· Premisele razboiului antiotoman si ale unirii politice a Tarilor Romane k7p11pq
· Cadrul politic international al razboiului antiotoman
· Aderarea Tarilor Romane la “Liga Crestina”
· Confruntarile oastei Tarii Romanesti cu otomanii in anii
1594 -; 1599
· Campania lui Mihai Viteazul in Transilvania si Moldova
· Unirea politica a Tarilor Romane
· Framantari politice in Transilvania si asasinarea lui Mihai
Viteazul
· Aprecierea figurii lui Mihai Viteazul in literatura istorica
LICEUL”IULIA HASDEU” CL X-a “C”
REFERAT REALIZAT DE ARGHIR MAXIM
- CHISINAU -
Premisele razboiului antiotoman si ale unirii politice a Tarilor Romane
Angajarea Tarilor Romane in razboiul antiotoman de la sfirsitul
sec. al XVI-lea a fost determinata de factori interni si externi.
Criza Imperiului Otoman in ultima treime a sec. al XVI-lea s-a manifestat
si in Tarile Romane prin agravarea dominatiei otomane au incetat,
iar aceasta a avut drept urmare inasprirea suzeranitatii asupra Tarilor
Romane. A fost instaurat un regim politic controlat de Poarta, care incalca
stipulatiile ahidnamelor (capitulatiilor), menite sa reglementeze relatiile
romano-otomane. Perioada ce a urmat dupa infringerea lui Ioan-Voda
(1572-1574) se caracterizeaza prin aprofundarea dominatiei otomane: este incalcata
traditia dinastica a succesiunii la domnie, iar tronurile sunt scoase la mezat,
ceea ce a determinat o instabilitate politica si o crestere substantiala a obligati-
unilor financiare catre Poarta. Obligatiunile traditionale- haraciul si peschesurile-
au atins niveluri pe care nu le avusera intr-o perioada anterioara. Cuantumul
obligatiunilor economice depasea adesea capacitatea de pro- ducere a taranilor,
si ca urmare ducea la ruinarea lor, provocind o grava criza demografica
si o instabilitate a populatiei rurale.
Poarta a favorizat stabilirea in Tarile Romane a elementului comercial
greco-levantin, mai ales in calitate de camatari, care contribuia la ruinarea
nobilimii locale. In institutiile reprezentative ale statului patrunde
un numar apreciabil de boieri greci, aflati in strinsa legatura
cu cercurile fanariote din capitala otomana.
Acestui element strain se opune boierimea noua autohtona, care sustine domnul
in lupta antiotoman. Boierimea autohtona nu mai este satisfacuta de conditiile
suzeranitatii otomane, asa cum era in secolul al XV-lea mijlocul sec.
al XVI-lea, deoarece evolutia regimului otoman prevestea o posibila instalare
a pasalicului.
Hotarirea de a porni la lupta, adoptata de boierimea locala, era indreptata
atat impotriva elementului greco-levantin, cit si in
general impotriva dominatiei otomane. Astfel, ideea unei revizuiri a relatiilor
romano-otomane devine imperioasa.
In lupta antiotoman domnul Tarii Romanesti miza pe o sustinere a
popoarelor balcanice: a negusto- rilor si clerului din Balcani, a conspiratiei
grecesti antiotomane etc.
Rolul hotaritor in concentrarea fortelor antiotomane trebuia sa-l
joace unirea eforturilor Tarilor Romane. Actiunile comune politico-militare
ale T.Romane s-au desfasurat pe fondul unor permanente legaturi economice
ale teritoriilor din spatiul locuit de romani, al unitatii institutionale
si al relatiilor constante dintre voievozii si boierii romani, al unitatii
spirituale (religia ortodoxa) si al unitatii de cultura exprimata prin circulatia
in spatiul romanesc a tipariturilor si traducerilor in limba
romana. Cultura a avut un rol covarsitor in formarea si dezvoltarea
constiintei de neam a tuturor romanilor: moldovenilor, muntenilor si ardelenilor.
Actiunile antiotomane ale romanilor s-au desfasurat intr-un cadru
politic extern favorabil, determinat de constituirea unei coalitii europene
antiotomane- Liga Crestina, initiata de Imperiul Hasburgic si Statul Papal,
la care au mai aderat Spania si ducatele din nordul Italiei- Toscana, Mantova,
Ferara, nu insa Polonia si Anglia, care au ocupat o pozitie rezervata
fata de coalitie.
Acestia au fost factorii ce au servit drept premisa a razboiului antiotoman
si a unirii politice a Tarilor Romane sub conducerea lui Mihai Viteazul.
Razboiul antiotoman. Mihai Viteazul devine domn al Tarii Romanesti in
octombrie 1593, fiind sprijinit de marele vizir Sinan Pasa, de puternica familie
a Buzestilor (din Oltenia, unde Mihai fusese ban) si de Cantacuzinii aflati
la Constantinopol.
In anul cind noul domn al Tarii Romanesti urca pe tron, Liga
Crestina depunea eforturi pentru a atragere Tarile Romane in coalitie,
deoarece asezarea si asezarea strategica si potentialul lor militar puteau fi
decesive intr-o confruntare cu otomanii. In august, 1594 Ligii i
se alinia principele Transilvaniei Sigismund Bathory, apoi (prin interventia
acestuia) se alatura si domnul Moldovei-Aron Tiranul. Mihai Viteazul era ocolit
de delegatiile Ligii, intrucat il considerau fidel turcilor.
Domnul muntean, insa, isi ofera imediat serviciile militare; …nevrand
ca puterea turceasca sa creasca cu ostile mele, m-am aliat cu Liga din propria
mea vointa-scria Mihai imparatului Rudolf al II-lea.
La 13 noiembrie 1594 la Bucuresti si Iasi se declanseaza insurectia antiotomana
prin actiunea asasinarii garnizoanei otomane si a camatarilor levantini. Urmeaza
atacul lui Mihai asupra cetatilor de la Dunare-Giurgiu, Harsova, Silistra,
dupa care oastea munteana face incursiuni in Balcani, ajungind pina
la Varna.
Reactia otomanilor fiind previzibila, Mihai isi consolideaza aliantile.
La 20 mai 1595 o delegatie munteana a boierilor, trimisa de Mihai la Alba Iulia,
incheie cu principele Ardealului - Sigismund Bathory, un tratat de suzeranitate
a acestuia asupra Tarii Romanesti. Conform tratatului, domnului i se retrageau
prerogativele domniei, el devenind un loctiitor sfetnic al princepelui. Tara
urma sa fie guvernata de un sfat, alcatuit din 12 boieri. Aflat sub amenintarea
invaziei otomane, Mihai este nevoit sa accepte tratatul, desi boierii au depasit
instructiunile primite de la domn si au cautat sa-si largeasca privilegiile.
Tratatul continea si stipulatii favorabile bisericii romane din Ardeal,
care urma sa fie asezata sub jurisdictia Mitropoliei de la Tirgoviste.
Opunindu-se calvinistilor, principele transilvanean permite infiintarea
Mitropoliei ortodoxe din Alba Iulia, careia i se supune biserica ortodoxa din
Tara Fagarasului.
In iunie 1595 Sigismund semneaza un tratat similar cu Aron Voda. Dar suspectind
pe domnul moldovean de infedilitate, sigismund il inlocuieste cu
Stefan Razvan, care recunoaste de asemenea suzeranitatea ardeleana. Sigismund
devine suzeranul Tarii Romanesti si al Moldovei.
In vara anului 1595 a avut loc prima confruntare serioasa dintre oastea Tarii Romanesti si cea osmana, condusa de Sinan-Pasa.
Turcii dispuneau de un efectiv de 50.000-80.000 de oameni, iar oastea lui Mihai- de 16.000-18.000 de oameni si 12 tunuri, carora li se alaturase un detasament ardelean (7000 de oameni), condus de Albert Kiraly.Mihai,retras intr-o pozitie mai favorabila obtine la Calugareni, la 13 august 1595, o remarcabila victorie, punind pe fuga oastea otomana. Pierderile otomane erau mari
(3000 de oameni si 3 pasale au fost ucise). Dar superioritatea numerica a turcilor il face pe Mihai sa se retraga. Sinan-Pasa ocupa Bucurestiul si Tirgovistea, ridica fortificatii si incepe
sa organizeze teritoriul potrivit sistemului de pasalic.
In octombrie 1595 oastea transilvaneana, cea moldoveneasca si cea muntenesca fac jonctiune, atacind impreuna pe otomani.
Ultimii sunt urmariti, atacati la Giurgiu si cu mari pierderi se re trag in panica peste Dunare.
Campania din 1594-1595 a dus la inlaturarea suzeranitatii
Otomane prin actiunile unite ale fortelor muntene,transilvanene si moldovene.
Intre timp, coalitia se destrama: cancelarul polon Ian Zamoyski il
detroneaza pe Stefan Razvan, inlocuindu-l cu Ieremia Movila (1595-1606).
Ca urmare,Mihai, la propunerea vizirului incheie pace cu Poarta, care
il recunoaste domn (ianuarie 1597).
Profitind de ragaz, Mihai intareste ordinea in tara. In
noiembrie-decembrie 1595 el adopta un ASEZAMINT prin care interzicea dreptul
de stamutare a taranilor dependenti, numiti rumani. Aceasta masura era
menita sa statorniceasca populatia satelor si sa asigure veniturile vistieriei
statului.
In 1598, la Tirgoviste, Mihai Viteazul incheie un un tratat
de alianta cu Imperiului Habsburgic prin care imparatul Rudolf al II-lea
ii recunoaste lui Mihai domnia erieditara si ii acorda ajutor financiar
pentru a naimi lefegii si a opri pe otomani la Dunare. Noul tratat a anulat
clauzele tratatului de la Alba Iulia cu Sigismund Bathory din 20 mai 1595. Alianta
cu Imperiul Habsburgic a redeschis ostilatiile cu turcii. O campanie intreprinsa
de oastea lui Mihai peste Dunare (care ajunge pina in Balcani),
ii face pe turci sa revina la relatii de pace. Ca urmare a luptelor impotriva
otomanilor din 1594-1599 Tara Romaneascan si-a redobindit independenta.
Unirea politica a Tarilor Romane.
Evenimentele politice si militare din 1594-1599 l-au convins pe Mihai Viteazul
ca inlaturarea suzeranitatii otomane este posibila numai prin unirea eforturilor
celer trei tarii romanesti. Colaborarea s-a destramat atit in urma instaurarii in Moldova a domnului
Ierimia Movila, cit si a renuntarii lui Sigismund Bathory la tronul Transilvaniei.
Dupa o scurta revenire la tron, el renunta din nou in favoare varului
sau, cardinalul polonez Andrei Bathory. Ultimul incheie pace cu turcii
si vara anului 1599 ii cere lui Mihai sa renunte la tronul Tarii Romanesti.
Domnul muntean trimite soli la imparatul Rudolf al II-lea, cerandu-i
incuviintarea de a-l inlatura pe Andrei Bathory din Transilvania.
Oastea munteana trece Carpatii in doua coloane, care fac jonctiune linga
Sibiu la 16 octombrie 1599, iar la 18 octombrie, an conuscuta batalie de la
Selimbar, Andrei Bathory este infrint . Fiind prins de secui, el
este decapitat. La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intra in capitala principatului-Alba
Iulia.
Dieta il recunoaste la locuititor al imparatului.
Mihai Viteazul, care se intitula domn al Tarii Romanesti si Ardealului,
ia masuri pentru a-si consolida domnia. El introduce doi boieri munteni
in Consiliul principelui, asaza in cetati pircalabi proprii,
face donatii de domenii boierilor munteni, incercind sa-si creeze
o baza sociala proprie. Totodata scuteste de biruri preotii romani si
duce o politica ecleziastica de dialog cu catolicismul. Scopul preconizat era
elimenarea bisericii calvine si unitariene si introducerea bisericii ortodoxe
alaturi de catolicism si luteranism in sistemul religiilor recepte. Aceasta
masura insemna o deschidere spre recunoasterea romanilor ca element
politic.
Domnul a intarit vechile privilegii ale secuilor si a obligat Dieta sa
acorde drept de pasunat satelor romanesti.
Consolidandu-si domnia in Transilvania, Mihai intreprinde
un nou efort pentru a readuce Moldova in tabara antiotomana, cu atit
mai mult cu cit domnulei, Ieremia Movila, ajutat de poloni, avea intentia
de a-l instala domn in Tara Romaneasca pe fratele sau Simion Movila,
fiind sustinut de o parte din boierii munteni.
In mai 1600 oastea munteana (17000 de oameni), divizata in trei
coloane, patrunde pe teritoriul Moldovei. Intrarea in Suceava si Neamt
se facea fara lupta. Intr-un act din 6 iulie 1600 Mihai Viteazul se intituleza
Domn al Tarii Romanesti, al Ardealului si toata Moldovei. Frontul antiotoman
este refacut. Domnul ia masuri pentru a atrage boierii si populatia Moldovei
de partea sa. Orasenii si satenii care au avut de suferit in urma campaniei
erau scutiti de dari pe 6 ani. Urcarea lui Mihai pe tronul Moldovei a fost consfintita
de un sinod bisericesc in frunte cu mitropolitul Dionisie Rally.
Vestea despre framintarile politice din Transilvania il face pe
domn sa paraseasca Moldova (aug.1600), unde lasa loctiitor pe Marcu Voda (fiul
lui Petru Cercel, fostul domn al Tarii Romanesti).
Dar in scurt timp domnia Tarii Moldovei este reluata de Ieremia Movila,
ajutat de poloni.
Nobilimea maghiara, ostila unei supramatii romane, s-a alaturat generalului
austriac Basta (care nutrea planuri ambitioase in privinta principatului)
si l-a invins pe Mihai la Miraslau la 18 septembrie 1600.
Intentiile nobilimii ardelene de a-l readuce la domnie pe Sigismund Bathory
il fac pe imparatul Rudolf sa-l primeasca pe Mihai aflat la Viena,
apoi la Praga, si sa apeleze la serviciile lui in redobindirea Transilvaniei.
Lui Mihai i se promit subventii pentru reorganizarea ostii si se trimite porunca
lui Basta sa colaboreze pentru izgonirea lui Sigismund din principat. La 3 august
1601 la Guruslau (linga Zalau) ostirele lui Mihai si Basta il infring
pe Sigismund. O rascoala in Tara Romaneasca duce la izgonirea lui
Simion Movila din scaunul muntenesc. Mihai Viteazul putea sa readuca sub ascultarea
sa Transilvania si Tara Romaneasca. Insa habsburgii, care isi
aveau scopurile lor in Tarile Romane, pun la cale asasinarea lui
Mihai prin intermediul generalului Basta, la 9 august 1601, pe cimpia
Turdei. Astfel se incheia viata unui mare comandant de osti, aparator
al dezideratelor majore ale neamului sau.
Decesiv in deteminarea soartei actului unificarii romanesti a
fost factorul extern: Polonia, Imperiul Otoman si Imperiul Habsburgic, care
aveau interese proprii in Tarile Romane, nu puteau vedea cu ochi
buni o atare infaptuire si au contribuit din plin la naruirea ei.
Opera de unificare politica a romanilor, fiind de o clipa, a creat un
precedent ce s-a constituit in timp intr-un ideal. Generatia pasoptista,
angajata in lupta pentru crearea statului modern roman, va vedea
in Mihai Viteazul precedesorul sau firesc.
STUDIU DE CAZ
MIHAI VITEAZUL INISTORIOGRAFIE
Figura exceptionala a marelui domn a fost apreciata diferit in literatura
istorica. Ea a atras atentia istoricilor in perioada constituirii statului
modern roman. Istoricii romani N.Balcescu , A.D Xenopol, N.Iorga
s.a. il prezentau pe Mihai Viteazul drept un predecesor al unirii romanilor
din epoca moderna. In perioada interbelica, unii istorici (P.Panaitescu)
au expus parerea ca motivul de baza in activitatea voievodului a fost
unire crestinilor in lupta cu otomanii. In istoriagrafia marxista
romana postbelica s-a incercat sa se prezinte fapta unificatoare a marelui domn drept o
actiune constientizata de la bun inceput, drept o etapa in constituirea
statului roman modern.
Dar nu toti s-au lasat prinsi intr-o asemenea cursa. Istoricul transilvanean
David Prodan scria in 1967 apoi in 1984 despre Mihai Viteazul “Stapanirea
lui de un an in Transilvania, unire pentru moment a celor 3 tari sub aceeasi
stapinire, romaneasca, a facut un inceput si a creat un precedent
cu importante consecinte pentru viitor”. Fapta lui Mihai Viteazul era
in viziune lui un “moment” si nu o “epoca”, “apoteoza”,
cum se insista in istoriagrafia ceausista.Istoriagrafia sovietica, dimpotriva,
il prezenta pe voievod drept cuceritor de paminturi straine. Mai
ales era blamata campania lui Mihai in Moldova. In unele lucrari
“istorice” aparute recent se incearca de asemenea prezentarea
eroului martir drept un tipic condotier de epoca, dornic de cucerire.
Dar unificarea tarilor romane se baza cu scopul de a forma o putere crestina
contra suzeranitatii otomane.
--------------------------------
MaxProduction2002
Bibliografie
Istoria Romanilor,Epoca Antica si Medievala ,manual pentru clasa a X-a
de liceu (Demir Dragnev,Gheorghe Postica) Civitas Chisinau 2001
