Prima perioada a existentei umanitatii este denumita, conventional PREISTORIE, care se subdivide in: PALEOLITIC, EPIPALEOLITIC-MEZOLITIC, NEOLITIC, CALCOLITIC-ENEOLITIC si ETAPA DE TRANZITIE SPRE EPOCA BRONZULUI. Limitele sale temporale se diferentiaza insa pe Mapamond in functie de diversi factori, arealul romanesc de astazi integrandu-se realitatilor europene, unde PREISTORIA concretizata prin antropogeneza isi are sorgintea cu aproximativ un milion de ani in urma. Trecerea la perioada succesoare, PROTOISTORIA, este demonstrata stiintific pentru mileniul II i.Hr. y6t8tm
Din prima faza a antropogenezei ( expresie greceasca : anthropos = om; genesis=formare) dateaza,se pare, depozitul osteologic descoperit la BUGIULESTI (comuna Tetoiu, judetul Valcea ), pe Valea Oltetului. Cu toata certitudinea, uneltele de piatra cioplita prin lovire, gasite la CIUPERCENI -Turnu Magurele (judetul Teleorman), avand vechimea amintita mai sus atesta aici existenta fiintelor umane. Asemenea vestigii arheologice s-au densificat pe masura parcurgerii PREISTORIEI. Deoarece hoarda sau ceata din paleoliticul inferior era efemera, constituirea si destramarea acesteia fiind intamplatoare, ramane in afara demersului de natura administrativa .
Din punctul nostru de vedere, sensuri administrative incipiente pot ilustra unele elemente proprii paleoliticului mijlociu. Atunci, vanatorii de tip NEANDERTHAL componenti primari ai structurii biologice “Homo sapiens” ("Omul inteligent” ) au incropit asezari sezoniere ("tabere") formate din adaposturi simple sau colibe, avand in imediata apropiere mai multe vetre de foc, pentru finalitatea activitatilor "pradatoare".
Intuitiv sau intamplator omul preistoric a realizat astfel intaii pasi spre un presistem administrativ, asa cum denota, de exemplu, descoperirile arheologice din localitatile RIPICENI-IZVOR (judetul Botosani ) , BOROSTENI (judetul Gorj ), LAPOS (judetul Prahova ), CUCIULAT (judetul Salaj ) etc. Spatiul deschis si pesterile, vaile raurilor, ori terasele insorite din PREISTORIE, folosite pentru coabitare au devenit, in perspectiva, directii si locuri de intemeiere a micilor structuri administrative proprii primitivismului social si economic.
Concomitent cu perseverenta oamenilor spre stabilitate , se ivesc si elemente ale "administratiei" spirituale, in sensul ca toti locuitorii PALEOLITICULUI SUPERIOR practicau dupa un anumit ritual animismul (credinta prin care obiectele si fenomenele naturii au suflet , spirit , putere ) ; s-a conceput "cultul mortilor" ,demonstrat , de exemplu , in pestera de la OHABA PONOR (judetul Hunedoara ) s.a. EPIPALEOLITIC-MEZOLITIC, organizarea comunitatilor stabile sporeste ca durabilitate ,deoarece activitatile “ocupative” devin ,treptat , preponderente. . Sunt delimitate , in functie de fertilitate , micro-teritorii gentilice, asa cum s-a interpretat in cazul asezarii descoperite pe Dunare la SCHELA CLADOVEI, (judetul Mehedinti ) intarita cu sant de aparare, datata pe la 8000-6500 i.Hr. Asemenea modalitati de organizare umana presupun existenta gandirii si actiunii emanate dintr-un "centru de putere", nuantat administrativ .
A continuat in EPIPALEOLITIC-MEZOLITIC practicarea unor norme spirituale, la care se adresa intreaga comunitate, comportamentul spritual a devenit mai ordonat, s-a insistat continuu de oamenii acelor timpuri pentru imbunatatirea propriei lor existente.
NEOLITICUL atestat incepand cu mileniul VIII i.Hr., considerat "revolutie in modul de viata al locuitorilor preistorici" a adus in prim plan, ca element "administrativ - teritorial", TRIBUL, format din mai multe ginti si familii, de regula, monogame. Civilizatia sedentara a avut tendinta de generalizare inca din paleoliticul timpuriu dovada satele consolidate gasite de arheologi la CARCEA judetul Dolj, sau la GURA BACIULUI, judetul Cluj, cu locuinte de suprafata si cu bordeie. Unde se afla astazi OCNA SIBIULUI, satul preistoric a prezentat o adevarata "retea stradala".
De-a lungul NEOLITICULUI (mileniile VI-V i.Hr) pe teritoriul romanesc sunt numeroase dovezi ca factorii perenitatii au devenit tot mai persistenti. La PARTA (judetul TIMIS), RAST (judetul DOLJ ) sau TARTARIA (judetul ALBA) au existat autentice resedinte tribale si de uniuni tribale avand trasaturi ierarhico-militare, cu tendinte atat "defensive" (vezi,santurile de aparare ), cat si “ofensive”, in scopul maririi teritoriilor controlate, folosite pentru cultivarea plantelor sau cresterea animalelor.
Uniunea de triburi de la ICLOD (judetul Cluj) si-a amenajat ateliere proprii pentru realizarea uneltelor din piatra slefuita ori din arama, asa cum este toporul tip "calapod", mai usor de folosit datorita perforarii si inmanusarii. Necropolele de inhumatie de aici erau diferentiate dupa pozitia social-economica si militara a acelor decedati dovada fiind inventarele sarace si bogate cele din urma cuprinzand inclusiv obiecte din aur.
In lucrarea "DACIA INAINTE DE DROMIHETE" (1988) autorii Vladimir Dumitrescu si Alexandru Vulpe sustin ca in NEOLITIC locuitorii din acest spatiu geo-uman erau organizati din punct de vedere social-administrativ in ginti alcatuite dintr-un numar de familii cu stramos comun si in triburi , compuse din mai multe ginti inrudite, formand astfel un adevarat sistem preistoric. Asemenea exemple, impreuna cu multe altele, reliefeaza o adevarata "administrare piramidala" numita anterior "dispozitionala". In cadrul acesteia, drepturile conducatorilor familiilor, gintilor, triburilor sau uniunilor de triburi au prevalat comparativ cu ceea ce exprimau ceilalti componenti ai structurilor social-economice neolitice, impunandu-se reguli de convietuire, obligatii militare diviziuni ale muncii.
In CALCOLITIC-ENEOLITIC (4500-2500 i.Hr.), arealul numit frecvent carpato-danubiano-ponto-nistrean cunoaste apogeul civilizatiei pre-indo-europene. Denumirea deriva de la cuvintele chalcos=arama, in limba greaca; aheneus=arama, in limba latina. Se prelucreaza, in egala masura, atat arama (cupru ) cat si piatra, iar asezarile au structura complexa si ierarhizata.
Delimitate administrativ dupa numarul locuitorilor, unele au chiar forma de TELL (ridicatura artificiala de pamant rezultata din indelungata vietuire a mai multor generatii), asa cum s-a constatat la HARSOVA (judetul Constanta), altele prezinta intariri cu santuri de aparare cum este cazul celei de la SALCUTA (judetul Olt). Anumite cercetari arheologice au concluzionat ca sunt asezari calcolitice bine determinate ca suprafata: 11 hectare la PIANU, (judetul Alba), 10 hectare la TRUSESTI (judetul Botosani), unde s-au identificat 50-100 de locuinte, amplasate "concentric-difuz" in jurul "pietei centrale" a vremii.
Au existat in CALCOLITIC-ENEOLITIC, de asemenea, asezari cu sistem "concentric-polarizat", casele fiind dispuse circular, in mijloc aflandu-se o constructie de dimensiuni mai mari, numita ANDREON (casa barbatilor). Dupa opinia Lindei Ellis, cercetator american, precizata in “Monografia culturii materiale CUCUTENI” (1984) la PETRENI (azi in Republica Moldova), localitatea calcolitica s-a incadrat, prin similitudine cu alte entitati europene ale timpului, in categoria celor protourbane. Casele erau grupate in cercuri concentrice, strazi radiare divizau suprafata in sectoare aproximativ identice ca intindere, iar la margine se ridicau atelierele olarilor. Forma bine definita a acestei asezari de la PETRENI (integrata culturii materiale CUCUTENI-judetul Iasi ) cu peste 1000 de locuinte, demonstreaza existenta unei adevarate conceptii arhitectonice si administrative, superioare etapei istorice precedente.
Asemenea "modele eneolitice" confirma evidente diferentieri sociale, de avere si "profesie", argumentate temeinic prin aprecierea "inventarului" din casele respective si a celui din necropole. La cei bogati s-au identificat obiecte pe masura rolului lor de sefi-conducatori inclusiv sceptre din metale pretioase, iar la cei saraci predomina obiectele din piatra si vasele ceramice simple. Stratificarea comunitatii dovedita cert, de pilda, in aria culturii materiale GUMELNITA (zona Giurgiu - Oltenita) prezinta sensuri administrative indubitabile: sefii grupurilor de case, conducatori de triburi si uniuni de triburi, constituiti intr-o originala elita, se ocupau de coordonarea muncilor agricole, hotarau extensia asezarilor prin defrisari, impuneau participarea la lucrarile pentru aparare, stabileau formele de lupta si derularea ritualurilor magico-religioase .
Ultima subdiviziune a PREISTORIEI a devenit ETAPA DE TRANZITIE SPRE EPOCA BRONZULUI, cand are loc penetrarea in comunitatile autohtone calcolitice a celor alogene, indo-europene, pregatindu-se astfel tracizarea spatiului carpato-balcanic. Este vorba de ”pendularea” unor grupuri masive de pastori-luptatori ecvestrii plecati de pe Nipru, Don, Volga, din Ural si ajunsi pana la Oceanul Atlantic. S-a translat astfel cunoscuta "civilizatie a kurganelor" exprimata mai ales prin morminte de pastori si vanatori razboinici, acoperite cu tumuli circulari de pamant ori de piatra, inconjurate de ziduri, ringuri (pietre mari asezate vertical) sau dale gravate prin folosirea simbolisticii antropomorfe.
Una din consecintele indo-europenizarii a fost diminuarea treptata a rolului civilizatiei consolidate in CALCOLITIC-ENEOLITIC, organizarea patriarhala a structurilor cu caracter militar aduse din Est. Ierarhizarea social-economica a imbracat noi forme si pe teritoriile astazi romanesti, dovedita arheologic in masura considerabila: asezari mai mici, avand posibilitati naturale de aparare prin amplasarea lor pe inaltimi, preponderenta pastorismului comparativ cu alte ocupatii, mobilitatea, spatii largi, martialitatea individuala si de grup accentuata pana la ierarhizare, ridicarea monumentelor megalitice cu caracter apotropaic (protejarea de duhuri rele), spiritualitate celesta etc. Toate acestea au restructurat vechile principii ale habitatului, a fost distrusa o buna parte din localitatile agricole autohtone, s-a impus tot mai mult "ideologia" patriarhala razboinica.
Fenomenul cel mai interesant al indo-europenizarii, cu vizibile aplicatii in administratia timpului, a devenit insa cel de natura lingvistica. S-au conturat astfel grupul SATEM din care fac parte limbile traca, sanscrita, iraniano-persana, iraniano-scitica, baltica veche, diverse idiomuri slave, precum si grupul KENTUM structurat, in principal, in limbile greaca, latina, celta si germana.
In lucrarea sa "Civilizatie si cultura.Vestigii preistorice in sud-estul european ", aparuta in 1989, Marija Gimbutas, originara din Lituania, apreciaza printre altele : "....Sosirea calaretilor razboinici a produs o schimbare dramatica in Preistoria Europei - o modificare a structurilor sociale, a metodelor de habitat, a artei si a credintelor - si a fost un factor decisiv in formarea Europei din ultimii cinci mii de ani. Europa a devenit un amestec de culturi ".
Istoria administratiei extrage, asadar, inca din asemenea vremuri indepartate, componente, forme si modalitati folosite in arealul nostru traditional, dezvoltate ulterior in etapa superioara a civilizatiei metalelor.