Bombele atomice lansate de catre Statele Unite asupra oraselor Hiroshima si, 
  trei zile mai tirziu, Nagasaki, au pus capat celui De-al Doilea Razboi Mondial. 
  Dar faptul ca omenirea traia deja in Era Atomica si dovada brutala a eficientei 
  acestei noi arme a pus in pericol pacea care trebuia sa urmeze. Edward R. Murrow, 
  un celebru jurnalist radio al acelor timpuri, comenta: ”Foarte rar, daca 
  nu chiar niciodata, au fost cazurile cind s-a terminat un razboi astfel, lasind 
  un gust atit de acut al nesigurantei si fricii, cu o constientizare a faptului 
  ca viitorul este obscur si ca supravietuirea nu este garantata”. Oamenii 
  de stiinta stiau despre structura de baza a atomului inca de la sfirsitul anilor 
  1800. Dar au fost necesari doar sase ani intre descoperirea fisiunii in 1939 
  si distrugerea Hiroshimei de o bomba atomica. In anii ’30, fizicienii 
  erau constienti de potentialul militar pe care il oferea energia nucleara. In 
  1939, Albert Einstein a expediat o scrisoare presedintelui american Franklin 
  Roosevelt, avertizindu-l despre amenintarea pe care o va aduce cu sine noua 
  descoperire. La putin timp dupa ce Statele Unite au intrat in Cel De-al Doilea 
  Razboi Mondial, guvernul american a decis sa initieze Proiectul Manhattan care 
  trebuia sa aiba ca rezultat realizarea bombei atomice. Oamenii de stiinta angajati 
  in acest proiect au inceput sa obtina primele succese. La sfirsitul anului 1942 
  laureatul italian al Premiului Nobel, Enrico Fermi, si colaboratorii sai au 
  facut prima demonstratie despre reactia in lant, intr-un laborator subteran 
  al Universitatii din Chicago. Proiectul Manhattan a demarat, apoi asigurindu-se 
  facilitatile necesare pentru cercetarea in domeniul nuclear si foarte curind 
  au aparut primele rezultate. Primul reactor cu plutoniu a devenit operativ in 
  luna noiembrie a anului 1943, in localitatea Oak Ridge, Tennessee. Pe data de 
  16 iulie 1954, cercetatorii care luau parte la Proiectul Manhattan au detonat 
  prima arma nucleara in cadrul unui test efectuat linga Alamogordo, New Mexico. 
  Dupa doar trei saptamini, ”Little Boy” a fost lansat asupra Hiroshimei. 
   m2m14mt
  In interiorul bombei 
  Armele nucleare sint cele mai puternice explozibile create vreodata de om. Ele 
  se impart in doua categorii: cele de fisiune, sau bombele ”atomice”, 
  si cele de fusiune, cele numite ”cu hidrogen” sau armele ”termonucleare”. 
  Puterea destructiva a unei bombe atomice isi are originea in eliberarea brusca 
  de energie creata prin fisiunea nucleara. In armele de fisiune, materia este 
  transformata in energie in momentul in care nucleul unui atom este spart. Prin 
  spargerea nucleului se elibereaza neutroni sub-atomici, care vor ciocni si vor 
  sparge la rindul lor alte nuclee ale atomilor. Aceasta este reactia in lant, 
  datorita careia armele nucleare au o putere atit de mare fata de armele obisnuite. 
  
  Metode simple pentru explozii uriase
  Primele bombe atomice au folosit doua metode elementare pentru a declansa explozia 
  nucleara. ”Little Boy”, bomba care a distrus Hiroshima, a folosit 
  asa-numita metoda a ”tevii de pistol”. O mica explozie determina 
  ciocnirea unei bucati de uraniu cu alta, determinindu-se astfel reactia in lant. 
  Impactul se producea intr-un dispozitiv asemanator cu teava unui pistol. ”Fat 
  Man”, bomba aruncata peste Nagasaki, a fost construita pe principiul imploziei: 
  o masa de plutoniu 239, inconjurata de substante chimice explozibile. Tot materialul 
  explozibil chimic era detonat in acelasi timp. Explozia determina compresarea 
  masei de plutoniu si crearea reactiei in lant. Armele nucleare mai moderne sint 
  bombele cu hidrogen. Aceste arme presupun izbucnirea unei implozii atomice pentru 
  a crea caldura si presiunea necesare pentru ca nucleele a doi izotopi de hidrogen 
  sa fuzioneze. Pentru ca o asemenea reactie de fuziune sa se petreaca, trebuie 
  generate temperaturi egale sau chiar mai mari decit cele existente in interiorul 
  Soarelui. 
  Un razboi nuclear ar fi urmat de pacea totala  a unei ”ierni nucleare”
  Puterea exploziva a armelor nucleare este masurata in kilotone sau megatone. 
  O kilotona echivaleaza cu forta exploziva a 1.000 de tone de TNT. O megatona 
  inseamna puterea a 1 milion de tone de TNT. Bomba atomica de la Hiroshima a 
  produs o explozie de 15 kilotone. Cu hidrogen sau prin fuziune, bombele au produs 
  pina acum explozii care au ajuns pina la 60 de megatone. Forta destructiva a 
  armelor nucleare nu se limiteaza doar la intensitatea exploziei. Undele de soc 
  se propaga de la locul detonarii cu o viteza incredibila si cu o forta atit 
  de mare incit pot distruge cladirile din calea lor. Radiatiile termice, lumina 
  orbitoare si caldura extrema emanata de explozie cauzeaza arsuri letale. Unii 
  oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca in timpul unui razboi nuclear fumul 
  degajat de o serie de explozii ar acoperi intreaga atmosfera, cauzind asa-numita 
  ”iarna nucleara”, care ar determina scaderea temperaturilor atit 
  de mult, incit majoritatea formelor de viata ar fi distruse. Exploziile nucleare 
  cauzeaza, de asemenea, si de radiatii radioactive care pot ramine in atmosfera 
  si in mediul inconjurator pentru multi ani. 
  Costurile Razboiului Rece
  Desi Razboiul Rece s-a terminat de mai multi ani, adevaratele sale costuri, 
  atit umane, cit si economice sint dezvaluite abia acum. In luna iunie a anului 
  1998, Institutul Brookings din Washington a publicat un volum sub numele de 
  ”Revizia Atomica: Costurile si Consecintele Armelor Nucleare ale Statelor 
  Unite incepind din 1940”. Cartea este rezultatul unei munci care a durat 
  patru ani, timp in care au fost cercetate documente si au fost facute examinari 
  fara precedent in privinta banilor cheltuiti de America pentru armament in timpul 
  Razboiului Rece. Conform afirmatiilor facute in aceasta revizie contabila, aproape 
  5,5 mii de miliarde de dolari au fost cheltuiti din 1940 pina in 1996 de catre 
  Statele Unite in cadrul programelor de inarmare si pentru armele nucleare. Studiul 
  ofera si un calcul concret pentru a putea realiza cit inseamna aceasta suma: 
  costul armelor nucleare in Statele Unite a fost de 21.646 de dolari pe cap de 
  locuitor. Mai mult, cei care au cercetat aceste costuri si-au imaginat un pachet 
  de bancnote de cite un dolar. Acest pachet imens ar insemna un sir de astfel 
  de bancnote intins pina la Luna si inapoi, pina aproape de Pamint. Puse cap 
  la cap, bancnotele cheltuite pentru arme nucleare ar forma o banda care ar inconjura 
  Pamintul de mai mult de 100 de ori. Stephen Schwartz, director al Proiectului 
  pentru Studiul Armelor Nucleare in Statele Unite, afirma ca America cheltuieste 
  inca 35 de miliarde de dolari pe an pentru armele nucleare si programele de 
  acest gen, ceea ce inseamna mai mult de 96 de milioane pe zi. ”Nu e nimic 
  rau in a fi pregatit”, declara Schwartz, ”dar asta nu inseamna sa 
  abandonezi mai multe proiecte eficiente pentru asta”. 
  El citeaza drept exemplu incercarea Fortelor Aeriene ale Statelor Unite, impreuna 
  cu Comisia pentru Energie Atomica, de a crea un aparat de zbor cu putere nucleara, 
  experimentele in acest sens desfasurindu-se de-a lungul mai multor ani, din 
  1946 pina in 1961. Conform ”Reviziei Atomice”, programul, care in 
  cele din urma s-a soldat cu un esec, a costat mai mult de 7 miliarde de dolari 
  inainte de a fi intrerupt de catre presedintele Kennedy.