acestora se amesteca in luptele pentru stapanirea
Transilvaniei dintre Ferdinand de Habsburg si Ioan Zapolya, sprijinindu?l pe
acesta din urma. El intreprinde mai multe actiuni militare in Transilvania,
supunandu?i pe sasi si secui si obtine o victorie stralucita asupra trupelor
lui Ferdinand la Feldioara, in 1529. In urma acestor victorii isi
sporeste posesiunile din Transilvania, mostenite de la Stefan, cu altele noi:
Unguras, Bistrita, Rodna.
Petru Rares mai poarta lupte cu polonezii, pentru Pocutia. Obtine unele succese,
dar, in cele din urma, sufera o infrangere categorica la Obertyn,
1531. Impacarea cu polonezii e intermediata de Ioan Zapolya, cu care Petru
se afla in relatii bune. Luptele cu polonezii vor mai dura pana
in 1538 cand, fortat de imprejurari, Petru Rares a trebuit
sa renunte la pretentiile asupra Pocutiei.
In 1534, rolul lui Rares in anihilarea aventurierului venetian Aloisio
Gritti este esential determinand inceputul conflictului, care va
culmina cu ostilitatile din 1538. Inrautatirea raporturilor cu Imperiul
turcesc l?a apropiat pe domn de Ferdinand de Habsburg cu care in 1535
el semna o noua intelegere, in fapt o alianta antiotomana.
Pe masura ce diferendul pentru Pocutia a continuat, iar cei doi competitori
la coroana Ungariei, Zapolya si Ferdinand s?au impacat la Oradea la 24
februarie 1538, situatia lui Rares a devenit foarte grea. Cercul dusmanilor
se strange imprejurul sau: pe de o parte duc pregatiri de lupta
lesii, pe de alta turcii si vasalii lor tatari, iar in interior intampina
rezistenta boierimii.
Dintre toti, cel mai temut dusman era sultanul Soliman Magnificul, care se pregateste
sa invadeze Moldova. El era al treilea sultan care calca pamantul Moldovei,
dupa Mahomed al II?lea (1476) si Baiazid al II?lea (1484). A opta campanie imperiala
(condusa personal de sultan) avea ca obiectiv indepartarea lui Petru Rares
de la conducerea Moldovei si numirea unui alt domn. Soliman ajunge cu ostile
sale la 15 septembrie 1538 sub zidurile Sucevei
Motivele care l?au determinat pe sultan sa intreprinda campania au fost:
- Incheierea tratatului de alianta dintre Petru Rares si Ferdinand de
Habsburg indreptat impotriva turcilor;
- Uciderea lui Aloisio Gritti si a fiilor sai, in urma intelegerii
dintre Stefan Mailath, voievodul Transilvaniei si Petru Rares;
- Relatiile incordate dintre Moldova si Polonia, aliata Portii;
- Refuzul lui Petru Rares de a mai trimite tribut sau de a se prezenta personal
la sultan pentru a se explica;
- Opozitia boierilor care „il parasc la turci” pe Rares
cerandu?le alt domn.
Soliman Magnificul a intrat in campanie impotriva Moldovei, dupa
unele surse, cu circa 200.000 de oameni; la aceasta se adauga oastea tatarilor
din Crimeea, evaluata la 200.000 de oameni. Puhoiul turco-tatar se revarsa peste
Moldova, pricinuind mari pagube.
Desi situatia e cat se poate de critica, Petru Rares nu?si pierde cumpatul,
ci pregateste rezistenta, strangand o armata de vreo 70.000 de oameni.
Dar, desi s?a straduit sa utilizeze cu previzibile semne de izbanda tactica
de hartuiala si de constrangere a inamicului, sa lupte acolo unde se impunea,
Rares a fost silit sa paraseasca in graba tronul.
Tradat de boierime si parasit de toti, Petru Rares trece muntii in Transilvania,
adapostindu?se in cetatea sa, Ciceu, unde l?au intampinat
sotia si cei trei copii ai sai, Ilias, Stefan si Ruxandra.
Intre timp, turcii si tatarii prada Moldova pana la Suceava. Boierii,
preotii, poporul de rand, trimit solie de pace si iertare la turci, cerand
sa le dea alt domn. Turcii il numesc domn pe Stefan Lacusta.
In prima saptamana din octombrie 1538 un complot cu participarea
parcalabului de Ciceu si a episcopului Anastasie de Vad, urmarea uciderea
lui Rares si predarea cetatii oamenilor lui Stefan Lacusta. Afland despre
aceasta, episcopul Martinuzzi si voievodul Emeric Balassa cu o oaste de 12.000
de oameni, trimisi de Zapolya s?au grabit sa inceapa la 7 octombrie 1538
asediul Ciceului, pe care Petru Rares l?a inchinat in aceeasi luna,
punandu?se sub protectia regelui Ungariei.
In cele din urma, Petru Rares intelege ca nu va putea redobandi
domnia Moldovei cu ajutorul lui Ioan Zapolya, Ferdinand de Habsburg sau Sigismund
I si ca Soliman Magnificul era cel care controla situatia din Moldova si din
zona. In aceste conditii se adreseaza pe ascuns sultanului in a
doua jumatate a anului 1539 si cu porunca sultanului de libera trecere pleaca
din Ciceu in ianuarie 1540, ajungand la Constantinopol spre sfarsitul
lunii februarie. In primavara 1540, el a fost primit in audienta
la sultan, care i?a promis domnia, fiindu?i favorabila in conflictul cu
Zapolya, care ii tinea familia ostatica.
Evenimentele din Moldova, asasinarea de catre boieri a lui Stefan Lacusta, numit
de sultan, si ridicarea la domnie a lui Alexandru Cornea, fara voia lui Soliman,
l?au facut pe acesta din urma sa?l investeasca din nou in domnie
pe Petru Rares.
In cea de?a doua domnie, 1541-1546, Petru Rares, cu totul schimbat dupa
incercarile prin care trecuse in 1538-1540, si vadind neobisnuite
calitati diplomatice a cautat sa nu mai fie confruntat cu doi inamici in
acelasi timp, inaugurand o noua si abila politica externa: pastrand
fatis relatii prietenesti cu sultanul, protectorul sau, in timp ce in
secret cauta sa sprijine orice actiune antiotomana.
Chiar si campaniile purtate de Patru Rares in Transilvania, in 1541-1544,
sub pretextul ajutorarii ostilor lui Soliman Magnificul, au urmarit in
fapt redobandirea stapanirilor sale transilvanene rapite in
vremea pribegiei sale de Ioan Zapolya. In urma unei incursiuni, din 1544,
isi va realiza partial planul, primind o parte din fostele sale feude.
Sfarsitul domniei lui Rares vine o data cu moartea sa in urma unei
misterioase boli, presupusa a fi diabet ereditar. A fost inmormantat
la Manastirea Probota (Probata), unde peste putin timp i se va alatura si ultima
sa sotie Elena-Ecaterina.
Se incheie astfel o domnie glorioasa, chiar daca roadele n?au fost mereu
pe masura faptelor si stradaniilor si, o data cu aceasta, un capitol distinct
al istoriei Moldovei, cel al domniilor asezate, unde puterea e centralizata
in mainile domnitorului, domnii care se intind pe perioade
mai mari in timp - incepute de Stefan cel Mare.