Crearea statului national, prin unirea fortelor poporului roman din
Moldova si Tara Romaneasca , a deschis calea unor profunde prefaceri in
viata sociala, economica, politica si culturala. Transformarile innoitoare
se inscriau pe linia cerintelor revolutionare de la 1848 si ale programului
unionist. z3n23ni
Dupa 24 ianuarie 1859, principalul tel al politicii lui Cuza (1859 -; 1866)
a fost obtinerea recunoasterii de catre puterile garante a dublei sale alegeri
si realizarea unitatii administrative a tanarului stat national. Cuza
a fost recunoscut oficial ca singurul domn al Principatelor in martie
1859, de catre reprezentantii Frantei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei si Angliei.
Tot in acelasi an si-au dat acordul Austria si Turcia.
Dupa tratative anevoioase, in noiembrie 1861, Turcia a recunoscut unirea
completa, cu acordul puterilor garante, dar numai pe timpul vietii lui Cuza.
Guvernele formate in cele doua Principate aveau in general o orientare
politica moderata, exprimand atat interesele burgheziei cat
si cele ale boierimii. Acestea vor actiona in mod unitar pentru consolidarea
Unirii, pentru aplicarea programului de reforme si crearea institutiilor statale
burgheze.
Alexandru I. Cuza a dat o atentie deosebita unificarii militare. In primavara
si vara anului 1859 un prim pas in acest scop l-a constituit concentrarea
unitatilor intr-o tabara militara unica la Floresti. Armata unificata
avea datoria de a apara autonomia tarii impotriva unei eventuale interventii
straine si sa fie oricand pregatita pentru obtinerea independentei nationale.
In 1859 Principatele Unite duceau tot mai mult o politica externa proprie,
desi erau dependente de Turcia. In anul 1860 se infiinteaza prima
agentie diplomatica romana si incheierea conventiei telegrafice
directe cu Rusia. Politica externa a Principatelor Unite urmarea realizarea
deplinei unitati statale romanesti si dobandirea independentei de
stat.
La inceputul anului 1862 era in deplina desfasurare procesul desavarsirii
unificarii politice. Dupa proclamatia lui Cuza, din 11 septembrie 1861, ambele
adunari de deputati si-au incheiat lucrarile pentru a se intruni
la 24 ianuarie intr-o Adunare Nationala la Bucuresti, care devine capitala
tarii. Aceste doua guverne au demisionat pentru a se alcatui un guvern unic.
Componenta reactionara a guvernului a creat multe nemultumiri. Grupuri mari
de tarani se indreptau in ianuarie 1862 spre Bucuresti pentru ca
sa „scape de boierii care ii stapanesc”. Guvernul a
solicitat ajutorul armatei, care i-au imprastiat pe tarani. Boierimea
conservatoare si-a dat seama ca orice amanare a rezolvarii problemei agrare
putea atrage grave consecinte, de aceea guvernul conservator a depus un proiect
de lege rurala, care ii emancipa pe tarani de servitutile feudale, dar
ii deposeda de pamantul ce-l aveau in folosinta. Desi a fost
votat de majoritatea reactionara a Adunarii, Cuza a refuzat sa-l sanctioneze.
Din cauza planurilor domnitorului de a realiza reforma agrara prin improprietarire
si divergentele ivite intre domn si gruparea liberal -; radicala,
a dus la sfarsitul anului 1962 si inceputul anului 1863 la alcatuirea
unei intelegeri politice, numita „monstruoasa coalitie”. Aceasta
a facut o opozitie inversunata domnitorului, uneltind inlaturarea
sa si aducerea unui print strain pe tronul Romaniei.
In aprilie 1864, guvernul Kogalniceanu a depus pe biroul Adunarii proiectul
de lege rurala, care prevedea improprietarirea taranilor, dar a fost respins
de majoritatea reactionara. Al. I. Cuza a recurs la lovitura de stat din 2 mai
1864, fiind hotarat sa dea cele doua legi fundamentale: legea electorala
si legea agrara. Cu sprijinul lui Kogalniceanu a dizolvat Adunarea si a supus
ratificarii poporului un statut al Conventiei, acceptat de puterile garante.
Noua lege reprezenta un mare progres fata de trecut, cand mii de alegatori
dispuneau de viata politica a tarii.
Pe temeiul noii Constitutii din 14 august 1864 a fost decretata de catre domnitor
legea agrara. Cu toate scaderile si limitele ei, reforma agrara din 1864 reprezinta
unul din evenimentele cele mai importante ala istoriei moderne a Romaniei.
Aceasta reforma agrara a avut ca urmari principale sporirea productiei agricole,
o accentuare a evolutiei capitaliste la sate si o crestere a constiintei taranimii.
O alta realizare de seama a constituit-o organizarea invatamantului.
Prin legea Instructiunii publice din 25 noiembrie 1864, care a stat la baza
invatamantului romanesc timp de peste trei decenii, s-au stabilit
trei grade de invatamant: primar, secundar, superior.
In anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administratiei.
Administratia judetelor si a comunelor se facea de consilii alese pe baza votului
cenzitar.
Una din cele mai importante infaptuiri a fost reorganizarea Justitiei.
Codurile penal, civil si comercial au intrat in vigoare din anul 1865.
O grija deosebita a manifestat Cuza pentru crearea armatei nationale.
Politica lui Al. I. Cuza a dus la inasprirea relatiilor cu monstruoasa
coalitie.
O incercare nereusita de a-l inlatura pe Cuza a avut loc in
august 1865, cand acesta era plecat in Germania pentru a-si ingriji
sanatatea. Dupa aceea, conservatorii si liberalii coalizati izbutesc sa atraga
de partea lor ofiterii superiori cu functii importante de comanda la unitatile
militare din tara. Astfel in noaptea de 10-11 februarie 1866, Al. I. Cuza
a fast detronat si expulzat din tara. El a ramas in strainatate pana
la sfarsitul vietii sale. La 15 mai 1873 Cuza a murit, fiind adus in
tara si inmormantat la Ruginoasa.
In locul lui Cuza a fost instituita o locotenenta domneasca alcatuita
din trei membrii: Lascar Cartagiu, Nicolae Golescu si colonelul N. Haralambie.
Se pregatea instaurarea unui regim politic in frunte cu un print de origine
straina.
Sursa: ISTORIA ROMANIEI