Lui Basarab, dupa o lunga domnie, ii urmeaza, in 1352, fiul sau Alexandru, in primele documente externe referitoare la domnia lui, il gasim in termeni buni si cu Papa si cu regele Ungariei. Dar in 1359, suparat ca regele u popreste corespondenta directa cu Papa, de la care spera o recunoastere ca domn „autocrat" — adica suveran care detine domnia de la Dumnezeu, iar nu printr-o alegere sau o numire —, voievodul muntean se adreseaza patriar¬hului de la Constantinopol si imparatului bizantin — de-acum ramas doar cu prestigiul, nu si cu puterea ele odinioara — si obtine ca Mitropolitul de la Vicina, ramas fara multi enoriasi din cauza invaziilor tatare, sa fie mutat la Arges, la Curtea lui de „Domn autocrat al tarii Romanesti" (autocrator era termenul grecesc si samodr-javnii, termenul slavon).

Cam in aceiasi ani cladeste fru¬moasa biserica domneasca de la Curtea de Arges, unde il gasim in pronaos: personaj marunt si smerit, zugravit ingenuncheat in fata chipului lui Cristos, al Maicii Domnului si al Sfantului Nicolae, sfant foarte venerat in Biserica rasariteana; probabil, de atunci, il intalnim in docu¬mentele grecesti cu dublul nume Nicolae-Alexandru. (Istoricul Daniel Barbu a aratat de curand, cu argumente convingatoare, ca la acea vreme o schimbare de nume in cursul domniei nu putea avea loc decat in caz de schim¬bare de confesiune, eventual si cu un nou botez.) Anul 1359 apare astfel ca o a doua data cruciala, dupa 1330, data cand dinastia lui Basarab, cu toate sfortarile Bisericii catolice si curtii maghiare de a lega Tara Romaneasca de Roma, a ales sa se lege definitiv de Biserica de la Constantinopol, de care tinea de veacuri majoritatea locuitorilor tarii. g1y24ye

Aceasta intorsatura n-a fost — se intelege — pe placul regelui Ungariei Ludovic I, unul dintre marii suverani ai dinastiei angevine, care a continuat presiunea si asupra succesorului lui Nicolae-Alexandru, Vladislav — ramas in memoria populara sub numele de Vlaicu Voda. Dar nici acesta n-a schimbat linia politica a predecesorului sau, ba a indraznit chiar sa opuna rezistenta cu armele, ajungand in cele din urma, in 1368, la un compromis favorabil tarii sale: regele Ungariei, in schimbul juramantului de credinta, ii recunostea domnia asupra Tarii Romanesti si Severinului, si-i dadea ca feuda si ducatul Fagarasului, dincolo de munti.