Sistemul de succesiune la tron in principatele romane a fost cea mai nefericita dintre institutiile noastre medievale. Cu toate ca primele doua succesiuni din Tara Romaneasca par a se fi facut fara tulburari, la a treia ge¬neratie — iar in Moldova chiar de la a doua —, constatam ca succesiunea nu se face automat de la defunctul domn la fiul sau mai mare (cum au reusit sa impuna regii Frantei, de pilda, sau regii Angliei), ci ca avem de a face cu o alegere dintre fiii fostului domnitor. E ca si cand descendentii fostilor cneji si voievozi si „mai mari ai tarii" ar fi vrut sa reinvie actul initial cand au ales ei pe marele voievod. De acum inainte aceasta va fi regula — cu rare abateri, ca, de pilda, dupa domnia a doua personalitati exceptionale precum Mircea cel Batran in Muntenia si Stefan cel Mare in Moldova, care reusesc sa impuna, inainte de moarte, ca succesor pe fiul lor mai mare: „tara", in cazul in care tronul devenea vacant, va putea alege ca succesor un membru oarecare din neamul lui Basarab (in Muntenia) sau al lui Bogdan (in Moldova). Era un sistem ereditar-electiv. putea fi ales, daca era considerat vrednic de domnie, oricare dintre descendentii familiei domni¬toare, chiar daca era copil din flori, adica bastard. (Multi dintre marii nostri voievozi au fost bastarzi! De pilda Stefan cel Mare, Petru Rares, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul!) Era de ajuns sa fie — se zicea — „os de domn". j8k23kp

Se poate vedea de aici ce sursa de competitii, rivalitati, intrigi, lupte se gasea in acest sistem, care aparent urmarea alegerea celui mai vrednic, in realitate, a fost la originea unui sir neintrerupt de lupte intestine si un prilej continuu de interventii straine. De unde provenea aceasta traditie? De la slavi? De la cumani? Dar atunci de ce s-a stabilit si in Moldova? Sau e o simpla consecinta a fap¬tului ca primii voievozi au fost alesi?