Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Ce sunt si ce au reprezentat capitulatiile
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
In vara anului 1772 (iulie-august) se desfaºurau la Focºani lucrarile unui congres de pace. In fapt respectivul congres era condamnat de la inceput la eºec caci cele doua parþi aflate in conflict se situau pe poziþii reciproc ireconciliabile. Intr-o ºedinþa din 16 septembrie 1770 consiliul imperial rus hotarase incorporarea principatelor la Rusia1 , iar in 1771 Poarta se declarase la randul ei gata a lupta, inca 10 ani pentru menþinerea suzeranitaþii sale in Principate2 . Totuºi, deºi congresul a inceput sub auspicii nefavorabile, prin lipsa de mediatori internaþionali3, a beneficiat de intreaga atenþie a factorilor politici interni, aici deplasandu-se o delegaþie importanta de boieri din Þara Romaneasca ºi Moldova, delegaþie numarand intre ei pe mitropolitul Grigore al Þarii Romaneºti, episcopul h5d20dc
Cozma al Buzaului, arhimandritul Chezarie (viitorul vestit episcop al
Ramnicului) ºi boierii Nicolae Dudescu, Mihai Cantacuzino, Pana Filipescu,
Pantazi Campineanu, Grigore Baleanu, Dumitrache logofatul, ªtefan
Topliceanu ºi Ioniþa Balaceanu4. Adica intr-un cuvant tot ceea ce avea
Þara Romaneasca mai ales ca funcþie ºi neam.
Toþi aceºtia vor prezenta la 6 august 1772 Contelui Orlov, reprezentantul Rusiei in congres, o scrisoare in care ii arata existenþa unor „invoieli cu cari stramoºii lor s-au incheiat odinioara Porþei” ºi care au fost nesocotite ºi þara „nu cuteaza nici sa cracneasca spre a-ºi cere vechile sale drepturi”5.

Pe 30 august la cererea lui Orlov delegaþia ii remite pentru susþinerea drepturilor sale urmatoarele acte „1 -; supunerea Þarii Romaneºti la Turc
(sub Mircea) a 2-a supunere sau inchinare (sub Laiot), 3 -; firmanele care intaresc privileghiurile þarii, 4 -; stricaciunea privileghiurilor ºi unirea Þarii
Romaneºti” etc.
Era acesta momentul clar stabilit istoric al reintrarii capitulaþiilor pe scena politica in acelaºi timp pentru Þara Romaneasca ºi pentru
Moldova. Chiar ºi C. Giurescu arata ca „ce poate fi mai natural decat sa admitem ca atunci cand boierii munteni plazmuiau vechile lor capitulaþiuni cu Poarta, moldovenii care lucrau alaturi de ei, prin acelaºi mijloace ºi pentru atingerea aceluiaºi scop, sa fi facut, in ceea ce-i priveºte acelaºi lucru ?
Ceea ce unii cautau sa dovedeasca prin „invoiala” lui Mircea ºi
„tractatele” lui Laiot Basarab, ceilalþi susþineau prin hatiserifurile date lui Bogdan ºi Vasile Lupu”6 .
Aceasta opinie ne este astazi confirmata de un document din arhiva de politica externa a Rusiei din 6 august 1772 in care G. G. Orlov ºi A.
M. Obreskov inºtiinþeaza de primirea a „diferite petiþii ale valahilor ºi moldovenilor”7. ªtim deja ca petiþiile valahilor conþin celebrele capitulaþii
ºi avem aproape certitudinea ca cele ale moldovenilor conþin aceleaºi acte realizate in perioada anilor 1768, perioada in care þarina Elisabeta lansa apeluri la ridicarea popoarelor creºtine din Balcani, iar reprezentanþii ei in
Principate, precum Nazarie Carazin ii vizita pe Cantacuzini, pe Grigore al III-lea Ghica ºi pe episcopul Argeºului ºi principalele figuri ale principatelor pregatindu-i pentru marea ridicare. Tot in aceasta direcþie a pregatirii propagandistice a ofensivei ruse in direcþia Principatelor Romane gasim ºi faptul ca la 8 aprilie 1768 la tipografia Senatului Rusiei cu semnatura imparatesei Ecaterina se aflau spre a fi tiparite (vor fi traduse la 16 august 1773 de logofatul II Toma) cererile boierilor din principate care apreciau ca „fericirea neamului moldovenescu este subordonata intru starea cea neclintita a pronomiilor vechi”8 .




In aceasta atmosfera incarcata, intrigile Rusiei ºi ambiþia lui Mihai
Cantacuzino, cultura ºi spiritul anti-turc al familiei sale ii vor servi ca baze pentru realizarea celebrelor capitulaþii9 . Perioada de realizare a acestor acte e fara indoiala anterioara razboiului izbucnit in 1768, la acea data marea boierime din Þara Romaneasca ºtia deja ce vrea, il rastoarna pe domnitor ºi il blocheaza in capitala capturandu-l la Hanul ªerban Voda
(pregatesc voluntari ºi trimit o delegaþie in intampinarea ruºilor spre a le cere protecþia ºi ulterior spre a merge la Petersburg. La vizita la Petersburg aceste idei sunt deja clarificate ºi probabil de comun acord cu ruºii interesaþi
„in independenþa noastra ºi intarirea influenþei intr-un stat tampon10 dupa cum declara ºeful colegiului de afaceri externe N. I. Panin ele sunt prezentate la congresul de la Focºani.
Momentul 1768-;1774 era un moment in care „situaþia politica se infaþiºa atat de complicat ºi ameninþatoare pentru þarile noastre”11 incat era normal ca reprezentanþii clasei politice autohtone, cu atat mai mulþi unii care aspirau la domnie (Mihai Cantacuzino) sa aiba ºi o pregatire ideologica, programatica pentru ceasul in care se pregateau sa schimbe complet direcþia politica a Þarii Romaneºti.
Capitulaþiile Moldovei sunt in mod clar redactate sub influenþa celor din Þara Romaneasca ºi ulterior lor, probabil in intervalul 1770 -; (intalnirea la Petersburg cu þarina Ecaterina12) -; 1772, (cand le inainteaza la
Congresul de la Focºani (aceiaºi opinie o are ºi istoricul V. A. Urechia

Istoriografia romaneasca il acrediteaza de multe ori ca un principal creator al „capitulaþiilor” pe Ienachiþa Vacarescu. Fara a exclude o influenþa a puternicului ºi cultului boier asupra ideii in sine, totuºi este exclus ca el sa fie participant la redactarea acestor prime capitulaþii. In primul rand, el aparþinea partidei filo-turce a boierilor din Þara
Romaneasca, iar capitulaþiile au fost rezultatul tocmai al acþiunii boierilor filo-ruºii. Conform propriilor sale marturii din „Istoria prea puternicilor imparaþi otomani” el nu a fost incunoºtinþat de diversele acþiuni pre revolta din 1768 ºi imediat dupa izbucnirea razboiului a profitat de ocazie pentru a trece in Transilvania, la Braºov unde a ramas pana la 1772, la congresul de la Focºani cand a fost solicitat ca specialist de partea turca din a carei delegaþie a ºi facut parte de-a lungul convorbirilor ne avand legaturi cu delegaþia ruso-romana ºi ulterior retragandu-se in Imperiul
Otoman.
De altfel ºi diferenþele marcante intre textul capitulaþiilor date plenipotenþiarilor ruºi de boieri, la Focºani ºi cel reprodus de Ienachiþa
Vacarescu arata acest lucru. Cel al lui Ienachiþa Vacarascu e extrem de apropiat de textul furnizat de Dimitrie Cantemir. In plus sunt diferiþi ºi anii, Vacarescu crede ca s-a incheiat in 1418, iar Cantacuzino il dateaza la 1383 ºi 1393. Astfel se poate arata chiar ca in cadrul primei acþiuni de publicare ºi de agitaþie internaþionala prin capitulaþii, Vacarescu nu a luat parte, meritul sau urmand a se contura abia ulterior. Din partea sa
Ienachiþa Vacarescu facea cunoscute rudimentele teoriei capitulaþiilor intr-o scrisoare adresata in iulie 1772 marelui vizir in care ilustrand cu argumente istorice drepturile Þarii Romaneºti amintea pentru prima oara de o aºa numita „inchinare a lui Mircea, a lui Laiota Basaraba Voievod
ºi Matei Basarab la leat 1633.”14 Cu alte cuvinte Ienachiþa Vacarescu fusese martor la nascocirea ideii primelor capitulaþii, in perioada de care apreciaza ca „in tabara de la Focºani, moldovenii ºi muntenii fac carþile impreuna ºi vor sa mearga impreuna la Constantinopol” 13).

dinainte de 1772, fara a participa insa la realizarea actelor care vor fi furnizate plenipotenþiarilor ruºi la congresul de la Focºani.
Cine sunt totuºi cel mai probabil autorii? E clar ca banul Mihai
Cantacuzino e realizatorul de frunte impreuna cu ceilalþi membrii ai delegaþiei care a ºi prezentat lui G. G. Orlov, il mai putem banui la a-l fi ajutat ºi pe luminatul Chesarie, episcop al Ramnicului ºi stralucita personalitate culturala, cunoscator al operei lui Cantemir ºi pe mitropolitul Grigorie apropiat cercurilor pro-ruse ºi implicit interesat in a preciza programatic poziþia þarii faþa de Imperiul Otoman. Mai ales banuiala noastra se indreapta spre un boier relativ puþin cunoscut: Pana
Filipescu, membru intr-o veche familie boiereasca interesata de istorie
ºi care pusese in circulaþie tradiþia inchinarii Þarii Romaneºti sub Mircea cel Batran in „Istoriile domnilor Þarii Romaneºti” atribuite lui Constantin
Filipescu ºi scrise de Radu Popescu. Aceasta carte se afla in familia
Filipeºtilor ºi relata ca: „dupa ce a facut Mircea Voda aceste izbande, vazand obraznicia turcilor, s-a impacat cu ei ºi le-au fost dand plocon pentru ca sa se odihneasca þara cu pace”15. Aceasta tradiþie a inchinarii lui Mircea, fiind o tradiþie mai recenta, o completare la cea mai veche care il considera pe Laiot Basarab artizan al inþelegerii cu Poarta ºi prezenþa acestei tradiþii la capitulaþiile din 1772 ni-l recomanda pe Pana
Filipescu, ca unul din creatorii de marca ai capitulaþiilor.
In fond inca de la prima ciocnire intre diplomaþia rusa ºi cea turca de la Nemirow16 ruºii s-au confruntat cu raspunsul obiºnuit pe care Poarta il dadea pentru orice pretenþie teritoriala asupra Principatelor inca de la
1699, la Karlowitz cand Alexandru Mavrocordat Exaporitul declarase ca
„Moldova e volnica ºi nu e supusa turcilor cu sabia”17 fiind astfel prima conferinþa internaþionala ce a pus pe tapet aceasta problema spinoasa.
Aceasta cerere a Rusiei arata clar ca inca de atunci (1737) ea a hotarat sa manevreze problema capitulaþiilor in folosul ei. Daca Þarile
Romane erau doar dependente de Poarta se putea imagina un viitor in

Ca raspuns la aceasta pretenþie de unilateralitate a Rusiei, clasa politica romaneasca, propune un set de acte cu caracter internaþional care sa reglementeze relaþiile cu Poarta, dar ºi cu celelalte puteri ºi sa garanteze autonomia ºi integritatea teritoriului celor doua Principate.

Nu intamplator acestea apar in timpul razboiului din 1768-;1774, deci intr-o vreme cand „decizia asupra viitorului posesiunilor europene ale Turciei trece din mana acesteia in mana Europei”18.
Cea mai buna dovada a faptului ca textul capitulaþiilor e anterior anului 1772 ne e data chiar de notele politicii externe ruseºti. La 22 martie 1771 ºi 24 octombrie 1771 þarina Ecaterina se arata gata a ceda principatele, dar in mod condiþionat de reatribuirea catre ele a
„drepturilor, imunitaþilor ºi obiceiurile cu care ele s-au supus Turciei”, ori prima schiþa de istorie a Moldovei, accesibila ruºilor (in care nu se vorbeºte de capitulaþii - n.n.) a aparut in 1772-;1773 cu numele de „Istoria
Moldovei” spre a servi plenipotenþiarilor ruºi la negocierile de pace ºi nici nu cuprindea informaþii despre istoria Þarii Romaneºti.
Deci de unde ºtia þarina despre capitulaþii cu doi ani inainte de specialiºtii sai, daca nu din memoriile ºi de la vizita boierilor romani la
Petersburg.
Aceºtia au ilustrat ruºilor adevaratele dimensiuni ale capitulaþiilor
ºi i-au facut pe aceºtia sa fie interesaþi de trecutul principatelor spre a-l folosi ca o arma impotriva Imperiului Otoman, dar ºi a puterilor europene competitoare. Faptul ca in ciuda aprecierilor unor ruºi D. G. V. Gonþa ºi
L. E. Simionova19 care considera capitulaþiile ca posterioare anului 1776
(mergand pana la 1821) acestea sunt acte pur romaneºti. O dovada suplimentara ce ne arata ca teoria capitulaþiilor este o creaþie pur romaneasca fara nici un amestec al puterilor straine ºi in special a Rusiei este dedicaþia pe care Gavril, mitropolitul Moldovei o da contelui
Rumianþeff pe un exemplar al celebrului „Nakaz”: „Fiindu bine care ele „volnice” fiind sa se rupa de aceasta ºi sa se puna sub protecþia
Rusiei, ceea ce constituia in fond ºi o maniera de a refuza amestecul celorlalte puteri europene in problemele romaneºti.

incredinþaþi ca de vor vieþui sub aceste folositoare pravile, intru starea cea neclintita a pronomiilor vechi, se vor face foarte fericiþi la politiceasca impartaºire”20. Astfel mitropolitul Gavril face „o minunata ºi patriotica rezerva”21 aratand in momentul de maxima putere al Rusiei ca romanii nu sunt gata a renunþa la drepturile ºi autonomia lor conþinute in vechile legaturi cu Poarta oricat de tentante ar fi ofertele Rusiei. ªi mai clara ne apare opoziþia boierilor din Principate la pretenþiile anexioniste ale Rusiei
ºi conºtiinþa realitaþii ca teoria capitulaþiilor era creaþia lor din faptul ca la aproape doi ani de la prima punere a lor in circulaþie, la 30 august
1774 avem in clar ºi prima capitulaþie a Moldovei folosita de aceasta data in spirit anti-rus, pro-turc intr-un act trimis la Constantinopol ºi semnat de mitropolit, episcopi ºi boieri. Acest act dat Porþii prin spatarul
Ioan Cuza ºi postelnic Ienachi22 Chirica cuprinde ideea ca Principatele
„s-au supus voluntar Porþii ºi au format dintotdeauna un fief separat, independent, autonom” ºi solicita un tribut la cuantumul celui fixat de
Mahomed IV, iar „prinþii sa fie aleºi in þara ºi confirmaþi de Poarta ca in vechime”23 .
Iata deci ca aceste „capitulaþii” apar ca acte cu caracter naþional, realizate in Principate in perioada 1768-;1770 ºi gata a fi folosite nu in favoarea Rusiei cum ea ar fi dorit, dar in favoarea Principatelor.
In fond ce sunt capitulaþiile ºi care este dezbaterea nascuta de ele?
O lunga perioada de timp de la „redescoperirea” acestor capitulaþii, moment pe care l-am analizat mai sus nimeni nu a chestionat veridicitatea acestor acte. Iar cand se intampla aºa ceva, aºa cum avea sa aprecieze
M. Kogalniceanu (in 1856), „ne pare rau, foarte rau (ºi fiecare cititor va inþelege pentru ce) ca „Zimbrul” ne sileºte sa intram acum cu el in discuþie despre mai multa sau mai puþina autenticitate a textului tratatului, incheiat de catre Moldova cu Inalta Poarta”24 .

Adica necesitaþile politice ale autonomiei Principatelor faþa de Poarta nu permiteau nici unui adevarat patriot sa intre intr-o analiza de autenticitate fara a prejudicia interesele neamului. Dupa 1878 schimbarea poziþiei internaþionale a þarii in urma congresului de la Berlin (iunie -; iulie 1878) permitea acum o analiza pur istorica ne incarcata de repercusiuni politice, la fel schimbarea de mentalitate in cercetarea istorica, trecerea la pozitivism
ºi la o critica acerba contra vechilor „tabuuri” romantice.25 Acestei atmosfere ii va aparþine o critica puternica adusa existenþei capitulaþiilor de unul din autorii acestei ºcoli C. Giurescu, in lucrarea de acum celebra
„Capitulaþiile Moldovei cu Poarta otomana. Studiu istoric”.
In fond cartea era o riguroasa analiza ºtiinþifica ce aplicata capitulaþiilor Moldovei le dovedea influenþate de Dimitrie Cantemir prin
„Istoria imperiului otoman” ºi „Descrierea Moldovei” „Cantemir plazmuind pentru motive care nu se pot inca lamuri, dar care par a fi mai mult de natura politica decat ºtiinþifica, condiþiunile inchinarii, consfinþite printr-un hatiºerif al sultanului”26 .
Trebuie spus ca paternitatea primului act de punere in discuþie a capitulaþiilor, ii revenise lui N. Iorga, ce aprecia, la publicarea carþii banului Cantacuzino, ca „pretinsele tratate sunt rezultatul relaþiilor vechi cu Poarta, aºa cum se pastrase in mintea boierilor dintr-o epoca mai tarzie”27 „cu o forma neadmisibila din capul locului, caci in acest stil nu s-a scris niciodata in cancelaria otomana”28 . Dupa aceste doua luari de poziþie nimeni nu ar mai fi indraznit sa reia subiectul autenticitaþii capitulaþiilor fara informaþii noi.
Acest lucru s-a putut face odata cu apariþia unei noi generaþii de cercetatori care in 1958 aratau: „hatt-i ºerifurile privitoare la principatele romane sunt acte unilaterale prin care se asigura intrarea acestor state in ceea ce se numeºte dreptul de contract, ele puteau fi retrase in orice moment de catre puterea eminenta ºi valabilitatea lor era limitata la durata domniei suveranului emitent”29 . In 1974 se va descoperi primul

izvor turcesc ce cuprindea un act acordat lui Mihnea Turcitul in 1585, descoperire urmata de altele in scurt timp.30
La capatul acestei lungi perioade de reevaluare ªtefan S. Gorovei scria: „s-a pus in evidenþa un lung ºir de marturii autentice care atesta in diverse momente ºi imprejurari istorice, existenþa acestor acte cu adevarat fundamentale”31 . Deci capitulaþiile chiar daca nu in forma in care fusesera iniþial rescrise existau, fondul lor istoric era real ºi nu doar o tradiþie statuse la baza redactarii acestor acte, ci chiar documente reale, dar cazute in desuetudine ºi uitare sau chiar distruse, fusesera in mintea creatorilor acestor acte. Cercetarile recente au ilustrat ca aceste acte nu erau nici unilaterale, ci cuprindeau o atenta negociere ºi nici atat de efemere, ci dependente de marile condiþii strategice ce ar fi favorizat una sau alta dintre parþi. Cum spunea perfect M. Kogalniceanu „niºte legaturi sui -; generis care erau tari cand romanii erau slabi ºi slabe cand romanii erau tari”32 .
Aceste inþelegeri intre musulmani ºi nemusulmani erau permise de dreptul istoric pe baza unei complicate construcþii politice ce depaºea imparaþirea stricta intre o casa a drept -; credincioºilor, dar -; al Islam, ºi una a necredincioºilor, adica a razboiului, dar -; al -; harb permiþand existenþa unui teritoriu ambiguu, intermediar, din care -; am facut parte
ºi noi -; dar -; al -; ahd -; casa a pacii, a legamantului ceea ce dadea o anumita stabilitate acestor hattiserifuri33 .
Totuºi aceste inþelegeri au cunoscut o treptata evoluþie mergand spre deteriorarea statutului juridic al Principatelor pe parcursul secolului
XVI cand se trece de la ahidnamele de inceput ce garantau drepturile
þarilor romane la berate ºi hatiºerifuri de privilegii de rang inferior, aceasta relations de l’Empire Ottoman avec les Principates Roumaines, in SAO, I Bucureºti, 1958, p. 121-;147.

Acestea sunt celebrele capitulaþii ºi istoria lor zbuciumata mergand de la afirmare la contestare violenta ºi sfarºind intr-o acceptare ce le transforma radical ca forma, dar le pastreaza conþinutul ºi le probeaza veridicitatea.
Noi sa urmarim mai departe drumul variantelor de capitulaþii pornite la 1768 -; 1770 spre a susþine drepturile noastre intr-o situaþie externa deosebit de complicata ºi sa incercam sa ne explicam de ce apar ele acum ºi care este clasa susþinatoare ºi beneficiara.
Primul raspuns se impune cu claritate din tot ceea ce am spus: realitatea istorica, un razboi rapid ce urma a duce la alungarea turcilor din Europa ºi la restructurarea statutului Principatelor, dar aceasta deºi cea mai evidenta nu e singura raþiune. La fel de importanta e ºi etapa noua in care se aflau pe atunci domniile fanariote, etapa apreciata ca extrem de dura de cei mai buni cercetatori ai epocii.
Astfel N. Iorga aprecia a corespunde acestei perioade un
„fanariotism naþional - grecesc, cu spirit de renovare, elenica, cu ºcoli in acest sens ºi cu rezultatele la care se ajunge totdeauna in asemenea cazuri: la reactivarea intregii societaþi romaneºti, care admitea pe fanarioþi ca domni care sa faca la Iaºi ºi la Bucureºti pe „filosofii francezi”, dar nu pe grecii cu program naþional grecesc”35.
Intr-o alta carte Dan Lazarescu aprecia la randul sau pentru aceasta perioada o intarire de nepermis a fanariotismului ce ameninþa a inghiþi programul naþional romanesc cand odata cu revenirea Olteniei la Þara
Romaneasca, cu alungarea Austriei dincolo de Carpaþi ºi cu reformele lui Constantin Mavrocordat se ajunge la o deosebita considerare a puterii fanariote, putere ce loveºte tot mai dur in interesele boierimii autohtone36 prin transfer de grecitate din Fanar in Principate, prin fiscalitate ºi prin masuri reformiste ca abolirea clacaºiei in 1737 ºi 39. evoluþie fiind blocata de explozia de rezistenþa romaneasca din vremea lui
Mihai Viteazul ºi perioada imediat urmatoare34.

ªtim deja cine sunt cei interesaþi de schimbarea statutului þarilor romane ºi cine ar fi principalii lor beneficiari, urmand mai departe lista creatorilor de capitulaþii ce cuprinde majoritar nume de mari boieri precum Mihai Cantacuzino, I. Vacarescu, N. Dudescu, G. Callimachi,
Ion Cantacuzino, D. Golescu, Gr. Ghica, Veniamin Costachi Al.
Beldiman, D. Sturdza etc.37 Apare clar aportul de marca al marii boierimi la realizarea acestor acte diplomatice in care aºa cum aprecia Vlad
Georgescu, „termenul de autonomie nu trebuie sa ne inºele, el nu este decat un eufemism in spatele caruia se ascunde ideea de independenþa38 .
Acelaºi autor ilustra o adevarata continuitate de lupta politica pronaþionala in cadrul acestor categorii „Bunicul lui I. Vacarescu e ucis de turci la 1714 impreuna cu Constantin Brancoveanu, tatal ºi unchiul conduc miºcarea de la 1753, nepotul sau Barbu va fi printre iniþiatorii miºcarii lui Tudor Vladimirescu, in multe privinþe Mihai Cantacuzino preia ºi transmite apoi nepotului sau Ioan idei formulate de ªerban
Cantacuzino ºi Constantin Cantacuzino”39.
Apare astfel clar ca marea boierime nu e la primele incercari de restructurare a echilibrului, ci intra intr-o tradiþie a activitaþii politice, intr-o adevarata istorie Shakesperiana a predestinarii unde moartea eroica a parintelui ii obliga pe fiu la acþiune ºi tot aºa intr-un lanþ permanent.
Nu e vorba deci de o atitudine de moment ci de tradiþii politice ºi de povestiri istorice, geneologii familiale ce nu numai ca obliga la activism politic, dar ofera ºi argumentele istorice ce duc la naºterea capitulaþiilor.
In aceste circumstanþe este cu totul firesc sa constatam ascendentul in planul ideologiei naþionale a problematicii politice, a raportului cu puterea suzerana, problema prioritara a momentului pe care il traverseaza þarile noastre. Aºa se explica reactualizarea ideilor cantemirene, devenita principala referinþa in ideologia politica”40, iar Gh. Platon aprecia ca
„exista o reþinere ciudata cu privire la creditul care urmeaza sa fie acordat boierilor ºi clasei pe care aceºtia o alcatuiesc, in diversele etape ale istoriei

De data aceasta boierimea romana a dovedit o atitudine de inþelegere remarcabila a statutului Principatelor gata fiind sa ia o atitudine clara „tragicul context internaþional in care totdeauna, s-au aflat þarile romane in cursul istoriei au impus opþiuni la fel de tragice generate de anumite convingeri politice cei care au calculat greºit de cele mai mult ori au platit cu viaþa42 .

Exact, lupta pentru capitulaþii a fost declanºata de marea boierime in condiþii grele ºi meritul ii aparþine cel puþin in etapa de pana la 1821
ºi cei care au preluat standardul apararii capitulaþiilor au sfarºit deseori tragic. Daca privim numai la prima generaþie de creatori ai capitulaþiilor.
Mihai Catacuzino iºi va sfarºii viaþa intr-un exil sarac in Rusia, la fel nepotul sau, spatarul Ioan Cuza va fi decapitat in Moldova, Petre
Depasta nimeni altul decat un nou creator de capitulaþii va fi condamnat alaturi de spatarul Cuza la pierderea averii ca tradator al Porþii” cu confirmarea sultanului.43
Deci aceasta lupta nu e un expedient o ofensiva culturala ci presupune in primul rand o atitudine net antifanariota, antigreaca.
Mihai Cantacuzino ºi Ion Cantacuzino se vad ca domni pamanteni, iar ceilalþi creatori ai capitulaþiilor nu vor ezita la 1774 sa aleaga un pamantean ca domnitor, pe banul ªtefan Parscoveanu44 .
Creatorii capitulaþiilor in Moldova: Depasta, Cuza, Manolachi,
Bogdan, Chirica vor intra intr-o conjuraþie antifanariota ºi mulþi vor fi executaþi de domnul Constantin Moruzi (august 1778)45. Iata deci ca lupta pentru capitulaþii a cerut de la bun inceput jertfe ºi va continua sa ceara jertfe de a lungul intregii sale existenþe. noastre. Ne-am obiºnuit (…) sa-i excludem cu ostentaþie aproape de la orice act mare al istoriei, cand ii acceptam, admitem ca au fost constatari sa participe la un act progresist au facut-o sub presiune.”41

Ajunge sa ne gandim la Tudor Vladimirescu ºi o generaþie intreaga de boieri care are „amintirea unor bejeneri in pripa a acestor goane napraznice prin zloata, a nopþilor petrecute in capul oaselor…a zilelor de umilinþa ºi deznadejde, in care mai nici una din inaltele feþe de þarii nu scapase de furia plebei”46 suferinþe transformate in avalanºa de memorii bazate pe capitulaþii a anilor 1821-;1822.
Inca odata lupta pentru capitulaþii nu e uºoara ºi ceea ce e important de observat e ca primul lor rol nu e atat antiotoman caci ele arata tocmai o inþelegere intre cele 2 parþi cat in mod expres antifanariot, cea mai frecventa cerere e revenirea la o domnie pamanteana. Un scriitor mai puþin familiarizat cu lumea diplomatica ºi de o mai redusa cultura ºi informaþie ca Dionisie Eclesiachul crede la 1774 (ºi multa lume o credea alaturi de el) ca tratatul de la Kucuk Kainargi prevedea ca o condiþie pentru revenirea Principatelor la imperiul otoman „aºezamant ca turcii sa nu mai seaza in Þara Romaneasca… ºi domnul sa fie ales de boierii
þarii din pamanteni din etnia ºi neamul domnesc”47 .
E clar in aceasta atmosfera creata de capitulaþii parea improbabila o revenire a fanarioþilor neincluºi in ele ºi respinºi de societatea romaneasca. Unul din creatorii capitulaþiilor de la 1768-;’70, episcopul, ulterior mitropolitul Cozma Popescu va fi atat de disperat de revenirea fanarioþilor incat ii va scrie cancelarului austriac A.V. Kaunitz sa obþina
„menþinerea macar a vechilor privilegii in cazul cand independenþa nu s-ar putea obþine”48 .
Inainte de a parasii momentul 1772 e necesar sa mai facem o revizuire a unei opinii inradacinate in mentalitatea istorica, anume ca aceste capitulaþii ar sta prin filiera lui I. Vacarescu sub influenþa lui
Dimitrie Cantemir popularizat in perioada 1734-;1771. In fapt aºa cum am vazut capitulaþiile Moldovei se nasc mai tarziu ºi sub influenþa celor redactate in Þara Romaneasca, ºi au un caracter mai puþin elaborat, influenþa cantemiriana aparand abia in faza ulterioara a creionarii lor complete in opera doctorului Petre Depasta.

Prima etapa e in principal a capitulaþiilor din Þara Romaneasca ºi acestea stau aºa cum am vazut sub influenþa operei familiei Filipescu ºi a operelor lui Constantin Cantacuzino -; stolnicul ce aprecia ca „romani: se afla atata fericiþi ºi slobozi de tot, iar inca ºi domnie, stapanirea ºi limba aceea a romanilor tot sta sa fie”49 ºi in a carui tradiþie familiala se menþinea amintirea postelnicului Cantacuzino care evitase transformarea
þarii in paºalac tocmai promiþand respectarea intocmai a condiþiilor
„capitulaþiilor”50. L-a fel in biblioteca familiei se afla fara indoiala „Istoria
Þarii Romaneºti” a stolnicului Constantin Cantacuzino intr-o varianta mai ampla decat cea care ne-a parvenit noua ºi in orice caz documentaþia stransa pentru lucrare: „hrisoavele domnilor ce sunt pre la boierime ºi pre la manastiri date ºi la sate cate am putut vedea sa pot scoate ceva”51, adica o bogaþie de material care ii va folosii urmaºului sau in elaborarea tezei capitulaþiilor. Adevaratul izvor al primelor capitulaþii ne apare cu claritate Constantin Cantacuzino -; stolnicul ºi opera sa istoriografica ºi operele familiei Filipescu, Dimitrie Cantemir ºi operele sale fiind recuperaþi de autorii moldoveni cel mai probabil in 1772 ºi perioada urmatoare. ªi era normal caci „timp de secole drepturile romaneºti vor fi acreditate in conºtiinþa europeana prin lamuriri, dovezi istorice, opere culturale ºi evidenþa unei comunitaþi de gandire ºi civilizaþie”52 .
Problema capitulaþiilor era una prea importanta spre a-ºi avea izvorul in doar o opera ºi un personaj, ele apareau de la inceput ca o opera colectiva atat a marii boierimi, a clasei politice din cele 2 principate dar ºi ca o punte peste generaþii unind istoriografii din deceniile de aur
1678 -;1715 cu nepoþii lor care incercau sa refaca situaþia Þarilor Romane de la sfarºitul secolului XVIII.
Deci o unitate de acþiune ºi simþire romaneasca care va permite capitulaþiilor in perioada urmatoare sa iºi faca o intrare ravaºitoare pe scena diplomatica internaþionala pentru aproape 100 de ani (pana la 1878).


Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui document, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta