Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Capitulatiile in constiinta europeana
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
r2p15pt
Capitulaþiile au patruns in conºtiinþa europeana la doar caþiva ani diferenþa faþa de momentul emiterii primelor ahidnamele de catre Poarta.
Datorita importanþei Principatelor drept bariera la gurile Dunarii, ca stavila faþa de atacul otoman, atenþia Europei a fost fara indoiala aþintita asupra acestui spaþiu la rascrucea secolelor XV-;XVI -; secolele eroicei rezistenþe antiotomane1 .
Modul de inregistrare a existenþei posibilitaþii unor raporturi pacifice cu Poarta, a incheierii unor inþelegeri ce garantau pacea pentru plata unui tribut interesau direct vaste spaþii de Europei centrale aflate
in perspectiva unui contact direct cu masiva putere otomana.
Ca urmare toate relatarile despre aceste inþelegeri au fost facute
in spirit european ºi adresate unui consumator european. Ele au prevazut existenþa unor tratate, a unor inþelegeri cu caracter ºi obligaþii bilaterale care au asigurat romanilor un statut aparte in S-E Europei ca urmare a eroicei lor rezistenþe.
Cum spunea Jan Duglos romanii s-au incheiat prin tratate ca
invingatori ºi nu ca invinºi. Iar un text din lucrarea „Ad. Innocentium VIII de bello Turcis inferendo oratio” a lui Filippo Buonacorsi Callimachus arata ca romanii „au ajuns totuºi la supunere astfel incat sa-ºi pastreze toate legile lor, impreuna cu avuþiile ºi pana aproape toate legile lor,
impreuna cu avuþiile ºi pana aproape ºi libertatea”2 .
Aceasta idee despre existenþa unor drepturi, ºi a unei situaþii

privilegiate a romanilor inscrise in tratate, va face ca tradiþia istorica despre capitulaþii (ºi in fond precum am aratat clar, opinia existenta in intreaga societate romaneasca din secolele XV-;XVI despre participarea la incheierea unor tratate ºi conºtiinþa ca aveau aceste tratate in arhivele lor, intr-o forma poate puþin neobiºnuita, dar nu mai puþin legala) sa fie cu uºurinþa acceptata
in lumea diplomatica. Efortul de clarificare a situaþiei Principatelor, derulat la mijlocul secolului XVII ºi inceputul secolului XVIII de catre operele lui Dimitrie
Cantemir ºi a diverºilor cronicari (Miron Costin, Ion Neculce, Radu Popescu,
Stolnicul Constantin Cantacuzino etc.) a contribuit ºi el la incetaþenirea acestei idei in lumea europeana.
Un reprezentant european in principate exact in aceasta perioada:
Anton
Maria Del Chiaro: e cucerit de aceste opinii ºi se va face purtatorul lor in lumea diplomatica occidentala. Anton Maria Del Chiaro cunoaºte vechea tradiþie a inchinarii sub Mircea ºi mai ales dupa Vlad Þepeº (in mod cert de la stolnicul Cantacuzino ºi in fond relatarea lui ... ne arata ce am pierdut odata cu pierderea lucrarii „Istoria Þarii Romaneºti” a stolnicului).
Astfel Del Chiaro povesteºte: „un exemplu istoric al nestatorniciei boierilor este in tragica poveste a lui Vlad care pe cand se lupta vitejeºte cu turcii pentru independenþa þarii a fost tradat de boieri, aceºtia incheind pace cu sultanul ºi acceptand sa-i plateasca un tribut anual de 12.000 florini ungureºti de aur”3 .
Unul dintre cei mai interesanþi calatori dinainte de 1768 ºi unul din cei mai bine informaþi e fara indoiala Charles de Peyssonnel4 (el insereaza interesante referinþe despre romani ºi face primele propuneri pentru infiinþarea unui consulat francez in Principate5). Din discuþii pe care le poarta fara indoiala cu reprezentanþi ai familiei Cantacuzino el afla despre tradiþia inchinarii Principatelor cateva detalii extrem de




Astfel Peysonnel afla ºi va prezenta mai departe Europei ca: „Þara
Romaneasca ar fi fost supusa otomanilor sub domnia sultanului
Mahomed I in anul 1418 ºi ar fi fost silita de atunci sa plateasca tribut, deºi numeroºi voievozi s-au straduit sa scuture jugul otoman6” iar despre
Moldova va arata ca „fiul lui ªtefan cel Mare, Bogdan se supune Porþii”7 cu clauze asemanatoare.
Iata deci informaþiile complete pe care le obþine Peysonnel de la boierii noºtri: ani, date complete ºi clauze ale inchinarii, mai e posibil sa se susþina ca ruºii au creat capitulaþiile sau ca ele s-au facut in graba, in preajma congresului de la Focºani ? Credem ca nu.
La fel de interesante sunt informaþiile pe care le obþinem din
„Memoires du baron de Tott sur les Tures et les Tartares” 4 vol.
Amsterdam, 1784, calator prin principate, in anii 1767-1769, de inceput ai razboiului ruso-turc”8 .
Despre situaþia juridica a Principatelor el noteaza urmatoarele:
„Supuºi de mult timp, de parinþii lor, sub credinþa tratatelor aceste popoare nu ar fi trebuit sa cunoasca despotismul pe care prin schimbarile suveranilor lor le-a fost impus de Poarta otomana. Moldova supusa iniþial doar prin plata unei mici reverenþe la fel ca ºi Valahia, ele se bucurau de o umbra de libertate”9 Baronul de Tott e deci practic perfect informat el
ºtie in perioada dinaintea razboiului ca intre Poarta ºi Principate s-au
incheiat tratate. De unde ºtia ? De la boierii romani care refaceau textul acestor tratate.
De departe una din cele mai importante lucrari „prima lucrare importante, deoarece el le afla inainte de aºa numita data a cererii capitulaþiilor: 1772 ilustrand opinia noastra ca ele sunt create intr-o prima forma cel puþin inainte de 1768, iar ca tradiþie ele exista inca de la jumatatea secolului XVII, ca memorie a hatiºerifurilor originale din secolul XV-;XVII.

speciala privitoare la romani, scrisa de un francez”10 e „Histoire de la
Moldavie et de la Valachie”, Iaºi11 1777 a lui J.L. Carra12 care cunoaºte
ºi el tradiþia capitulaþiilor (a celor moldovene in special). Soliman care cucerise cea mai mare parte din Regatul Ungariei ºi mai subjugase ºi
Crimeea. Ascultand de inþeleptul sau parinte, Bogdan s-a grabit sa-i iasa inainte sultanului Soliman la Sofia13, cu un plocon de 4.000 de scuzi de aur, de 20 de iepe fatatoare ºi de 24 de ºoimi, cantitaþi care urmau sa fie platite ca tribut anual”14 .
Informaþiile lui Carra arata ca ºi in pregatirile moldovenilor capitulaþiile erau importante ºi erau bazate in principal pe opera lui
Cantemir. Extrem de interesanta pentru contextul 1768-1774 ºi pentru
„goana” dupa documente ºi acte menite a sprijinii ofensiva capitulaþiilor
in aceasta perioada e ºi marturia lui Lionardo Panzini. Acesta relateaza ca „in mai multe randuri ºi mai ales in ultimul razboi, in care ruºii ºi alþii dupa pilda lor au luat o cantitate mai mare de carþi ºi mai toate manuscrisele, spre paguba acestei þari, care nu mai ºtie de unde sa dea urma amintirilor ºi privilegiilor sale15. Aceasta declaraþie este de o importanþa decisiva pentru cele doua elemente noi descoperite de noi pentru perioada 1768-1775 ºi anume ca atat la Focºani cat ºi lui Repnin, boierii romani le-au dat acte originale in susþinerea „createlor” capitulaþii, pe care ruºii le-au cerut cu insistenþa „uitand” apoi, convenabil sa le mai returneze. Inlaturau astfel orice eventuala, ulterioara contestaþie la adresa pretenþiilor lor.
Generalul Theodor Wilhelm Bauer, prezent in þara noastra pe parcursul ostilitaþilor dintre 1768-1774 primeºte informaþii deosebit de interesante chiar de la „parintele capitulaþiilor” Mihai Cantacuzino
(lucrarea va aparea in 1778 intr-o prima ediþie ºi ca urmare a cererii

Wilhelm Bauer afla ca: in 1393 apare primul tratat al lui Mircea cel
Batran cu Baiazid al II-lea. Analele þarii mai pomenesc de o a 2-a inchinare, facuta turcilor in anul 1454 de catre voievodul Layota Bassaraba in condiþiile plaþii unui tribut destul de scazut, in schimbul careia romanii au putut ramane liberi ºi independenþi”16.
„In condiþiile acestui acord, domnul ºi-a pastrat prerogativa de a face razboi sau pace cu cine poftea, ca ºi dreptul de viaþa ºi de moarte asupra supuºilor sai. De altfel, firmanele (cele noi) dovedesc existenþa unei constituþii primitive fara de existenþa careia þara nici n-ar fi putut beneficia de privilegii atat de intinse in ultima vreme. Aceste firmane recente arata ca þara aceasta a fost intotdeauna desparþita de Imperiul otoman ºi ca s-a carmuit dupa propriile legi”17.
La fel cum am aratat ºi noi in capitolul III: capitulaþiile intre 1774 1821, exista o stransa legatura intre creionarea teoriei capitulaþiilor ºi firmanele post-1774, care incearca sa le surprinda esenþialul demonstrand, daca mai era nevoie amestecul de plasmuiri ºi acte originale folosite de patrioþii romani la Focºani. Bauer noteaza: „firmanele cele mai noi dovedesc ca aceasta þara a fost in toate timpurile privita ca fiind separata
intrucatva de imperiu”18.
Dan Lazarescu apreciaza perfect insemnatatea operei lui Bauer:
„surprindem aici -; pe viu -; am putea spune -; subtila concepþie a banului
Mihai Cantacuzino ºi iscusinþa cu care s-a priceput el sa o strecoare in mintea generalului Bauer care o va difuza, prin lucrarea lui, intregii
Europe, intelectuale: teza pronomiilor Þarilor Romane cu totul greºit traduse de publiciºtii europeni in secolul al XIX-lea, prin termenul absolut
incongruent de capitulaþii”19.
„Graþie tuturor datelor ºi prezumþiilor comunicate lui de catre banul Mihai Cantacuzino, generalul Baur este cel dintai publicist masive in 1781 a 2-a ediþie).

european (J.L.Carra este totuºi primul din punct de vedere cronologic -;
1777, iar Anton Maria Del Chiaro ii devanseaza pe amandoi -; n.n), care a pus in circulaþie teza pronomiilor harazite de Poarta, Þarilor Romane, ca o chezaºie a autonomiei lor juridice ºi administrative, culturale ºi sociale.”20.
Dincolo de toate aceste laude scrierea generalului Bauer „Memoire historique et geographique sur la Valachie” este extrem de interesanta pentru ca explica realitatea „capitulaþiilor” prin firmanele noi. Aceleaºi pe care fara indoiala le-a aratat la 1772 Cantacuzino ºi delegaþilor ruºi
ºi le-a ºi inaintat la conferinþa de la Focºani (Avea dreptate Apostol Stan cand aprecia ca: „Pe temeiul unor asemenea dovezi se poate aprecia cu certitudine ca textele boierilor romani din 1772, prezentate cu prilejul negocierilor de pace de la Focºani, nu erau simple plasmuiri, reflectand
indeosebi aspiraþii -; cum s-a susþinut mult timp de catre o parte a istoricilor -; ci reflectau sub raportul conþinutului un fond istoric real)21 .
Nu doar numele mari se preocupa de problema relaþiilor romano otomane din punct de vedere juridic, dar ºi simplii trecatori prin Principate, anonimi ai istoriei, recepteaza intreaga problema a capitulaþiilor. Astfel un anonim evreu Galiþia in trecere prin Principate noteaza intr-o „Schiþa geografica despre Þara Romaneasca ºi Moldova” ca: „turcii o numesc
Bogdania (pe Moldova n.n.), caci aºa se numea principele care a supus
þara sultanului Soliman I; de aceea ii numesc pe locuitori bogdani”22.
Un alt calator, neaparþinand marii istorii, este abatele Lionardo
Panzini, care calatorind prin Principate in timpul razboiului din 1768 1774 vede „radacina tuturor relelor de care sufera Þara Romaneasca este calcarea vechilor ei inþelegeri cu Poarta ºi impunerea unor domnitori straini”23 (fanarioþii -; n.n.). Acelaºi abate noteaza cu o perspicacitate demna de remarcat: „calcand privilegiile acordate de sultani acestor doua principate, Poarta ridicase in mai multe randuri in scaunul celor doua

La finele razboiului un calator francez, Louis Emmanuel
D’Antraigues, diplomat ºi militar, apreciat ca „avand ceva din baronul
Munchhaussen”, nu scapa nici el agitaþia lansata in jurul teoriei capitulaþiilor notand ca: „inchinarea la turci s-a facut in schimbul unor privilegii (…) li se fagaduia ca vor avea domn din neamul lor, ales de sultan (…), trebuiau sa plateasca Porþii Otomane un tribut (…). Acestea erau articolele de capetenie ale capitulaþiilor sub domnia lui Suleiman ºi pe care urmaºii sai le-au incalcat totdeauna”25.
Un alt calator de aceasta data sosit de pe meleagurile italiene,
Constantino Guglielmo din Regatul Neapolelui noteaza in „Scrisori despre trecerea prin Þara Romaneasca ºi Transilvania” la 1780. „Aceasta demnitate de voievod, era totdeauna electiva ºi atarna de mai marii þarii, dar de cand aceasta þara a trecut sub stapanirea turceasca prin antice fagaduinþe, desemnarea domnului atarna de Poarta”.26 Pentru strainii care aveau o ºedere mai indelungata in Principate situaþia ere ºi mai clara, astfel Ivan Ivanovici Severin, consulul rus la Iaºi nota in raportul din 20/31 iulie 1786 despre teroarea dezlanþuita de Mavrogheni: „eu m-am intalnit cu mulþi ºi fiecare cere ajutor. Despotismul calca in picioare toate privilegiile daruite Principatului”27.
Perioada de dupa 1774 e martora unei adevarate ofensive in lumea diplomatica europeana prin problema capitulaþiilor: „dupa data apariþiei lucrarii lui Bauer (prima ediþie 1778, a doua 1781) va urma cezura revoluþiei franceze. Dar, in anul 1806, „Istoria fraþilor Tunusli” -; adica de fapt, tot a banului Mihai Cantacuzino va reactualiza aceasta tema, pe care o va relua in anul 1818 Dionisie Fotino, sub aceeaºi inspiraþie.
Pe baza lucrarilor lor ºi a receptarii acestei teze de catre marea boierime din Þara Romaneasca (aºa cum am vazut chiar boierimea din principate straini ºi anume, greci lacomi sa stranga averi (…), potriviþi a sluji Poarta in scopurile ei tiranice”24 .

Þara Romaneasca le lansase ºi luptase intreaga perioada pentru teza capitulaþiilor aºa ca e o eroare sa se vorbeasca aici de influenþa acestor lucrari asupra romanilor ca influenþa hotaratoare -; n.n.), Felix Calson,
in anii 1838-1839, in mai multe broºuri ºi in lucrari mai voluminoase, va reactualiza teoria „capitulaþiilor” ºi o va pune la dispoziþia publicisticii
ºi diplomaþiei europene.
In curand teza banului Mihai Cantacuzino va fi receptata de dreptul internaþional european ºi consfinþita de tratatul de pace de la
Paris, care o va aplica pentru intaia oara in istorie (am vazut ca efectele acestor acte au inceput sa apara imediat dupa 1774 -; deci momentul
1857 nu e primul in istorie, iar consfinþirea cea mai clara a capitulaþiilor nu este in martie 1856 ci in 1829 cand se spune ca „Principatele Moldovei

ºi Valahiei s-au pus in urma unei capitulaþii sub suzeranitatea sublimei
Porþi28 -; n.n.) dispunand in virtutea ei convocarea Adunarilor ad-hoc care in 1857, iºi vor spune unitar, unanim ºi raspicat nazuinþele lor, nazuinþele poporului roman la libertate ºi neatarnare”29.
Cu toate erorile semnalate acest citat este ilustrativ pentru voga internaþionala ºi efectul vast pe care lucrarile banului Cantacuzino l-au avut in lumea diplomatica.
Un alt important personaj care afla de capitulaþii tot in aceasta perioada e Ignatius Mouradgea d’Ohsson (in lucrarea „Tableau general de l’Empire ottoman, divisee en deux parties, d’ont l’une comprend la legislation Mahomedan et l’autre l’Historie de l’Empire ottoman”, Paris
1787)30.
El ºtie ca Valahia (ºi Moldova -; n.n.) ºi-a vazut smulse incetul cu
incetul vechile ei privilegii ºi a fost carmuita de aproape doua veacuri de greci distinºi, cu domiciliul la Constantinopole, odinioara erau investiþi pe cate trei ani, de curand sunt investiþi pe cate 7 ani.
Calitatea de þara tributara excludea situaþia de provincie integranta
Imperiului otoman31 .

Ignatius Maouradgea dovedeºte nu numai o destul de buna informaþie asupra starii juridice a principatelor, dar ºi inþelege asemanarea lor cu a altor state cu regim de tributari ai otomanilor ºi care ºi-au menþinut integral independenþa nefiind provincii ale imperiului ºi enumerand in calitate de tributari -; independenþi alaturi de principate ºi state precum: Veneþia, Raguza sau chiar imperiul habsburgilor in sec. XVI.32
La fel de interesante sunt ºi aprecierile unui ofiþer francez, emigrant, generalul Langeron, prezent ca militar in Serviciul Rusiei in nenumarate ocazii pe solul romanesc in 1790-1991; 1806-1812 ºi 1828 182933 Louis Alexandre-Langeron ºtie ca Bogdan cel Orb este cel care a inchinat Moldova turcilor cu garantarea privilegiilor ei ºi ºtie ca
Moldova e o þara separata de Turcia chiar daca „puþin cate puþin turcii din protector care erau doreau sa devina stapani”34 cu toata rezistenþa moldovenilor, turcii au reuºit sa iºi impuna sistemul lor, deosebit insa de cel din sudul Dunarii, deosebire ce consta in aceea ca ei (turcii -; n.n.) „nu au transformat niciodata Valahia ºi Moldova in parþi integrante de imperiului lor, lasand locuitorilor o parte din privilegiile lor”35.
Aºa cum constata un mare exeget al perioadei „incepand cu J.L.
Carra, in majoritatea lor, calatori francezi in Principatele Romane se refera la lupta pentru independenþa a romanilor in evul mediu sub conducerea unor mari voievozi, in acest context, unii din ei abordand ºi problema capitulaþiilor incheiate cu Poarta otomana”36.
Astfel L.E.M. Alexandre de Launay conte d’Antraigne, calator prin Moldova la 1779 admite existenþa capitulaþiilor ºi a unei supuneri condiþionate la turci sub Soliman, supunere condiþionata de menþinerea autonomiei ºi a domniei pamantene37 condiþii incalcate prin introducerea sistemului fanariot38 .

Contele d’Hauterive e la randul sau un admirator al luptei antiotomane a Moldovei ºi un partizan al existenþei unor inþelegeri condiþionate intre romani ºi Poarta39. Contele cunoaºte tradiþia inchinarii Moldovei: „El
(Bogdan Orbul) renunþa la independenþa absoluta a þarii sale prin supunerea voluntara faþa de Turci, pentru a prevenii o viitoare sclavie40.
D’Hauterive e ºi un scriitor asiduu, el ne arata ca respinge formula lui Grigore Ureche care arata plata primului tribut la 1456 -; in vremea lui Petru Aron (data exacta istoric -; n.n.41) in favoarea celei a lui Ion
Neculce din „O sama de cuvinte” ce dadea inchinarea in vremea lui
Bogdan III.
La fel de interesanta e ºi lucrarea contelui de Ferriere -; Sauveboeuf
„Memories historique et geographique de voyages, faits en Turquie, en
Perse et en Arabie, depuis 1782 Jusqu en 1789, vol.II, Paris 179042 .
Contele apreciaza ca „Þara Romaneasca nu poate decat sa prefere din toate punctele de vedere, carmuirea unui principe creºtin tiraniei otomanilor, care chinuiesc poporul chiar in timp de pace in ciuda capitulaþiilor lor”43.
Acest text merita toata atenþia pentru ca acum apare pentru prima oara in literatura europeana termenul de capitulaþii44 aplicat la Principate, concept „calchiat foarte probabil dupa termenul de uz curent care reglementa relaþiile juridice ºi economice dintre Imperiul otoman ºi numeroase puteri europene mari sau mici45.
Deci cu anul 1790 incepe marea aventura a tratatelor romaneºti
in sfera europeana sub numele de „capitulaþii”46.
Nu putem sa il omitem din aceasta lunga lista a calatorilor straini interesaþi de capitulaþii pe Contele de Salaberry personaj apreciat ca
„cel mai insemnat din seria (…) calatorilor din rastimpul razboiului din anii

Ceea ce este interesant e ca ºi in acest caz ca ºi la generalul Bauer
ºtim numele persoanei care ii vorbeºte despre capitulaþii ºi rolul lor in istoria romanilor: Ioan Cantacuzino „care trecea pretutindeni ca un om instruit” ºi pe al carui cap turcii pusesera o recompensa48.
Acesta apreciaza puterea de rezistenþa a romanilor in faþa marilor puteri din jur ºi considera momentul de cadere sub dominaþia otomana ulterior bataliei de la Mohacs49. Ca urmare a acestor rezistenþe ºi mai ales a luptei duse de Mihai Viteazul, Poarta va recunoaºte „privilegiile”
Principatelor, care se vor pierde dupa acþiunile lui Dimitrie Cantemir ºi
Constantin Brancoveanu.
„Astfel Valahia ºi Moldova, de la monarhia independenta au trecut apoi la oligarhia feudala ºi in sfarºit, au cazut sub jugul dur ºi distrugator al domnilor straini, sclavi ei insaºi ai unui guvernamant revoltator ºi tiranic”50.
O alta relatare, la fel de interesanta apare de aceasta data la Londra, e vorba de lucrarea din 1798 a lui William Eton, „A survey of Tukish
Empire”51 care arata despre statutul juridic al Principatelor ca „raporturile lor cu puterea suverana nu se derulau in virtutea unui act de supunere absoluta, ci sunt legate de ea printr-un tratat care le asigura un minimum de independenþa in ceea ce priveºte carmuirea lor launtrica, deci sunt o provincie creºtina supusa Porþii otomane”52.
La doar 4 ani dupa aceasta apariþie in lucrarea „Geografia celor patru parþi ale lumii” (Veneþia, 11 vol., 1802-1808) arata ca „Moldova
ºi Þara Romaneasca sunt provincii creºtine conduse de domni creºtini tributari”53.
Pasionatul calator Charles de Ligne, o adevarata enciclopedie a
1787-1792 prin amploarea relatarilor despre romani”47.

vechiului regim, veºnic in cautarea aventurii intre curþile de la Viena,
Petersburg, Paris, Berlin, nu putea sa lipseasca din lucrarea noastra.
Intr-o discuþie cu Grigore A. Potemkin din noiembrie 1788 el ii cere in favoarea Þarilor Romane „cel puþin faceþi astfel ca aceste doua þari sa ajunga independente de turci, la pace. Pune-þi sa fie carmuite de boierii lor, sub ocrotirea celor doua imparaþii, dupa vechile lor drepturi recunoscute de Poarta.
El mi-a raspuns: Vom vedea!”54 .
Consulul englez la Iaºi, Wilkinson, in perioada 1814-1818, va reda la inapoierea sa in þara o parte din concluziile misiunii sale in „An account of the principalities of Walachia and Moldavia”, Londra, 1820.
Wilkinson cunoaºte istoria capitulaþiilor ºi „crede in tratatul incheiat cu turcii de Vlad Dracul”55 ca ºi in inchinarea Moldovei lui Bogdan cel
Orb.
In 1822 Charles Pertusier publica in „La Valachie, la Moldavie et l’influence politique des Grecs du Fanal”56 o relatare asupra supunerii
Þarilor Romane: „Mohamed II supune þara, dar Valahia cu toata condiþia de tributara in care cadea, pastra domnii sai sub sancþiunea suveranului
ºi dreptul de a se administra fara nici un amestec al Porþii”57 .
Pentru Moldova el pune acest moment al supunerii in timpul lui
Bogdan III care a cerut insa respectarea deplinei autonomii, a libertaþii religioase a dreptului de alegere a domnilor. „Actul solemn incheiat ar putea fi opus ºi astazi otomanilor -; care, trebuie spus, intotdeauna þin sa fie observator riguroºi ai tratatelor -; daca el nu ar fi fost dat flacarilor ca un act cu titlu de sclavie, in primele avanturi izbucnite in Moldova odata cu succesele trecatoare ale lui Ioan Sobiescki”58 .
Prima lucrare care a deschis insa anul 1822 din punct de vedere al

De maxima importanþa este insa reproducerea convorbirii sale cu un boier muntean (fie Grigore D. Ghica viitorul domnitor pamantean, ceea ce e cea mai probabila ipoteza, fie cu banul Brancoveanu) care
intr-un discurs patriotic cere in virtutea vechilor capitulaþii un guvern care sa ne asigure drepturile noastre, proprietaþile ºi existenþa noastra,
in orice moment ameninþate”60 .
O schiþa asupra trecutului istoric al romanilor aflam ºi in scrierea contelui Lagarde din 1824”61 (personaj remarcabil) membru al academiilor din Neapole, Varºovia ºi Cracovia, cavaler a mai multor ordine, cetaþean polonez de onoare prin decret al senatului Republicii
Cracoviene62 .
Contele Lagarde cunoaºte ºi el date din existenþa zbuciumata a
Þarii Romaneºti ºi mai ales e familiar cu tradiþia incetaþenita de Ienachiþa
Vacarescu a inchinarii þarii la turci in 1418.
Dupa aceasta data cand incepe lungul proces de transformare a
þarii intr-un fief otoman, maxima decadere fiind atinsa odata cu instalarea la domnie a grecilor din þara63 .
O alta lucrare publicata dupa 1821 ºi conþinand preþioase informaþii despre romani este cea a grecului Marc Philipp Zallony, care reia in fond un articol aparut la 5 mai 1823 in Journal des Dèbats”64 .
Acesta apreciaza lupta Principatelor impotriva puterii otomane: relatarilor despre principate este cea a lui F.G. Laurencon „Nouvelles observation sur la Valachie” Paris. Martor ocular al evenimentelor anului
1821, cu aproape 12 ani de viaþa petrecute in Principate autorul cunoºtea deja destule in momentul redactarii lucrarii (pe care o incepuse in Þara
Romaneasca)59. Autorul poseda o bogaþie de informaþii despre istoria principatelor, lupta lor antiotomana ºi incheierea capitulaþiilor.

„Muntenii ºi Moldovenii au susþinut o lupta inegala, dar plina de fapte eroice, puþin cunoscute de Europa civilizata….umilind orgoliul turcilor65 .
„Dupa cucerirea Ungariei romanii se inþeleg cu turcii in mod condiþionat, avand privilegii obþinute”66 dupa aceste lupte. Singura soluþie pentru refacerea Principatelor era ca „Poarta sa restabileasca vechile privilegii”67, salutandu-se in aceasta direcþie gestul revenirii la domniile pamantene gest „care starnea in cele doua provincii vii speranþe pentru indreptarea relelor din trecut”68 .

Pentru perioada protectoratului rus tot mai unilateral de dupa
Akerman (1826) ºi mai ales dupa Adrianopol extrem de interesante sunt aprecierile consului general francez, Lagan care crede ca „singurul mijloc de a salva Principatele ºi a servii totodata interesele Europei, este contrabalansarea protectoratului Rusiei prin suzeranitatea otomana”69.
„Poarta trebuie convinsa sa acþioneze in conformitate cu dispoziþiile tratatului de la Adrianopol pentru a determina evacuarea imediata a Principatelor”70.
Daca aceasta se va face „vom putea influenþa caþiva boieri sa faca un demers pe langa Poarta daca n-ar fi ca macar recomande interesele lor ºi sa invoce vechile convenþii, care ii interzic ei (Porþii -; n.n.) dreptul de a instraina sau de a ceda Principatele, deoarece ele s-au supus crezand
in implinirea a cateva condiþii”71.
Consulul englez E.M. Blutte (consul al Angliei, la Bucureºti, din
1826)72 nutreºte convingerea ca „Principatele consolidate prin recunoaºterea privilegiilor naþionale, ar asigura pacea ºi liniºtea intregii
Europe”73-74 .
La randul sau consulul general francez, marchizul de Chateaugrion

In general reprezentanþii diplomatici occidentali interesaþi de lupta antirusa au sprijinit miºcarea naþionala incercand sa-i dea o baza legala invocand „capitulaþiile” acordate de Poarta ºi incercand transformarea lor intr-un paravan al luptei de emancipare politica.
Principatele Romane trebuiau recunoscute ca entitaþi distincte astfel incat soarta lor sa nu depinda de oscilaþiile raporturilor dintre Rusia
ºi Turcia. Faptul ca puterea suverana era incapabila sa le asigure protecþia faþa de o alta mare putere constituia o incalcare a „capitulaþiilor” ºi deci o justificare a miºcarii romaneºti de emancipare76.
Aºa cum ilustra ºi N. Iorga o adevarata avalanºa de autori se preocupa de Þarile Romane ºi nu omiteau in scrierile lor problema capitulaþiilor: Peysonnel, Regnault, Vaillant etc.77
La loc de frunte stau insa Saint-;Marc Girandin78 (om politic ºi universitar francez de marca, locþiitor al lui Guizot la Sorbona) ale carui referinþe la capitulaþii sunt totuºi mult mai slabe decat ne-am aºtepta de la un om de o asemenea proeminenþa culturala. Totuºi ale sale „Souvenirs de voyages et d’etudes”, (I, Paris, 1852 ) cuprind o ilustrativa dezbatere la care a luat parte ºi in care un boier se intreba retoric „Se spune ca noi suntem vasali ai Turciei?”79 ceea ce este o poziþie neadevarata deoarece capitulaþiile ne asigura un statut aparte.
Felix Colson straluceºte insa prin magistralul sau expozeu din
„De l’etat present et de l’avenir des Principantes de Moldovie et de
Valachie” Paris, 1839, din care dedica un capitol intreg (al IV-lea
„Poziþiei Moldo-Valahilor faþa de Sublima Poarta.
Apropiat al partidei lui Campineanu „in jurul caruia s-a constituit o
iºi va prezenta conflictele cu domnitorul Þarii Romaneºti ca aparþinand luptei pentru capitulaþiile economice, care transformau Principatele in provincii ale imperiului otoman, lucru pe care domnitorii nu il acceptau ei invocand capitulaþiile lor, mai vechi decat cele date de Poarta, puterilor occidentale ºi prezentate de diplomatul francez75.

veritabila opoziþie naþionala care invocand „capitulaþiile cu Poarta” ºi acordurile ruso-turce ce dobandisera o consacrare europeana solicita autonomia þarii”80 el dovedeºte o inþelegere deosebita a capitulaþiilor beneficiind ºi de o informaþie vasta concentrata in grupul Campineanu din care facea parte.
Astfel el are informaþiile lui Dionisie Fotino, ale fraþilor Tunusli
(deci cele doua variante de scrierilor banului Mihai Cantacuzino), in plus are ºi informaþii despre privilegiile Moldovei cele de la 1772 ºi de la Dionisie Fotino ºi Dimitrie Cantemir.
Aprecierile sale sunt demne de a fi analizate: „Ei (romanii -; n.n.) sunt singurii creºtini tributari imperiului otoman care au tratate cu turcii
ºi drepturile lor sunt scrise in istorie ºi tratate”81 .
La fel de interesante sunt ºi comparaþiile pe care le face intre cele doua sisteme de tratate vizand principatele: „Tratatele Moldovei sunt mult mai avantajoase ca cele ale Valahiei pentru ca ei sunt obligaþi doar sa dea un cadou Porþii ºi cred ca e in interesul lor sa analizeze doar tratatele celei de a 2-a sa vorbeasca despre ele in note ºi sa revendice pentru cele doua þari drepturile ce le conþin”82 .
Colson preia informaþia de la Kogalniceanu privind tratatele lui
Mircea cel Batran din 1393, apoi anularea lor pana la 1460 cand la
Adrianopole, Vlad V. semneaza un nou tratat.
„Acest tratat de protecþie83 ce leaga Moldo-Valahia de Turcia exista in alianþele inegale nu poarta nici un atestat la suveranitate, caci nu e vorba decat de un act onorific ºi de un tribut, iar stipulaþiile nu afecteaza juridicþia absoluta ºi independenta a principatelor”84 .
In scopul de a-ºi demonstra aceasta teza Colson recurge la largi citate din opera juristului elveþian: Emmerich de Vattel cu opera sa „Le droit des gens au principes de la loi a la conduite et aux affaires des

Astfel ca „Turcia nu a putut sa legitimeze uzurparile succesive ºi sa
iºi creeze drepturi refuzate de tratate”86.
Tot el apeleaza ºi la un alt autor juridic: Paul Martens in „Precis du
Droit des Gens tome I cap. 1 p. 78 care analizand tratatele de la Kuciuk Kainargi, convenþia explicativa de la Ainali Kavak din 1779 hatiºeriful din
1783 ºi tratatele de la Iaºi ºi Bucureºti concluzionand ca þarile romane beneficiaza de o personalitate juridica.
Prin garanþie o putere se angajeaza sa faca o þara sa se bucure de anumite drepturi sau sa o fereasca de o injustiþie87 .
Ca urmare „Turcia nu poate sa cedeze nimic Rusiei caci nu are dreptul”88 .
Concluzii: „Turcia e (ea insaºi) interesata sa recunoasca suvera nitatea Moldo-Valahilor deja consacrata prin tratate, suveranitate care le aparþine de drept ºi de fapt”89.
Iar in ceea ce priveºte marea problema ºi marea lupta din acel moment a principatelor: respingerea aplicarii capitulaþiilor europene date de Turcia la teritoriul nostru concluzia ea clara: „Dreptul ginþilor ºi istoria raspunde ca beratele ºi capitulaþiile (date puterilor europene) nu sunt obligatorii pentru principate”90.
Acelaºi Felix Colson, implicat atat de adanc in miºcarea lui
Campineanu incat il insoþise ºi in turneul sau european redactase anterior o lucrare nu mai puþin interesanta din care va relua ideile principale in lucrarea deja analizata ºi o serie din opiniile exprimate in „Precis des droits des moldoves et des valaques fondee, sur le droit des gens et sur les traites Paris, 1839 (publicata anonim). Interesante sunt in primul rand nations et des souverains, Paris, 1835-1838 apreciind ca „Vattel arata ca o astfel de alianþa nu substituie suveranitatea unui stat ci doar atinge demnitatea sa”85.

propunerile privind crearea unui protectorat colectiv al marilor puteri asupra statelor aflate sub suzeranitatea otomana in S-E Europei91 .
Pentru el relaþiile dintre Principate ºi Poarta sunt determinate de capitulaþii92, adica de tratate de protecþie ce nu afecteaza suveranitatea.
Dar in urma situaþiei actuale, cand Poarta nu le mai poate asigura protecþia
-; lucru pentru care i se platea tributul ºi i se recunoºtea supremaþia -; aceste legaturi puteau fi considerate ca rupte, Moldo-Valahia fiind in practica ºi de drept þari independente93.
Tocmai actele prin care Turcia permisese protecþia Rusiei sa intervina rupsesera instantaneu ºi legatura de secole a Principatelor cu
Poarta.
Aceste capitulaþii, tratate stravechi, erau legalizate prin tratate
intre Turcia ºi Rusia, prima avea dreptul la tribut ºi la supremaþie doar daca iºi exercita dreptul de protecþie, iar Rusia trebuia sa se limiteze la supravegherea respectarii privilegiilor ºi suveranitaþii naþiunii moldo valahie94 .
Orice incercare de protecþie unilaterala din partea Rusiei este ilegala, doar Turcia avand acest drept95 .
La randul sau J.A. Vaillant96 tiparea in 1842, la Paris o interesanta broºura: „Episoade de la question d’orient, Russie, Valachie, Moldove”
in care aprecia ca „Valahia ºi Moldova in termenii capitulaþiilor lor cu
Poarta, capitulaþii pe care ea insaºi le-a recunoscut au o existenþa politica care le este proprie; ele sunt suverane ºi au dreptul ginþilor in intregime; de aici, orice intervenþie in favoarea lor este legitima, necesara, chiar”97 .
Acelaºi personaj, doi ani mai tarziu in lucrarea, „La Romanie” publicata tot la Paris, relata ca: „Moldovenii ºi Valahii nu au de platit

In sprijinul acestor idei el aduce argumentul atat al actelor internaþionale la care Poarta era parte semnatara cat ºi al actelor emise chiar de aceasta precum hatiºeriful din 1834 al carui articol 4 prevedea ca „Aceste Principate au toate drepturile unui principat independent”99 .
H.Desprez, un alt personaj de marca al curentului european, pro roman ce se facea simþit cu tot mai multa putere la aceasta data, publica
ºi el un vast articol in „Revue des Deux Mondes”, 1848 intitulat „La
Moldo-Valachie et le mouvement roumain”.
Desprez arata ca „moldovenii ºi valahii recunosc suzeranitatea sultanului. Fara indoiala, capitulaþiile care sunt inca ºi astazi adevaratele baze ale dreptului public al principatelor le garanteaza un guvern liber
ºi naþional chiar ºi in aceste condiþii de vasalitate”100.
Totuºi aceasta situaþie a fost grav afectata odata cu intervenþia tot mai deschisa a Rusiei ºi cu instituirea unui protectorat deschis ºi clar dupa 1829; „astfel in realitate Moldo-Valahia care parea sa iºi regaseasca drumul ca o þara distincta, pierde aceasta suveranitate parþiala (prin
Regulamentele Organice) pe care dreptul ginþilor o lasa popoarelor vasale
ºi pe care Poarta otomana o recunoscuse prin vechile capitulaþii”101.
Toate aceste opinii raspandite cu insistenþa in opinia publica franceza, mai ales, dar ºi in cea engleza iºi vor face pana la urma simþite efectele,
incat chiar ºi diplomaþia oficiala va ajunge in momente tensionate ca cele de la 1848/49 sa vada in capitulaþii elemente de baza ale relaþiilor otomano romane, dar ºi elemente constituite ale statutului celor doua provincii.
Astfel un „studiu privind cauzele ºi desfaºurarea revoluþiei de la
1848”, al diplomaþiei franceze prezinta aproape perfect condiþiile desfaºurarii revoluþiei ºi rolul capitulaþiilor in acþiunea revoluþionara. decat un mic tribut catre Poarta” (vol. I) continuand (in vol. II) cu aprecierea ca „Poarta trebuie sa redea dreptul de autonomie care prin toate tratatele ºi hatiºerifurile sale le-a recunoscut totdeauna Moldo valahilor”98 .

„Regulamentele Organice forþau pe romani sa recunoasca alaturi de dreptul de autonomie ºi chiar mai presus de acest drept autoritatea puterii aºa zise protectoare”102.
In aceste condiþii revoluþia aparea nu numai ca necesara, dar ºi legala reconstituind un drept vechi ºi incalcat de o ilegalitate recenta.
Revoluþia e deci perfect justificabila „in fond nimic nu se schimbase, naþiunea nu facuse decat sa iºi modifice administrarea interna in virtutea autonomiei pe care i-o recunosc capitulaþiile cu Poarta”103. In aceste condiþii orice acþiune din partea puterii protectoare sau a celei suzerane sunt ilegale:
„Acest fapt al intrarii unui corp de trupe otomane pe teritoriul roman, fara declaraþie prealabila, constituia o incalcare flagranta a drepturilor
Principatelor, garantate de vechile lor capitulaþii cu Poarta”104.
Conºtienþi de aceasta poziþie a lor, extrem de precara, din punct de vedere legal, chiar Suleiman Paºa a raspuns la 19/31 iulie ca: „este de notorietate publica faptul ca Valahia parte integranta a Imperiului otoman, n-a incetat niciodata sa se bucure de numeroase privilegii ºi instituþii avantajoase”105.
Concluziile pe care acest raport le propunea diplomaþiei franceze asupra evenimentelor de 1848 ne sunt extrem de avantajoase: „revoluþia formuland aceste principii n-a creat nimic, ea n-a facut decat sa aminteasca drepturile istorice ale Principatelor”106.
La 1848 / 49 toata agitaþia desfaºurata de decenii in jurul capitulaþiilor, convinsese pana ºi Poarta otomana de realitatea completa a relatarilor romanilor. S-a mers pana acolo incat: „unul din ultimii vak’a nuvis (istoriograf oficial al imperiului otoman) Ahmed Cevdet Paºa (1822 1895) care il insoþise pe Fuad paºa in misiunea sa de la Bucureºti in anul revoluþiei -; 1848 -; intr-un memoriu cu privire la Þara Romaneasca ºi
Moldova, in care infaþiºeaza istoria ºi starea de drept a celor doua þari romane, accepta in intregime concluziile memoriului „Tractatele”

Adica, in chiar inima imperiului otoman, realitatea capitulaþiilor era acceptata de catre chiar primii care ar fi putut-o contesta: istoricii oficiali.
Deºi ei cunosc modul de alcatuire specific oriental al „tratatelor” orientale ei accepta formula occidentala, nu dintr-o eroare ºi nu atat prin influenþa. Nimeni nu poate fi influenþat fara argumente spre a accepta o poziþie defavorabila þarii sale. Dar Ahmed Paºa inþelege ca toate informaþiile sunt corecte ºi conform mentalitaþii romaneºti ºi occidentale aceste prevederi date de Poarta sunt cele din „ahidnamelele” iniþiale.
Sunt niºte tratate ºi sunt date prin comun acord, prin consimþamant
ºi negociere reciproca, deci precum tratatele, precum se ºi pastrase in tradiþia occidentala.
Nu e de mirare ca in momentul in care „Razboiul Crimeii atrage deodata atenþia tuturor asupra Principatelor”108 din partea opiniei publice europene reapar manifestari de simpatie ºi aderenþa la cauza romana ºi implicit la problema capitulaþiilor -; a tratatelor cu Poarta.
Astfel un celebru avocat francez: Thibault Lefebvre (avocat la
Curtea de casaþie, membru in consiliul de stat, membru al Academiei de la Blois, al societaþii culturale din Berri ºi al societaþii de economie politica din Paris)109 .
Scopul sau: „lamurirea situaþiei de drept a Þarii Romaneºti ºi prin aceasta a celor doua principate”110 (Titlul lucrarii aparute la Paris:
Etudes diplomatiques et economiques sur la Valachie).
Thibault considera ca: „tratatele cu turcii…nu fac decat sa codifice bazele de drept ale relaþiilor cu Poarta ºi nu e o cedare de suveranitate ci doar o cedare de prestigiu, prin marturisirea de slabiciune, o acceptare de protecþie”111 . prezentate de delegaþia boierilor munteni ºi moldoveni la Kuciuc -; Kainargi cuprinzand ºi „legamantul” intre Baiazid Ylderim ºi Mircea cel Batran, are deci informaþii din sursa romaneasca”107.

Ca urmare poporul roman ii apare „ca investit cu plenitudinea suveranitaþii”112 .
Analizand tratatele vechi ale celor doua principate cu Poarta el le judeca astfel: „nu sunt nici acte de incorporare, nici tratate de supunere.
Poziþia sa (a Þarii Romaneºti -; n.n.) este absolut aceeaºi care fusese in evul mediu similara cu ceea ce a fost pana la finele secolului trecut poziþia regatului Napole faþa de statutul papal”113 .
Cum nimeni nu a incercat sa arate statul napolitan ca lipsit de suveranitate sau incorporat Statului Papal la fel nimeni nu poate pretinde aceste lucruri despre Principate.
Astfel de lucrari aparute alaturi de lucrari romaneºti in perioada razboiului Crimeii deschideau o noua optica diplomatica ºi juridica: oameni ca V. Boierescu ce redacta lucrarea capitala „La Roumanie apres le traite de Paris” sau Grigore Ganescu („Diplomatie et nationalite”) sau contesa Sturdza (cu „Regime actual des Principates Danubiennes”) aratau inceputul unei noi epoci dupa 1856 ºi pregateau drumul pentru realizarea unirii, drum pe care se regasea inca o data problema capitulaþiilor.
Insaºi noul domnitor al Moldovei (de dupa 1849) Grigore Al.
Ghica s-a integrat activ in lupta de popularizare a capitulaþiilor in mediile diplomatice.
In corespondenþa sa cu beiul de Samos -; prinþul Alexandru
Callimachi (personaj din familia fanariota cu acelaºi nume, ramas ca funcþionar diplomatic in cadrul imperiului ºi dupa 1821, ajuns ambasador la Londra ºi Paris, bei de Samos (1849-1853), una din figurile ilustre ale politicii franceze ºi turce a murit la Paris intr-un uriaº palat constituit de el)114 domnitorul aprecia115 ca va incerca a se baza pe Austria spre a susþine autonomia ºi drepturile þarii prevazute in tratatele cu Poarta ºi
in acelaºi timp se interesa de adresa generalului Aupick spre ai putea

Tot in jurul domnului va veni din ianuarie 1855 un alt sprijinitor al popularizarii problemei capitulaþiilor”. Edouard Grenier117 care in cartea sa „In Moldova” va aprecia principatul „ca liber in seama tratatelor a
Capitulaþiilor sale cu Poarta”118-119. Inclusiv un personaj, care alta data nu ar fi putut fi omis din analiza unei astfel de probleme, K.Marx considera interesant a analiza problema capitulaþiilor din 1393; 1460 ºi 1511 apreciind
in 19 iulie 1854 in New York Daily Tribune: „Din aceste capitulaþii, care continua sa fie ºi azi in vigoare, intrucat n-au fost anulate prin nici un fel de tratat ulterior, reiese ca Principatele Dunarene sunt doua state suverane, sub suzeranitatea Porþii careia ii platesc tribut, insa cu condiþia ca Poarta sa le apere de toþi duºmanii din afara, oricare ar fi ei, ºi totodata sa nu se amestece sub nici o forma in treburile lor interne120 .
Daca un personaj destul de obscur precum Karl Marx era atat de bine informat asupra capitulaþiilor putem realiza impactul deosebit pe care l-a avut efortul clasei politice romaneºti de a caºtiga interesul european pentru aceasta problema.
In momentul izbucnirii razboiului Crimeii, alaturi de alþi mari prieteni ai romanilor din presa occidentala, reia pana ºi mai vechiul nostru cunoscut Saint Marc Girardin. Acesta iºi incepe ofensiva in favoarea romanilor prin articolul „Poziþia viitoare a Principatelor de la Dunare” din mai 1854 in care reia discuþia despre drepturile principatelor cuprinse
in capitulaþii:” ele au o esistenþa aparte ºi un guvernamant deosebit; ele au legiuirile ºi aºezamintele lor…Hospodarii Moldovei ºi ai Valahiei asculta de sultan ca de suzeranul lor… ei sunt o naþionalitate distincta ºi recunoscuta de catre puterile europene.” solicita o impulsionare a retragerii trupelor ruso-turceºti ce ocupau principatul
in virtutea convenþiei de la Balta Liman, violand capitulaþiile116 .

In noiembrie 1854, S.M.Girardin recidiva in articolul ”Principatele
Danubiene” notand „ce neliniºteºte spiritele in Valahia ºi in Moldova este ca …razbelul au nimicit toate tratatele facute de Rusia; ...Moldo Romanii se tem ca nimicirea acestor tratate sa nu fie vatamatoare neatarnarii lor …esistenþa lor naþionala nu dateaza numai din tratatele
incheiate intre Rusia ºi Poarta de 80 de ani. Ea este mult mai veche ºi mai legitima, ea se intemeiaza pe credinþa tratatelor incheiate de insuºi
Moldova ºi Valahia in suta a 14-a ºi a 15-a cu Poarta Otomana. Poarta otomana nu are asupra Principatelor decat un drept de supremaþia ºi voievozii nu sunt indatoriþi decat sa plateasca un tribut sultanului. Iata fundamentele esistenþei neatarnarii Principatelor. Tratatele acestea... nu au fost oborate prin nici-un tratat posterior; ele nu sunt ºi nici nu pot fi oborate prin rezbelul de faþa. Daca tratatele ruseºti au pierit in razbelul de acum, acesta -;i dritul razbelului; dar tratatele lui Baiazid ºi Mahomed
II nu sunt nicidecum de pricina in desbaterea actuala... tratatele munteneºti ºi moldoveneºti stau in picioare”122 .

Patrioþii din Moldo-Valahia aveau toata dreptatea de a se rezema pe acele tractaturi cand, anul trecut, cerea arme Turciei ºi Europei..ca sa mute teatrul razboiului chiar in sanul Basarabiei”123. Astfel Saint
Marc Girardin se arata favorabil tuturor marilor revendicari romaneºti: participarea armatei naþionale la campania anti-rusa, desfiinþarea protectoratului rus, recunoaºterea autonomiei romaneºti, chiar dreptul la Basarabia ºi transformarea lor in „Þarile de Jos” ale Europei. In aceste condiþii putem inþelege de ce Vasile Alecsandri il numea drept primul dintre „nobili campioni ai dreptului ºi naþionalitaþii noastre”124 .
Memoriile ºi protestele trimise in aceasta perioada vor face ca, fara a avea un succes deplin, tratatul de la Paris din martie 1856 sa prevada pentru Principate la art. 22 ca: „Þarile Romane ºi Moldova se vor bucura ºi pe viitor sub suzeranitatea Inaltei Porþi ºi sub chezaºia puterilor tocmitoare de drepturile ºi scutelile ce le au”125 .
Fara sa fie o victorie completa, acceptarea capitulaþiilor intr-un tratat general european ºi punerea respectarii lor sub analiza ºi chezaºia
intregii Europei le dadeau acestora o sancþiune clara ce deschidea drumul spre realizarea unirii, apoi aducerea prinþului strain ºi in final realizarea independenþei. Din acest moment a incalca prevederile actelor redactate de boierii romani la 1772, completate la 1818-19 ºi refacute in perioada de pana la 1848 inseamna a incalca deciziile Europei, lucru pe care nici o putere nu ºi-l putea permite cu uºurinþa.


Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui document, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta