Ceea ce se intampla in Moldova, cam in acelasi timp, seamana si totusi se deosebeste de cele pomenite mai sus privind Muntenia, in Moldova in mod cert a fost un descalecat, adica venirea de dincolo de Carpati a unui grup care a cucerit actuala Moldova.

Cum s-a intamplat? S-au purtat mai intai lupte ale regilor Ungariei, ajutati de supusii lor rumani, impotriva tatarilor, pentru a-i inde¬parta de granita Carpatilor. Ungurii si romanii au trecut muntii, i-au invins pe tatari, iar regele Ungariei, multumit de serviciile unuia dintre voievozii din Maramures, pe nume Dragos, il lasa stapan peste un teritoriu in Moldova, unde se inchegasera mai de mult mici unitati politice, in legatura, probabil, cu cnezatul Halici (Galitia). Dragos este deci la inceput in fruntea a ceea ce se numea, in ter¬meni feudali, o „marca" a regatului ungar la rasarit de Carpati. intamplarea face insa ca la foarte putini ani dupa aceasta stabilire a lui Dragos in Moldova, o familie, tot din Maramures, rivala cu familia lui, familia unui Bogdan, se razvrateste impotriva regelui Ungariei, trece in Moldova si ii alunga pe descendentii lui Dragos. De-acum incepe o noua dinastie, a Bogdanestilor — li s-a spus, in istorio¬grafia moderna, Musatini, din cauza unei femei, Margareta-Musata. (Istoricul iesean Stefan Gorovei a ara¬tat de curand, cu argumente convingatoare, ca data tra¬ditionala a descalecatului lui Dragos (1359) era gresita. Dragos trebuie sa se fi stabilit in Moldova o data cu ma¬rile campanii antitatare ale regelui Ludovic, adica intre 1345 si 1347, iar indepartarea succesorilor lui de catre Bogdan si clanul sau s-ar fi petrecut la 1363.) s9n10ne
Si iata, descendentii lui Bogdan devin adevaratii inte¬meietori ai principatului autonom al Moldovei. Primul nucleu al noului voievodat a fost pe raul Moldova, de unde numele pastrat de tara, iar capitala pe raul Siret. A doua capitala a fost la Suceava. Extinderea autoritatii voievodului asupra formatiunilor care existau mai inainte s-a facut treptat, dar destul de repede, deoarece chiar din anii 1390 Domnul de la Suceava se intitula „stapan pana la mare" — insemnand ca, in afara de o cetate sau doua, luase „Basarabia" de la munteni si unguri. La acea epoca, strainii sunt constienti de paralelismul destinelor celor doua tinuturi romanesti cand vorbesc de „Valahia mare" (Muntenia) si „Valahia mica" (Moldova).

Pentru a pastra o relativa libertate de miscare, voievozii moldoveni ba accepta sa ramana vasali ai regelui Ungariei, ba devin vasali ai altui rege, rival cu regele Ungariei, si anume re¬gele Poloniei.
Este momentul sa spunem cateva cuvinte despre struc¬tura acestui mic stat romanesc — mai rar discutata in cartile de istorie. Avem de a face aici cu o impartire a puterii intre voievod si marii boieri. De pilda, atunci cand un voievod moldovean se duce in Polonia pentru a depune, ca peste tot in Europa, juramantul de credinta in fata suzeranului sau, regele Poloniei, se scrie pe urma un hrisov, o charta prin care voievodul spune: „Eu fagadu¬iesc sa vin cu osti daca esti atacat de vecini...", dar regele Poloniei cere ca acest tratat sa fie iscalit si de marii boieri. Uneori exista chiar un tratat alaturat, numai cu acesti mari boieri. Puterea marilor boieri care-l aleg pe voievod este deci atat de mare incat un suzeran strain se crede nevoit, pentru a fi sigur ca va fi ascultat in acea tara, sa aiba nu numai cuvantul voievodului, ci si cuvantul ma¬rilor sai boieri. De altfel, constatam ca in lista celor 15-l6 boieri care iscalesc un asemenea tratat numai vreo 3-4 sunt mari dregatori, adica logofat, vornic, vistier sau parcalab de cetate etc. Ceilalti sunt numai cu numele lor, jupan cutare, jupan cutare. Ceea ce inseamna ca erau mari boieri prin nastere, prin faptul ca posedau o mare intin¬dere de mosie si cete de oameni cu care puteau merge la razboi. Prin urmare, la inceputuri, in Moldova marea boierime avea aproape aceeasi putere ca voievodul. Ob¬servatia ramane valabila si pentru Muntenia, chiar daca aici documentele sunt mai putin revelatoare.
Sa ne oprim un moment pentru a vedea cum era structurata societatea romaneasca in veacul al XIV-lea: cum se facea succesiunea la scaunul domnesc; cine detinea puterea in stat, dupa voievod; ce insemna „mari boieri" sau „mari dregatori"; cine le urma, in rang; ce rol avea Biserica in stat; apoi, ce rol jucau targovetii; care era statutul taranilor.